În ultimele luni, probabil ați văzut pe internet știri alarmante precum „Uniunea Europeană ne obligă să mâncăm insecte” sau „În România se vor interzice cuvintele «mamă» și «tată»”. Aceste povești au stârnit panică – deși ambele s-au dovedit complet false. De la teorii conspiraționiste despre alimente sau pandemii, până la fotografii emoționante cu copii triști din orfelinat, cărora nimeni nu le aduce bucurie de ziua lor (fabricate cu ajutorul inteligenței artificiale), dezinformarea e „virală”. Și ne poate induce în eroare pe toți. În contextul în care petrecem tot mai mult timp online, este esențial să știm cum să recunoaștem știrile false și cum să-i învățăm pe copii să verifice informațiile.
Trăim într-o eră în care suntem bombardați zilnic cu știri, postări și videoclipuri, dar nu tot ce vedem e și adevărat. Fake news, știrile false, sunt materiale create intenționat pentru a dezinforma publicul – de multe ori folosind titluri senzaționale sau imagini trucate – cu scopul de a obține beneficii financiare, politice sau pur și simplu pentru a manipula. Acest fenomen a căpătat amploare în epoca rețelelor sociale, unde oricine poate distribui rapid orice informație fără discernământ. Pentru mass-media tradiționale, știrile false reprezintă o concurență neloială și subminează încrederea publicului în jurnaliștii serioși.
Ce spun copiii despre știrile false?
Problema devine și mai gravă când ne gândim la impactul asupra copiilor și adolescenților. Conform unei cercetări online desfășurată de Salvați Copiii, 8 din 10 copii petrec peste 3 ore pe zi pe internet, iar 2 din 10 cred că informațiile de la TV sau de pe site-urile de știri nu pot fi false. Dacă până și pentru un adult este dificil uneori să distingă adevărul de fals, cu atât mai mult pentru un copil va fi o provocare.
Efectele dezinformării asupra copiilor pot fi serioase. Expunerea la știri false poate genera anxietate și comportamente periculoase în rândul celor mici (vezi provocările de pe TikTok). De ce suntem predispuși să credem știrile false și cum le putem identifica? În continuare vom explora mecanismele psihologice care ne fac să picăm în plasă, modul în care algoritmii online creează „bule informaționale”, precum și instrumente practice pentru a verifica informațiile.
De ce funcționează manipularea? Să înțelegem mecanismele
Te-ai întrebat vreodată de ce o informație falsă, oricât de absurdă, poate părea totuși credibilă? Răspunsul stă, în parte, în modul în care funcționează creierul nostru. Psihologii explică faptul că mintea umană are anumite mecanisme și prejudecăți (biasuri cognitive) care ne predispun să acceptăm un neadevăr mai ușor decât un adevăr inconvenient.
- Deși logic ar fi ca oamenii să proceseze o informație în doi pași (întâi să o înțeleagă, apoi să verifice adevărul), în realitate, ei presupun că informația este din start adevărată. Acesta este un „scurtcircuit mental” care ne face vulnerabili la dezinformare. În plus, repetarea frecventă a unei afirmații – chiar false – îi conferă un sentiment de familiaritate care poate face creierul să o accepte ca fiind validă.
- Biasul de confirmare este tendința noastră de a căuta, interpreta și reține informațiile care ne confirmă convingerile existente, ignorând sau respingând informațiile care le contrazic. Este unul dintre cele mai puternice mecanisme cognitive care ne fac vulnerabili la dezinformare. De exemplu, dacă o persoană crede că schimbările climatice nu sunt reale, va urmări doar pagini și surse care promovează această idee și va ignora știrile științifice care arată contrariul. O persoană care sprijină un anumit partid politic va accepta cu ușurință orice știre pozitivă despre partidul său și va respinge sau va critica orice știre negativă, chiar dacă este adevărată. Suntem, deci, tentați să dăm crezare știrilor care ne validează părerile și să le respingem pe cele care le contrazic.
- Emoțiile. O afirmație șocantă sau o poveste care ne sperie are șanse mai mari să fie crezută pe moment, înainte să o analizăm rațional. Multe știri false sunt create special pentru a stârni emoții puternice – furie, indignare, frică sau, dimpotrivă, empatie exagerată – tocmai pentru că în astfel de momente gândirea critică scade.
- Nu în ultimul rând, lipsa de informare și de educație media ne fac pradă ușoară pentru fake news. Mulți oameni (inclusiv tineri) nu au fost învățați cum să evalueze o sursă de informație. Și cum în școli încă se discută insuficient despre cum se verifică o știre sau o sursă, mulți copii cresc fără aceste abilități și pot crede orice găsesc online. În plus, tendința de a simplifica realitatea ne poate face să preferăm explicațiile facile oferite de dezinformare: suntem mai predispuși să acceptăm teorii false dacă trăim o perioadă incertă (crize, pandemii), pentru că lumea pare mai ușor de înțeles dacă avem un „vinovat” care promite soluții simple.
Bulele informaționale sau cum creează algoritmii o izolare periculoasă
Facebook, Instagram, TikTok, YouTube etc. ne arată conținut personalizat. Acest lucru se face prin niște programe automate care urmăresc ce tip de conținut ne place, pe ce dăm click, la ce clipuri ne uităm până la capăt, cu ce postări interacționăm prin like sau comentariu. Aceste programe se numesc algoritmi și scopul lor comercial este să ne țină cât mai mult timp pe platformă. Așa că ne vor „servi” în continuare mai mult din același conținut care ne-a atras atenția, adunând ceea ce ne trezește interesul într-o „bulă informativă”.
Matei Vrabie, expert în combaterea dezinformării, Program Manager la Funky Citizens (ONG românesc ale cărui programe susțin educația și implicarea civică), explică foarte clar cum se formează bula informațională sau echo chamber (camera de ecou): „Dacă un adult sau un copil interacționează frecvent cu un anumit tip de conținut, să zicem teorii ale conspirației sau știri pe o anumită temă (chiar și jocuri video sau un gen de muzică), algoritmul deduce că asta îl interesează și va arăta și mai mult conținut similar. În timp, feed-ul de știri devine tot mai omogen: aceleași idei, aceleași narațiuni, pentru că platforma le filtrează pe celelalte. Astfel, ia naștere o bulă personală, în care toată informația pare să confirme aceeași viziune.”
De ce este periculoasă o asemenea izolare informațională? Dacă ești expus doar la păreri similare cu ale tale, vei deveni din ce în ce mai convins că ai dreptate absolută. Orice idee opusă (pe care oricum nu prea o mai vezi) ți se va părea greșită sau chiar o minciună deliberată. În al doilea rând, bula produce „o viziune de tunel asupra realității”. Pierzi contextul mai larg și nu mai ai acces la diversitatea de opinii și fapte. În esență, ți se oferă doar o fărâmă îngustă din adevăr, pe care ajungi să o confunzi cu întregul. Practic, oamenii ajung să trăiască în realități paralele, fiecare cu „adevărurile” sale, care, adesea pot fi, de fapt, dezinformări grosolane, avertizează Matei Vrabie.
Cum putem ieși din bulă?
Mai întâi, prin conștientizare: să recunoaștem că orice flux de pe rețelele sociale este personalizat și incomplet, spune Matei Vrabie. E sănătos să ne „diversificăm dieta media” – adică să căutăm activ și alte surse de informare, inclusiv cele care exprimă opinii diferite. De asemenea, putem „păcăli” algoritmul consumând deliberat și conținut de alt gen (de exemplu, dacă YouTube vă recomandă doar clipuri conspiraționiste despre Pământul plat, căutați videoclipuri științifice despre astronomie; treptat, algoritmul va înțelege că vreți și altceva). Nu în ultimul rând, discutarea subiectelor cu alte persoane, în afara mediului online, vă poate ajuta să spargeți bula. Părinții pot încuraja copiii să povestească ce au văzut pe internet și să le ofere perspectiva din lumea reală sau din surse oficiale, corectând eventualele informații eronate.
- CITEȘTE ȘI: Vorbiți-le copiilor despre manipulare! Nu-i lăsați pradă algoritmilor, boților, propagandei!
Cum ne ferim de manipulare? Instrumente și metode de verificare a informațiilor online
Există o serie de metode și instrumente practice pe care părinții și copiii le pot folosi pentru a depista știrile false.
1. Verificați sursa
Când citiți o știre, întrebați-vă cine a publicat-o. Este un site cunoscut și de încredere sau o pagină obscură? Are publicația respectivă o reputație jurnalistică sau e plină de titluri scandaloase? E important să verificați secțiunea „Despre noi” a site-ului: un site serios își prezintă clar redacția, datele de contact, eventual sursele de finanțare. În schimb, un site dubios de știri false nu oferă detalii despre autori sau despre cine îl administrează, nu e transparent în privința finanțării și nu citează surse credibile în articole.
Dacă nu recunoașteți sursa, căutați informații despre ea: câți ani are domeniul web (puteți verifica prin serviciul WHOIS), ce fel de articole mai publică (sunt toate senzaționaliste?), există plângeri sau dezmințiri legate de acel site? Mai sunt și alte indicii: dacă un articol vine de pe o pagină gen „news365.com-co.uk” sau alte denumiri ciudate, care imită site-uri reale, e un semnal de alarmă. De asemenea, mare atenție la site-uri care copiază identitatea unora oficiale, dar cu mici diferențe în URL (ex: cnn-news.today în loc de cnn.com). Verificarea sursei vă poate scuti de probleme (în 90% dintre cazuri). De regulă, dacă vine dintr-un colț obscur al internetului, probabil nu e de încredere.
2. Citiți dincolo de titlu
Titlul este adesea înșelător. Producătorii de fake news știu că mulți oameni dau share doar citind titlul, așa că îl fac cât mai șocant sau emoțional. Înainte să reacționați, dați click și citiți tot articolul. S-ar putea ca, în interior, conținutul să fie vag, să se contrazică sau să nu susțină, de fapt, titlul bombastic. Titrările de genul „Copil răpit din parc în miezul zilei – părinții, în stare de șoc” vă vor îngrozi, dar citind articolul poate constatați că e vorba doar de un experiment social sau de un incident minor exagerat. Titlurile senzaționale sau scrise cu litere mari, multe semne de exclamare și cuvinte precum „șocant”, „nu o să-ți vină să crezi” sunt menite să-ți declanșeze o reacție, nu să informeze.
3. Verificați autorul (dacă este menționat)
Căutați numele autorului articolului și vedeți dacă este o persoană reală și credibilă. Mulți creatori de mesaje de dezinformare postează sub pseudonime sau nu semnează deloc materialele. Dacă autorul este menționat, faceți o scurtă căutare. A mai scris și în alte publicații respectabile? Dacă descoperiți că „dr. Ioan Pop”, care a scris un articol anti-vaccin, nu apare nicăieri altundeva ca medic, e un semnal că autorul e fictiv sau fără autoritate reală în domeniu. Pe de altă parte, lipsa completă a oricărei semnături pe un articol „de senzație” ridică întrebări. Jurnaliștii legitimi își asumă numele, pe când propagatorii de falsuri preferă anonimatul.
4. Evaluați contextul și citatele
O tehnică frecventă de manipulare este scoaterea din context. Asta înseamnă că se ia o declarație sau un fapt real, dar informația este prezentată trunchiat, fără contextul care i-ar schimba înțelesul. De exemplu, cineva poate spune într-un interviu: „Nu cred că guvernul are intenții rele, deși unii spun că vrea să ne controleze”. Un site conspiraționist ar putea titra: „X spune: Guvernul vrea să ne controleze”, omițând prima parte. Pentru a nu cădea în această capcană, căutați sursa originală a declarației sau informației. Dacă într-un articol vedeți un citat controversat, încercați să găsiți clipul video complet sau documentul de unde a fost extras. Doar așa vă puteți da seama dacă nu cumva s-au omis părți esențiale.
Un exemplu real, prezentat de Matei Vrabie: recomandările Parlamentului European privind limbajul incluziv au fost prezentate distorsionat drept „lege care interzice cuvintele «mamă» și «tată»”. Cei care au verificat contextul au aflat că era vorba doar de un glosar opțional și că nimeni nu interzicea nimic. Așadar, întotdeauna întreabă-te: asta e toată povestea sau doar un fragment? Ce s-a spus înainte și după? În ce situație exactă a fost făcută declarația?
5. Întrebările esențiale
Învățați-vă copilul (și exersați și voi acest lucru) să își pună câteva întrebări simple de fiecare dată când întâlnește o informație care îl face să aibă o reacție puternică:
- Cine a publicat asta și de ce?
- Cine are de câștigat dacă eu cred și dau mai departe această poveste?
- Se confirmă din alte surse?
6. Verificați imaginile
Un aspect critic al știrilor online este imaginea. O fotografie poate minți mai mult decât 1.000 de cuvinte – dacă e scoasă din context sau editată, spune Matei Vrabie. Din fericire, avem instrumente gratuite pentru a verifica imaginile. Google Reverse Image Search (căutare inversă de imagini pe Google) sau servicii dedicate precum TinEye vă permit să încărcați o imagine sau să puneți linkul ei și să vedeți unde și când a mai apărut pe internet.
Dacă primiți pe WhatsApp o fotografie cu un urs polar pe străzile Bucureștiului, o simplă căutare inversă vă poate arăta că imaginea există pe internet încă din 2010 și, de fapt, era făcută la un zoo din altă țară – deci nu e o știre actuală. Folosirea acestor unelte e foarte simplă și ar trebui să devină reflex, subliniază Matei Vrabie. Pentru orice imagine suspectă sau „prea perfectă”, verificați originile.
7. Comparați informația din mai multe surse
Dacă aflați ceva ce pare incredibil, cautați și în alte locuri. Poate un comunicat oficial, poate un alt ziar recunoscut sau un site de fact-checking (verificare a faptelor). Dacă, de pildă, citiți pe un blog obscur că „s-a demonstrat științific că zahărul crește performanța școlară”, căutați știrea și în agenții de presă ori pe un site medical cunoscut. Dacă nu o găsiți, cel mai probabil informația nu este reală sau e distorsionată. Sursele diverse vă ajută să vă faceți o imagine de ansamblu și, de multe ori, să demontați o minciună: atunci când 10 surse serioase spun ceva și un singur site spune altceva, e limpede cine e mai credibil.
Totodată, puteți folosi și instrumente precum Google Fact Check Explorer (un agregator oferit de Google unde puteți căuta subiecte și vedea dacă au fost verificate de organizații de fact-check) sau platforme locale ca Factual.ro, Verificat.afp etc., care publică frecvent analize ale celor mai circulate dezinformări.
8. Conștientizați algoritmii
Urmăriți deliberat pagini de știri serioase, influenceri educați, nu doar ceea ce vă aruncă algoritmul în față. Dacă observați că feed-ul vostru e unilateral (de exemplu, numai rețete naturiste și teorii anti-medici), faceți un efort să căutați și pagini oficiale de știință sau medici reputați de la care să vă informați, ca să spargeți ciclul, ne sfătuiește Matei Vrabie.
Explicați și copiilor că platformele le aduc în fața ochilor conținut în funcție de ce au mai vizionat, deci dacă petrec mult timp pe videoclipuri conspiraționiste sau challenge-uri periculoase, li se vor sugera din ce în ce mai multe. Să nu ezite să apese „Nu mă interesează” la videoclipuri dubioase și să caute și altceva, pentru a-și „educa” algoritmul. În plus, există opțiuni de Control parental și setări pe platforme prin care puteți restricționa anumite conținuturi nepotrivite – părinții ar trebui să profite de ele, și să adapteze setările la vârsta copilului.
Jucați-vă de-a manipularea! Resurse educative și jocuri anti-fake news
Pentru a-i învăța pe cei mici despre dezinformare într-un mod interactiv, există și instrumente online gratuite. De exemplu, jocul GetBadNews (disponibil și în limba română) îl pune pe jucător în pielea unui creator de fake news pentru a-l ajuta să recunoască strategiile de manipulare.
Platforma Fakeless, un proiect al Goethe-Institut, realizat în colaborare cu organizația ucraineană Kunsht, oferă mai multe jocuri în limba română: „Original sau nu?” (unde trebuie să ghiciți dacă un video este real sau trucat), „News Tinder” (unde swipe left/right pe știri adevărate sau false ca să testați dacă le recunoașteți), „Deblochează telefonul” (un joc de logică bazat pe informații personale – arată cât de multe pot afla hackerii) și chiar un „Bingo al alfabetizării media”.
Organizații precum Funky Citizens au creat și kit-uri pentru consumatorul de media responsabil (ghiduri PDF, lecții), iar Centrul pentru Jurnalism Independent are o platformă de educație media cu resurse gratuite pentru profesori și elevi (educatiemedia.cji.ro). Aceste instrumente pot fi folosite de către părinți împreună cu copiii, ca activitate educativă – învățați prin joacă cum se detectează o știre falsă. De asemenea, există tutoriale pe YouTube, cum ar fi „Cum să faci un fact-check?” sau „Metoda Factual”, care arată pașii pe care îi urmează jurnaliștii atunci când verifică o informație.
Povești reale: capcanele dezinformării în viața de zi cu zi
Teoria e utilă, dar nimic nu ilustrează mai bine pericolul știrilor false decât exemplele reale ale unor oameni care au fost păcăliți. Iată câteva cazuri concrete, care ne arată cât de convingătoare pot părea dezinformările și ce consecințe au:
„Balena Albastră”: panică fără temei. În 2017, părinții din România (și din multe alte țări) au fost cuprinși de groază de așa-numitul „joc al sinuciderii – Balena Albastră”. Zeci de știri au apărut atunci pe rețele și chiar la TV, susținând că un joc online secret împinge copiii la gesturi extreme. Toată nebunia a pornit însă de la câteva știri false pe site-uri rusești, care au legat forțat niște cazuri de sinucidere de existența unui joc inventat. Practic, fenomenul real era inexistent, era o fabulație menită să creeze panică. Cu toate acestea, multe școli și părinți au intrat în alertă, elevii au fost convocați la discuții, unii copii speriați și-au întrerupt activitatea online – toate ca reacție la o nălucă mediatică. „Balena Albastră” rămâne un exemplu emblematic de isterie colectivă declanșată de fake news, demonstrând cât de periculoasă poate fi dezinformarea când atinge coarda fricii părintești.
Imagini emoționante fabricate de AI. În martie 2023, pe Facebook a devenit virală povestea unui cuplu de bătrânei de 100 de ani care ar fi aniversat 80 de ani de căsnicie, însoțită de două fotografii impresionante: cei doi soți zâmbind, cu un tort în față. Mesajele din jurul imaginilor erau foarte emoționante și mii de oameni le-au distribuit, unii trimițând urări celor doi. Nimic din acea poveste nu era real. Analiza făcută de echipa Factual.ro a arătat că fotografiile erau generate de un program de inteligență artificială, povestește Matei Vrabie.
Detaliile care au demonstrat falsul: textul de pe tort era de neînțeles (un indiciu comun la imagini AI), iar în fundal ceasurile de pe perete arătau ore diferite (lucru imposibil în realitate, dar care îi scapă cu ușurință unui generator AI).
FOTO: Funky Citizens
De la fake news la acțiuni extreme. În cazuri grave, știrile false pot împinge oamenii la gesturi periculoase. În India, de pildă, au fost situații în care mulțimi furioase au atacat persoane nevinovate din cauza unor zvonuri false răspândite pe WhatsApp (cum că acele persoane ar fi răpit copii). Chiar și în România, au existat incidente precum vandalizarea antenelor de telefonie în 2020, pe fondul conspirației că „5G răspândește COVID-19”. De asemenea, există părinți care refuză tratamente medicale pentru copii convinși fiind că doctorii au interese meschine. Toate acestea subliniază că fake news sunt mai mult decât niște glume nevinovate sau simple dezinformări abstracte – ele pot afecta real oameni, relații, comunități.
Kit de supraviețuire în epoca manipulării
În lumea digitală de azi, educația media a devenit la fel de importantă ca învățatul alfabetului. Ca părinți, avem responsabilitatea de a ne pregăti copiii (dar și pe noi înșine) cum să navigheze în siguranță prin oceanul de informații online. Iată un mic kit de supraviețuire împotriva știrilor false:
- Nu dați share imediat. Dacă o știre vi se pare șocantă sau vă stârnește o emoție puternică (furie, entuziasm exagerat), opriți-vă înainte de a o distribui! Distribuirea impulsivă alimentează exact răspândirea pe care mizează dezinformarea.
- Gândiți critic fiecare informație. Întrebați-vă mereu „De ce mi se prezintă asta? Cine are de câștigat dacă eu cred această poveste?” Dacă nu găsiți un răspuns clar sau dacă răspunsul vă duce la o entitate dubioasă, tratați informația cu scepticism.
- Verificați sursa și autorul. Dacă nu ați mai auzit de site-ul sau persoana care a publicat informația, faceți un minim efort de cercetare. O simplă căutare pe Google cu numele site-ului + „știri false” vă poate arăta dacă alții l-au demascat deja.
- Fiți atenți la imagini și videoclipuri. Țineți minte că orice fotografie sau video pot fi editate sau scoase din context. Nu luați drept dovadă absolută o poză fără să verificați de unde provine. Învățați copilul cum să folosească unelte de căutare după imagini.
- Ieșiți din bula voastră informațională. Diversificați-vă sursele, urmăriți și opinii diferite sau posturi de știri tradiționale. Algoritmii vă vor arăta numai ce „consumați” de obicei – așa că asigurați-vă că „meniul” informațional este variat și echilibrat.
- Discutați în familie despre ce vedeți online. Creați un mediu în care copiii să se simtă confortabil să povestească ce videoclipuri sau știri au mai văzut pe net. Învățați împreună, ca echipă, să analizați critic o informație.
- Folosiți resursele disponibile. Ghiduri, jocuri educative, cursuri online despre siguranța pe internet – profitați de ele. Cu cât exersați mai mult, cu atât aceste abilități vor deveni a doua natură.
