Lăsați copiii să petreacă Revelionul! Știu că îndemnul acesta o să dea naștere la discuții, dar au și copiii dreptul să se distreze în seara de Revelion. Clar, n-o să fie cea mai „șic”, nici cea mai „glam” petrecere de Anul Nou, dar vă promit că o să fie „fun”. Petrecerile alături de copii pot fi memorabile, și nu glumesc deloc. Vă trebuie un strop de creativitate și bunăvoință, ca să adaptați un pic activitățile și programul. Copiilor o să le placă la nebunie și vor dori să păstreze tradiția asta ani de-a rândul… până când vor cere să plece „cu gașca” de Revelion.
Înainte să pornim discuții aprinse despre somnul copiilor, despre rutină și false așteptări în cazul petrecerilor cu copii, vreau să vă spun că nu militez pentru nopți albe (spre chinul celor mici și supliciul adulților) doar de dragul distracției. Însă cred cu tărie că orice motiv de sărbătoare în familie este binevenit. Militez pentru integrarea copiilor în lumea adulților cât mai blând cu putință, pentru că au nevoie să simtă momentele importante. Și să se simtă importanți. Voi milita întotdeauna pentru fructificarea oricărui moment pe care îl avem împreună și, în loc să ne frustrăm că nu ajungem la un party „black tie”, putem oricând să imaginăm o petrecere cu ștaif la noi acasă. Copiii adoră să se costumeze, iar părinții au ocazia să (mai) scoată hainele bune din șifonier. Cred că Revelionul nu este doar despre numărătoarea de la miezul nopții, ci despre o stare de bine cu care vrei să începi noul an. Se spune că oamenii care te însoțesc în acea noapte îți vor fi alături tot anul. Parcă e păcat să îi scoatem din ecuație tocmai pe cei pe care-i iubim cel mai mult!
Tradiții, atunci și acum
De când am copil, pentru mine Revelionul înseamnă „tradiții”. Și nu mă refer nici la sorcovă, nici la plugușor. Vorbesc despre câteva elemente-cheie care ne aduc împreună, care ne bucură și ne fac să așteptăm cu nerăbdare și Revelionul următor. O parte dintre aceste tradiții le-am inventat. Pe unele le-am moștenit și le transmit mai departe. Nu-mi aduc aminte exact câți ani aveam când am reușit să stau trează prima dată până la miezul nopții în noaptea de Revelion. Dar știu sigur că nu eram plecați nici la munte, nici la la vreo petrecere prin vecini. Mi-amintesc artificiile, cu mirosul de sulf și scânteile lor, mi-amintesc numărătoarea inversă, salata de boeuf de pe masă și că abia așteptam programul special de la televizor (era prin anii ‘80, când altă alternativă oricum nu aveam!). O parte dintre tradițiile de Revelion, pe care le-am moștenit și pe care le-am adaptat revelioanelor noastre de acum, nu au prea mare legătură cu orele târzii, nici cu serile dansante. Ce încerc să vă spun e că și pregătirea Revelionului poate fi distractivă. Să vă explic:
Salata de boeuf
Sunt zeci de ani deja de când salata de boeuf e musai în meniul de Revelion. Fiecare familie are rețeta proprie – cu mazăre sau fără – știm prea bine. La noi în casă „ingredientul secret” era faptul că se prepara la mai multe mâini. Mama punea la fiert carnea, una din surorile mele curăța legumele sau bătea maioneza. Mie îmi plăcea să toc mărunt ingredientele și să ornez. Și aveam destulă treabă, căci umpleam 6-7 platouri de salată, pe care le puneam la rece, căci trebuia să ne ajungă până la Sf. Ion. Pe măsură ce am crescut și surorile mai mari au plecat la casele lor, salata boeuf a devenit – treptat – responsabilitatea mea. Și un bun prilej de perfecționare a rețetei. Mi s-a tăiat de nenumărate ori maioneza. Așa am învățat să o dreg cu lămâie, cu cartof fiert sau cu albuș crud.
Astăzi, în mica mea familie, pregătim salata boeuf și cu alte ocazii, nu doar de Anul Nou. Tot împreună o preparăm, doar că sunt implicate mai puține mâini. Nu mai ornăm din belșug, cu albuș, gogoșari și măsline, ca în anii ‘80, ci mult mai simplist, în câteva nuanțe. Sau facem „picturi naive” pe fond galben, dacă așa are copilul chef. Și, chiar dacă nu mai este elementul central al mesei, va face parte mereu din tradiția noastră de Anul Nou.
Plăcinta cu răvașe
Nici nu știu dacă plăcinta cu răvașe a fost o tradiție în zona Dobrogei (unde am copilărit) sau dacă așa au vrut ai mei să ne bucurăm de anul nou. În ajunul Revelionului, în timp ce mama pregătea foile de plăcintă, tata mergea în grădină și aduna crenguțe de vișin, pe care le tăia în 10-12 bucăți mai mici, cam de 2 centimetri. Scrijelea pe coaja crenguței, cât de bine reușea cu vârful cuțitului, o literă sau o pictogramă sugestivă – astfel încât bucățica aceea de lemn devenea un răvaș. Bucățile astea ajungeau presărate prin plăcinta sărată (dobrogeană, deh!) pe care mama o pregătea pentru Anul Nou. Era mare distracție când se dădea „liber” la plăcintă. „Vânam” bucățile care păreau să aibă câte un răvaș. Dacă pe bețișorul tău găseai litera M, însemna că în anul ce vine ai de muncă, nu glumă. Altul primea C (ca să mai stea cu burta pe carte!), B, ca să aibă noroc la bani sau L (semn că îl va vizita lenea tot anul). Ne amuzam teribil dacă vreunul din noi, copiii, primeam pe răvaș un cerc (ceea ce însemna volanul mașinii) sau, mai grav, forma unui butoi de vin.
Și eu fac în seara de 31 decembrie plăcintă sărată. Însă nu mai cioplim niciun răvaș. Pregătesc împreună cu cea mică bilețele de hârtie pe care scriem urări inventate. Putem scrie orice ne trece prin minte, de la „foaie verde busuioc, anul ăsta ai noroc!”, până la „ai bani, ai sănătate, ai și desene-animate!”. Le împăturim bine de tot în staniol și le ascundem prin aluatul plăcintei înainte de a o băga la cuptor. Desigur că printre urările noastre se găsesc și răvașe „anapoda”! Nici nu-mi pot imagina altfel o plăcintă cu răvașe!
Loz-în-plic
Asta sigur a fost o tradiție inventată de tatăl meu! Și îmi place la nebunie. Nu vă gândiți că încurajez jocurile de noroc, dar amintirea asta este una tare dragă mie. Parcă îl văd cum aducea acasă – ori în seara de Revelion, imediat după miezul nopții, ori la prânzul din prima zi a Anului Nou – lozuri în plic (nu știu dacă vi le mai amintiți) înșirate pe un cerc din sârmă. Iarăși era mare veselie printre noi, copiii casei. Ne alegeam cu mare atenție lozul și îl rugam pe tata să ni-l desfacă. Desigur că ne bosumflam dacă primeam verdictul „necâștigător”, dar nu cred că era bucurie mai mare ca atunci când pe lozul nostru scria mare: „1 LEU”. Nu știu dacă se mai găsesc astăzi lozuri înșirate pe sârmă, dar noi avem grijă ca înainte de Anul Nou să cumpărăm măcar câte 2 pentru fiecare membru al familiei. Trebuie să știți că anul trecut s-a câștigat la loto, în familia noastră, fabuloasa sumă de 6 LEI!
Nicio masă fără pește, niciun Revelion fără creveți
Tradiția asta cu pește pe masa de Revelion nu am avut-o când eram copii. Era cam greu să ai așa bunătăți la masă pe vremea comunismului. Peștele nostru era puiul de țară: să poți face o friptură decentă de Revelion, ăsta chiar era semn al abundenței! Adult fiind, am preluat de ceva vreme ideea peștelui la cina de Anul Nou. Și, sincer, după toate „porcăriile” de Crăciun, zău dacă nu merită o așa tradiție sănătoasă! Însă, de când petrecem Revelionul în trei, până la ora poveștii de seară, cina din ajun de Anul Nou a trebuit adaptată nițel. Cu pastele, șțiți, desigur, n-ai cum să dai greș când ai un copil la masă. Așa că peștele nostru de Revelion s-a transformat în… paste cu creveți. Și, după 3 ani în meniul familiei, pot spune deja că e o tradiție de Revelion.
Tradițiile încep cu fiecare din noi
V-am povestit până acum doar câteva dintre obiceiurile familiei mele în prag de an nou. Poate vi se par amuzante sau poate nu vi se potrivesc deloc. De aceea, vă sfătuiesc să inventați propriile voastre tradiții. Gândiți-vă ce le place copiilor voștri, ce îi încântă și la ce se pricep cel mai bine. Luați în considerare vârsta lor, ora până la care credeți că or să reziste și, în funcție de asta, alcătuiți „un program de Revelion”. Sunt o mie și una de idei care pot fi puse în practică și care pot deveni tradiții de sărbători. Pentru copiii mici, puteți inventa chiar și „Revelionul de la miezul zilei”, cu artificii și numărătoare inversă cu tot. Iar dacă au trecut de vârsta grădiniței, puteți să le propuneți petreceri tematice, cu costume trăznite, cu un „photo-corner” sau cu dans. În așteptarea Anului Nou, puteți să creați „borcanul cu dorințe”, în care fiecare să pună un bilețel. Va fi interesant să îl desfaceți peste 365 de zile și să vedeți cine ce și-a dorit și ce s-a împlinit. Sau poate inventați un nou joc de familie, intitulat sugestiv „amintirea preferată de anul trecut”. Faceți ca seara de Anul Nou să fie mai mult decât o petrecere și luați-vă copiii parteneri în această aventură! Până la urmă, nu asta înseamnă Revelion? Începuturi minunate împreună vă doresc. La mulți ani!
