La întrebarea „ce calități fac un bărbat să devină un tată bun?” răspunsurile pot fi foarte diferite. Dacă în trecut principalul rol al tatălui în familie era să ofere protecție și susținere financiară, în prezent a fi un tată bun presupune mai mult de-atât. Implicarea emoțională, timpul petrecut cu copiii și capacitatea de a ghida sunt doar câteva trăsături care definesc paternitatea modernă.
Nu există tați perfecți. Însă un tată implicat în viața copilului, un tată care știe să-l asculte, care îi cunoaște și susține pasiunile și interesele, care îi este alături emoțional și îi oferă iubire necondiționată are toate șansele să fie perceput drept un tată bun. Paternitatea este o călătorie plină de provocări și nu există o rețetă universală pentru a fi un tată exemplar. Dar suma tuturor gesturilor mici – de dragoste, de răbdare, grijă și implicare – este cea care face diferența.
Iubește necondiționat, fără „dacă”
Un tată bun nu are așteptări exagerate de la copii, nu pune condiții și nici nu ezită să-și arate afecțiunea. Această iubire necondiționată le oferă copiilor sentimentul de siguranță și încredere, ceea ce este esențial pentru dezvoltarea lor emoțională. Dragostea necondiționată presupune acceptarea totală a copilului și aprecierea lui pentru ceea ce este, fără a impune condiții ( fără „Te iubesc doar când faci ceea ce spun eu”/ „Te iubesc doar când iei 10”). Această iubire se manifestă prin sprijin constant, încurajare și o disponibilitate de a fi alături de copil în toate momentele vieții, fie ele bune sau rele. Părintele care iubește necondiționat își învață copilul să se simtă valoros și acceptat, indiferent de realizările sau eșecurile sale.
Are răbdare și înțelegere când copilul greșește
Ca părinte, adesea îți poți pierde ușor răbdarea. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, iar greșelile pe care le face sunt parte a procesului de învățare. Un tată care înțelege aceste lucruri, care nu reacționează cu furie și care alege să respire adânc și apoi să explice copilului ce e bine și ce e rău are toate șansele de a fi perceput drept sprijin de către cel mic. Răbdarea de a naviga alături de copil în momentele lui dificile și înțelegerea pe care i-o arată sunt acele calități care îi vor conferi acest statut.
Alege copilul în locul telefonului
De multe ori, la finalul unei zile de muncă, părinții simt că nu mai au energie pentru a fi prezenți pentru copiii lor și sunt tentați să aleagă activități relaxante, care să le permită să supravegheze copiii fără a interacționa cu adevărat cu ei. Însă timpul petrecut cu cei mici în mod activ este extrem de important pentru ei. Un tată care alege ca seară de seară să stea cu ochii în TV sau telefon ignorându-și copilul îi transmite acestuia că nu este disponibil și nici important pentru el. Sigur că niciun părinte nu poate fi disponibil permanent pentru joacă sau activități cu ce mic, însă cu un minim efort de organizare și cu dorința de a fi implicat, se găsesc soluții.
Citindu-i copilului o poveste înainte de culcare, ajută-l la teme, fii prezent la activitățile lui extrașcolare- toate acestea îi demonstrează copilului că el reprezintă o prioritate. Christopher Peterson, profesor de psihologie la Universitatea din Michigan, unul dintre cei 100 de psihologi cei mai citați din lume, a confirmat în Psychology Today faptul că cercetările sugerează că tații buni sunt cei care sunt implicați activ în viața copiilor lor. Specialistul subliniază că implicarea activă este un termen în mod deliberat general, care reflectă faptul că nu există o singură modalitate de a fi un tată bun.
Știe detaliile vieții copilului său
Un tată implicat știe despre copilul lui tot atâtea lucruri câte știe și mama. Știe cum o cheamă pe educatoare, învățătoare sau dirigintă, știe cine este pediatrul lui, care sunt cei mai buni prieteni ai lui, când are serbare ori antrenament sau care este mâncarea lui preferată. Interesul arătat pentru toate lucrurile importante care îl privesc pe copil precum și tot ce ține de ritmul lui de viață este cea mai simplă modalitate de a-i arăta copilului că îi ești alături.
Este un model pozitiv
Copiii învață prin imitare, iar un tată bun este conștient de exemplul pe care îl oferă. Este calm și rațional în situațiile conflictuale și le rezolvă pașnic. Își asumă responsabilitatea atunci când greșește. De la el vor învăța și copiii să devină adulți responsabili și empatici. Un tată bun tratează oamenii cu respect și bunătate, indiferent că e vorba de femeia de serviciu a blocului, vânzătoarea de la supermarket sau directorul unei sucursale bancare.
Știe să asculte și să comunice deschis
Cel mai adesea, credem că a comunica înseamnă a vorbi cu copilul. Ei bine, pentru copii (și nu numai) comunicarea înseamnă și ascultare. Un tată bun este și un bun ascultător. El încurajează comunicarea sinceră și creează un mediu în care copilul se simte în siguranță să-și exprime gândurile și sentimentele. Un tată care îl ascultă pe copil fără să îl judece indiferent de circumstanțe are șansa de a construi o puternică legătură emoțională cu acesta.
Este antrenorul lui pentru viață
Orice părinte își dorește un copil care face alegeri bune și care se descurcă singur în orice situație. Dar așa cum nu există părinți perfecți, nu există nici copii perfecți. Un tată bun nu ceartă copilul atunci când face ceva greșit, ci îi arată cum se face bine acel lucru. Așa cum un antrenor pregătește un jucător pentru un meci, așa își pregătesc și părinții copiii pentru viață. Este datoria lor să-i învețe, iar apoi să-i lase să facă lucrurile singuri. Este în regulă și dacă sunt lăsați să eșueze, la început. Se vor ridica și vor încerca din nou.
Are capacitatea de a pune limite sănătoase
A fi un tată bun nu înseamnă să fii mereu permisiv. Copiii au nevoie de limite clare și raționale care îi ajută să devină responsabili, să-și dezvolte autonomia și să poată face alegeri bune. Înțelegerea granițelor dintre copil și cei din jurul lui este parte din procesul de creștere, conform Psychological&Educational Consulting. Nu este un lucru ușor pentru cei mici, deoarece creierul lor nu este complet dezvoltat. Fără limite clare, copiii pot deveni anxioși și cu greu se mai pot regla. Un tată bun își corectează copilul atunci când greșește și îl îndrumă cu blândețe pe calea dreaptă. Nu rănește sentimentele copilului, nu îl umilește, își cere scuze atunci când are o ieșire necontrolată și explică pe înțelesul copilului motivul pentru care s-a supărat.
- CITEȘTE ȘI: Tatăl meu m-a disciplinat folosind tăcerea!
Oferă încredere și susținere emoțională
Tații joacă un rol crucial în dezvoltarea socială și emoțională a copiilor. Implicarea taților are ca rezultat un nivel mai scăzut de probleme comportamentale și abilități sociale mai bune. Un tată bun este mereu prezent și dispus să-și sprijine emoțional copilul, în aceeași măsură în care o face și mama. Un tată bun crede în potențialul copilului și îl încurajează să-și urmeze visurile, dându-i în același timp libertatea de a explora și de a învăța din propriile experiențe.
Se adaptează tuturor împrejurărilor
Fiecare etapă din viața copilului vine cu lucruri noi, cu nevoi diferite, mereu în schimbare. Un tată bun este unul dispus să învețe și să crească odată cu familia sa, flexibilitatea fiind esențială. Un tată poate face aproape toate lucrurile pe care le face o mamă. (Sunt destule exemple de tați care și-au crescut singuri copiii și au făcut-o bine.) Un tată bun este implicat încă de la nașterea copilului: este capabil să schimbe scutecele bebelușului și să-i facă baie, să-l liniștească sau să-l hrănească. Când copilul crește, tatăl este capabil să îi prepare ceva de mâncare, să îl îmbrace, să-l ducă la grădiniță, să-i ofere prânzul, să-l ducă la medic când e nevoie etc.
Toate calitățile și atributele de mai sus sunt valabile, de fapt, pentru orice părinte, fie că e vorba de tată sau de mamă. Sigur că nimeni nu le poate bifa cu succes pe toate, iar speranța de a deveni părinte perfect nu e decât o iluzie. În final, ceea ce apreciază cu adevărat copiii sunt iubirea și susținerea necondiționate, dovedite prin relațiile autentice construite cu ei și prin disponibilitatea de a le fi alături.
