Episodul 60: Cercul vicios al lui „dacă”

În perioada în care eram o mamă disperată și, recunosc, îmi doream să-mi manipulez copilul, am alunecat în capcana lui „dacă”.

Nici nu-mi amintesc bine cum și unde a început totul, dar hăul lui ”dacă” mi-a făcut zile negre și s-a ținut scai de mine și, mai ales, de Victor.

„Dacă mănânci, primești desert”, „Dacă dormi, mergem în parc când te trezești” și multe altele. Blestem și acum ziua în care am deschis fraza cu „dacă”. O blestem pentru că, așa cum eu i-am servit-o copilului meu pe tavă și l-am încolțit cu asta, și el, la rândul lui, a procedat la fel în ceea ce mă privește.

De fiecare dată când Victor mă anunța că va dormi dacă îl las să se uite la desene îmi venea să bag capul în dulap și să urlu. Mă simțeam ca în filmele polițiste când, în momentul în care arestau pe cineva, i se comunica: „Tot ce spui poate fi folosit împotriva ta!” Singura diferență e că, la copii, spre deosebire de polițiști, tot ceea ce spui VA FI, fără doar și poate, folosit împotriva ta.

Mi-a luat mult timp să-mi scot „dacă”-ul din vocabular. Ba chiar am început să plătesc pentru asta. La fiecare „dacă”, puneam 1 leu în borcanul cu mărunțiș pe care noi îl ținem pentru zile negre. (Am vrut să scot măcar ceva bun din toată chestia asta.) M-am lăsat de treabă pentru că nu aveam de fiecare dată schimbat să pun la borcan. Chestie care mă face să mă simt cumplit. Aș fi vrut să mă las de asta pentru că n-am mai pronunțat ”dacă”…

Când am rărit-o eu, a început copilul să abuzeze de el și să mă scoată din minți.

De la un punct, am început să reacționez ca o fetiță supărată și să mă revolt la condiționările lui Victor: „Dar poți să faci ce vrei, nu țin neapărat să mănânci/dormi/te speli!!!”

Zilele trecute, inevitabil, am început să ne învârtim în circul cercul vicios al lui „dacă” și am ajuns la un blocaj. Eu aș fi vrut să stea la masă și să mâncăm amândoi, iar el îmi spunea că mănâncă numai dacă îi dau o înghețată. Atunci i-am zis că îi dau înghețata  numai dacă mănâncă. El a insistat. Eu am insistat. El a zis că el a zis primul. Eu am zis că el a zis primul de înghețată și eu i-am zis că eu am zis prima de mâncare. Deci amândoi am fost primii. Punct. Am luat o pauză de două minute și el a revenit asupra subiectului. Eu am continuat. Și am ținut-o așa până când i-am spus, din nou, că nu mă interesează dacă mănâncă sau nu.

– Nici pe mine nu mă întelesează dacă îmi dai înghețată!

– Ce bine! Și acum ce facem, mai mâncăm?

– Eu mănânc!

Sunt două zile de la episodul ăsta și niciunul dintre noi n-a mai folosit „dacă”. Sper să ne țină.

Nu știu cum faceți voi, dar eu vă spun sincer că acest „dacă” este mai periculos decât pare!

Și, până la urmă, ce dacă nu mănâncă atunci când vreau eu?

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa