Vă mai aduceți aminte când vă povesteam că l-am lăsat pe Victor singur acasă? Atunci eram sigură că va urma și „Singur acasă 2”, dar nu mă gândeam că așa de repede.
Vedeam asta întâmplându-se undeva peste 7-8 ani, când Victor va fi suficient de independent cât să-și facă singur de mâncare și să-și pună singur masa, iar eu să-mi iau câte o săptămână de concediu și să dau o fugă prin Bora Bora. Visez, nu săriți pe mine, că nu sunt genul ăsta de mamă. Sunt mamă denaturată numai în visele mele, ceea ce nu e grav.
Să revin la realitate și să las visele deoparte. Realitatea a făcut ca eu să am nevoie să plec până la gară. Trebuia s-o duc pe buni la tren, iar Victor, pentru că era prea dimineață și prea frig pentru el, m-a anunțat că el n-are de gând să iasă din casă:
– Mai e ialnă afală?
– Da, mai e. (I-am răspuns eu sigură fiind că fix iarna îl atrage.)
– Atunci nu melg nicăieli. Mamaia să se ducă și singulă la gală.
– Victor, hai s-o ducem noi. Mergem repede, cu mașina noastră, o lăsăm acolo și ne întoarcem acasă.
– Of, mami, ce mă fac cu tine? Nu pot să melg nicăieli, sunt atât de obosit…
Ba chiar și-a luat pătura, s-a pus în pat, s-a învelit și a zis că se culcă.
Minutele curgeau, bunica era din ce în ce mai stresată, un taxi ar fi ajuns în alte 7-8 minute la noi, așa că am luat rapid o decizie. Voi pleca s-o duc pe buni la gară, iar copilului îi voi lăsa celălalt telefon. I-am lăsat numărul meu în lista apelurilor, i l-am notat și pe hârtie, i-am spus că butonul verde îi face legătura cu mine și am plecat.
N-am ieșit din parcare că mi-a sunat telefonul:
– Mami, sunt eu, băiatul tău. Ai ajuns la gală?
– Nuuu, nici n-am plecat bine.
– Bine, mami, volbim mai tâlziu.
Mai târziu, când am vorbit, abia ieșeam de pe strada noastră, adică străbătusem fabuloasa distanță de 150 de metri cu viteza de 40-50 km la oră.
Până la urmă, am stat în telefon tot timpul.
– Victor, am ajuns la gară.
– Mami, păi las-o pe buni și hai lepede acasă. Buni se descucă singulă că e male.
Așa am și făcut. În drum spre casă, am vorbit câte-n lună și-n stele cu Victor la telefon.
După asta, a urmat și „Singur acasă 3, și 4, și 5” și acum am pierdut șirul. Oricum, așa cum era de așteptat, după al doilea, au început să iasă din ce în ce mai slabe episoadele. Sunt scurte, fără intrigă, plictisitoare… Nu se întâmplă nimic.
