Of, nici nu mai știu cum și de unde să încep. Am fost invitați, eu și Victor, la niște prieteni. Au doi motani, au o casă mare, copilului îi place. Am stat până noaptea târziu pentru că nu mai reușeam să-l iau de acolo. Își găsise de lucru, motanii se jucau cu el, era perfect. Numai că sărisem de ora 22 și a doua zi trebuia să meargă la grădiniță. Am început încet, încet să-l rog să plecăm. Nu s-a lăsat înduplecat cu niciun chip. A mai trecut o oră. Deja mă resemnasem, asta e. Dacă el nu vrea, nu vrea și pace. Dar la un moment dat l-am auzit:
– O să plec, ce-mi dai? Îmi dai mie vaza asta?
Și a început o cerșeală acută pentru tot ce vedea prin casă.
– Dă-mi-o și pe asta, că e la fel ca asta și să am două!
Luase două vaze.
Am mai luat niște mărunțișuri, după care, prietenul nostru, un om cu capul pe umeri, de altfel, a avut „brilianta” idee să-i dea un căluț de mare din porțelan. Drăguț cadoul, drăguță ideea, frumușel căluțul. Numai că i-a spus să meargă acasă și să-l pună în apă pentru că se va umfla, o să înceapă să facă „ihaaa” și o să dea din coadă.
Până aici mi-a fost! A urcat scările într-un suflet, a tras direct în baie unde a dat drumul la apă în cadă.
Până la ora 1 m-am rugat de el să vină în pat. I-am explicat să stă degeaba acolo, căluțul ăla n-o să înoate. Nici vorbă să mă creadă!
– Nu e avevălat, mami! Mi-a spus mie un pieten cale mi l-a dat. El știe mai bine, că a fost al lui.
Abia s-a lăsat dus din baie. L-a lăsat acolo. În pat, mi-a tot spus că abia așteaptă să se trezească și să vadă ce s-a întâmplat cu căluțul lui de mare. Ba chiar își făcea probleme dacă nu cumva căluțul refuză să înoate în cadă, el fiind din mare.
– E posibil, i-am zis.
M-a întrebat, printre altele, dacă prietenii mint. A vrut doar să se asigure ca nu cumva prietenul care i l-a dat să-l fi mințit.
– Ce să zic, măi, Victor, teoretic prietenii nu mint! Practic, o să vezi tu!
Apoi m-a rugat să-i spun o poveste despre căluții de mare.
I-am spus una cu un căluț timid care înota numai noaptea când era sigur că nu-l vede nimeni.
Azi dimineață era convins că toată noaptea căluțul lui s-a zbenguit vioi prin cadă…