Episodul 44: Victor, să-mi lași dezordine!

TOTUL DESPRE MAME

De câte ori merg la mama, în provincie, în vizită, n-am timp de nimic. Stăm de vorbă, primim musafiri, mergem în vizită, dar niciodată nu apuc să stau acasă. De fiecare dată plec de la ea spre seară și, chiar înainte de a strânge bagajul, mă apuc și fac ordine și curățenie la foc rapid.

Eu, mărturisesc, am o problemă cu treaba asta. Nu-mi place dezordinea, mizeria din seria „puțin praf, niște urme pe parchet” parcă o pot trece cu vederea (destul de greu), dar dezordinea nu pot s-o iert. Asta mi se trage, probabil, de la memoria fotografică și de la mania controlului. Eu știu exact ce bluze am pe raftul al doilea, teancul din stânga, în ce ordine am cărțile, CD-urile și, dacă n-aș avea copil, aș ști chiar și ordinea creioanelor colorate în cutie. Aș putea să mă machiez noaptea, în beznă, la baie. Știu perfect ordinea lucrurilor de pe polița de la oglindă.  Nu e de mirare că noaptea bântui prin casă cu lumina stinsă să-i încălzesc lapte copilului fără să-i alung somnul cu lumina.

Nu știu de ce credeam că și mamei îi place lucrul acesta. Dar noi probabil că suntem într-un joc de-a șoarecele și pisica: ea face ordine când mă duc eu acolo pentru că știe că nu suport altfel, iar eu fac și mențin dezordine pentru că toată viața mi-a lăsat impresia că nu pune prea mare preț pe asta.

Ieri, în timp ce aranjam casa, înainte de plecare, m-am trezit într-un exercițiu de imaginație care m-a panicat. Eu, peste niște ani, singură așa ca mama, primindu-l acasă pe Victor pentru numai o noapte. La plecare, aș constata că a lăsat totul într-o perfectă ordine în care eu n-aș putea decât să admir goliciunea unei case în care trăiesc singură, iar unii vin și pleacă. Vin rar și pleacă prea repede. Mi-aș dori ca după ce pleacă, să stau și să strâng totul în urma lui. Să strâng lenjeria de pat și păturile și să-mi amintesc cum schimbam minilenjeria de la minipatul lui de când era minimic. Sunt convinsă că și mama e la fel. Nu din politețe îmi zice, de câte ori mă vede că fac asta: „Lasă-le așa, eu ce treabă am după ce pleci? Le strâng eu!” Știe ea ce știe. Știe ea că i se va rupe sufletul când se va uita după mașină. Știe ea că să intri în casă după ce-i vezi plecând și să nu găsești nici un semn al trecerii lor pe acolo e mai dureros decât mama mizeriei și dezordinii la un loc. O să ne tot petreacă ceva timp, punând fiecare lucru în ordinea pe care numai singurătatea ei o știe.

Victore, să-mi lași dezordine!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa