Episodul 228: ”Mami, suferi?”

Mama lui Victor
jurnal

Era seară, eram în bucătărie. Spălam ultimele vase, strângeam masa și nu știu ce mi-a venit, dar m-am apucat să spăl și aragazul. Nu era prea murdar și poate tocmai asta m-a atras. Erau numai câteva picături de la sosul pentru paste pe care îl pregătisem.  Din reflex, în schimb, am dat câteva pufuri din soluția de aragaz pe care nu o tolerez. Am o alergie destul de dubioasă la praf, diferite substanțe și câteva medicamente. Nu e nimic grav, pot trăi cu asta. Îmi fac, totuși, singură curat în casă, mai cu geamurile deschise, mai cu o pastilă. Din neatenție, de această dată, am folosit ceva ce nu toleram și geamurile erau închise. Era prea frig afară să le fi ținut deschise, drept pentru care au început imediat să-mi lăcrimeze ochii și să-mi curgă nasul.

Era o imagine un pic de speriat. Eu curățând aragazul cu o mână și cu cealaltă ștergându-mi lacrimile și, ca și cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, trăgeam și de nas într-un mare stil. Dacă n-ai fi știut, ai fi zis că m-a bătut cineva și m-a pus să spăl aragazul, iar eu plâng în hohote și execut ce mi s-a cerut. Sau ai fi crezut că sufăr, așa cum a crezut și Victor.

M-am trezit, în timp ce mâna mea cu laveta lucra la lustruit, că niște brațe mici se încolăcesc în jurul mijlocului meu. Două palme mici se așezau una peste alta pe abdomenul meu. Din spatele meu, o voce pe care rar mi-a fost dat s-o aud, o voce serioasă, dar cu dulceața și ecourile unei voci de copil, mi-a zis numai atât:

-Mami, suferi… Nu mai plânge. Eu te iubesc și sunt aici, lângă tine. Gata, mami, șșș, sunt lângă tine…

Din toate vasele, bureții, lavetele și treburile mele, am înțepenit în îmbrățișarea lui și m-am rezemat de blatul de bucătărie. Dacă până în acel moment totul mi se trăgea de la alergie, atunci am început să fiu pe bune… să plâng cu lacrimi adevărate, să mă întorc să-l iau în brațe, să-i spun că nu sufăr sau poate că sufăr de sindromul gospodinei obsedate de clișeele bunicii ”femeia cu aragazu` murdar e o împuțiță”.

-Nu am nimic, iubirea mea! E alergia doar, nu sufăr!

-Mi se părea că suferi și m-am gândit să te iau în brațe ca să știi că sunt lângă tine, să nu-ți faci griji că orice ar fi, o să fie bine. O să vezi…

Da, o să fie bine. Când ai un copil care vine și te ia în brațe și-ți spune lucrurile astea, n-ai nicio îndoială că nu va fi bine. Orice ar fi, o să fie bine. El e lângă mine… izvorul meu de putere. Să-mi spuneți dacă vă deranjează munții, că acum pot să-i mut din loc! 🙂

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa