Episodul 221: Lecția nimicului

Mama lui Victor
jurnal

    Nu știu voi cum sunteți, dar eu am avut mari bătăi de cap cu pachețelul copilului. Nu știam ce să-i pun. În prima săptămână, am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de picior. Copilul îmi cerea să-i pun banană, stafide și o clătită, o gogoașă, un fursec, depinde ce desert aveam în casă. Le mânca. În unele zile, l-am luat chiar cu fălcile pline de la școală.

    -N-am avut timp să mănânc în nicio pauză.

    -Nu-i nimic, i-am zis, e bine că mănânci și acum.

    În a doua săptămână, ei bine, Dumnezeu a dat din picior și n-a mai stat în prinsoare. Așa că, să vedeți, m-am trezit în fața lui ”nu vreau aia, nu vreau nici aia, nici așa, nici invers, nici pe jos, nici pe dos, nu vreau nimic”.

    -Nimic?

    -Da, mami, nu vreau nimic. Pune-mi nimic, poți? și râdea.

    -Sigur că pot!

    Și am putut! Am luat o pungă, am suflat în ea ca un aurolac, am umflat-o, i-am făcut nod și i-am dat-o.

    -Ok, ți-am pus o pungă cu nimic și o sticlă cu apă.

    A început să râdă și mai tare, a băgat nimicul în ghiozdan și am plecat spre școală. În prima zi, a mai fost cum a mai fost. L-am întrebat dacă îi e foame, când a venit.

    -Nu îmi e.

    -Dar ai mâncat ceva?

    -Da, nimicul ăla din pungă.

    Am mai tras o repriză de râs și m-a anunțat foarte serios că și a doua zi tot nimic vrea să-i dau la pachet. Și nimic i-am dat. Dacă în prima zi nimicul revenise acasă intact, după a doua zi, al doilea pachet cu nimic era vai de el. Punga ruptă, făcută bucățele și el supărat.

    -Tu chiar nu mi-ai dat nimic de mâncare la școală?

    -Ți-am dat nimic, așa cum ai zis.

    -Mi-e foame, mi-a zis el trist.

    I-am pus masa și a mâncat și felul unu și felul doi. După ce a terminat, a dus farfuria în chiuvetă și a rămas pe gânduri.

    -Ce s-a întâmplat, Victor?

    -Mă gândeam ce să-ți zic să-mi pui mâine la pachet.

    -Și? Ce vrei?

    -O să mă gândesc până mâine, dar sigur o să vreau ceva.

    A vrut un măr și niște biscuiți, iar mâine vrea o pară și o felie de chec. Lecția nimicului, se pare, ne-a ajutat pe amândoi.

    Despre copilăria mea între olteni, discuțiile cu copilul și alte povești, am mai scris în cartea ”Eu n-am furiș. Dialoguri Marioneze”, disponibilă AICI.

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa