Episodul 189: Nimicnicia chiriei sau discriminarea între locatari

Mama lui Victor
jurnal

V-am mai povestit că Victor s-a cam golănit în ultima vreme. Zi de zi, după grădiniță, are program cu gașca de la bloc. De multe ori, nici nu mai urcă în casă când ajungem, rămâne afară până pe la 20. Cred că nici atunci n-ar urca, dar îl răzbește foamea. De când iese la hălăduială, mănâncă exact ca o fiară, devorează tot ce are în față, cred că nici nu știe ce mănâncă, de fiecare dată. Pur și simplu, se gândește, că nu poate să fie decât comestibil tot ce se găsește pe masă.

Ieri, după ce au stat vreo oră pe afară, a venit în casă cu Adrian, prietenul lui din bloc. Victor s-a repezit la jucării, iar Adrian avea o întrebare pentru mine. Eu făceam ceva de mâncare la bucătărie și mă trezesc întreruptă de arzătoarea chestiune dacă noi stăm sau nu în chirie.

-Poftim?

-Vreau să știu dacă stați în chirie.

Am încercat să aflu de ce vrea să știe. Cu ce îl ajută pe el, un copil de nouă ani, să cunoască acest amănunt. Pentru că vrea să știe!

-Tu știi ce e chiria?

-Nu știu, dar mama mea zice că stați în chirie.

Atunci nu mă mai întreba, ți-a răspuns mama ta, îmi venea să-i zic.

-Da, mama mea zice că n-o să mă joc prea mult cu Victor, pentru că el stă în chirie. Iar eu vreau să mă joc cu el.

-Atunci du-te și joacă-te cu el, nu sta cu mine la bucătărie pentru că, dacă stai, chiar nu te joci cu el, deși zici că asta vrei.

A plecat și l-a luat pe Victor la întrebări despre statutul nostru. Victor i-a spus că stăm în chirie, dar el… Ei bine, el a avut grijă să-i spună că e nasol să stai în chirie, că el are casa lui, nu stă în casa altuia. Ooooook! Norocul meu a fost că Victor n-a avut absolut nicio jenă în toată această situație, ba chiar i-a zis foarte mândru că lui îi place în chirie.

Ce înseamnă, domle, să fii chiriaș într-un bloc plin de proprietari! Ce ți-e și cu proprietarii, de fapt! Proprietarii, chiar și la a doua sau a treia generație, au un simț al superiorității foarte dezvoltat și o rată de dispreț foarte crescută față de chiriași, acești paraziți ai mediului imobiliar.

Gena proprietații, se pare, devine cu atât mai viguroasă cu cât se transmite de la o generație la alta.

Adrian locuiește cu părinții, cu bunica din partea mamei și cu cei doi frați ai săi, într-un apartament cu trei camere. Dar el are casa lui!

Noi, în schimb, suntem într-o stare nasoală.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa