Episodul 181: Trăiască familia mea, io ce sunt?

Mama lui Victor
jurnal

De când am părăsit domiciliul conjugal, mi-am spus așa: familia mea sunt eu și cu Victor. Am avut nevoie să-mi spun asta în contextul noul meu statut de femeie divortață și cu un copil în întreținere. Era ceva cu totul nou pentru mine, ceva ce mă speria îngrozitor, ceva ce nu credeam că am să trăiesc vreodată, iar dacă va trebui s-o trăiesc, nu credeam că voi scăpa cu viață din asta. Nu zic că am scăpat cu viață, că nu s-a terminat încă, dar m-am adaptat atât de bine acestui statut, încât nu cred că puteam spera la ceva mai bun de la viață.

Mi-am spus de atâtea ori că suntem o familie, încât acum, în contextul ultimelor zile și a tamtamului provocat de declarațiile unei femei care nu credea în căsătorie, dar i s-a întâmplat și apoi a început să creadă, dar doar într-un singur fel de căsătorie, eu sunt un pic confuză.

În fine, nici nu contează asta prea mult, nu despre asta vreau să scriu acum, pentru că eu, în fond și la urma urmei, sunt ce vreau eu, ce vrea Victor sau ce vrem noi doi. Sunt Astrid!!!

Ideea e alta aici, nu vreau să mă leg nici de cei mulți, de ordinul milioanelor, care au semnat. Aș vrea să vorbesc din perspectiva unei mame. O mamă care are un copil și, nu se știe, s-ar putea să aibă altă orientare. Eu nu mi-am fantasmat copilul nicio clipă. E o chestie pe care mi-am pus-o la loc de cinste în minte, în timp ce eram însărcinată și o citeam pe Speranța Farca. Atunci am zis că nu îmi voi seta nicio așteptare. Îmi voi primi copilul ca pe un om nou, necunoscut, pe care îl voi descoperi și cunoaște de-a lungul vieții. Din ce am observat până acum, nu pare să aibă altă orientare și nu pot decât să mă bucur, dar nu pentru mine. Să nu înțelegeți că, într-un fel, m-am văzut cu sacii în căruță și acum râd, dar chiar nu mă bucur pentru mine, deși cred că în România e greu și să fii mamă de gay. Dar eu mă bucur pentru el, pentru că mai rău decât să fii mamă de gay e să fii gay, din păcate…

În fine, vorba bunicii mele: om trăi și om vedea. Până atunci, noi rămânem o familie… chiar și așa cu lipsuri și atipică, iar dacă Victor îmi va face peste ani cunoștință cu iubitul lui, toată familia se va bucura pentru el.

Noi să fim sănătoși!

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa