Voi ce le spuneți copiilor voștri că faceți la serviciu? Și, mai ales, ce le spuneți când vă întreabă de ce trebuie să mergeți la serviciu?
Eu am picat în capcana aceea cu „trebuie să merg și să muncesc ca să câștig bani și să ne cumpărăm tot ce avem nevoie”. Și a funcționat de minune. O bună perioadă chiar îl umpleam de entuziasm dimineața, înainte de grădiniță: tu mergi la copii, iar eu mă duc la serviciu. Ar fi trebuit să-mi dau seama ca e ceva dubios când mă întreba mereu dacă iau bani și, mai ales seara, după o zi de muncă, când mă întreba dacă am luat bani mulți de la vaviciu.
Ei bine, de la un punct încolo, copilul a tot început să protesteze și să nu mai vrea la grădi, pe motiv că vrea să meargă la mami la vaviciu. Inevitabilul se produce întotdeauna: a început scandalul când eram în mașină. Mai că se spânzurase în centuri și eu n-aveam unde să trag pe dreapta.
Am cedat, că și mamele sunt oameni. Și i-am zis:
– Bine! Vrei să te iau cu mine?
Lacrimile i s-au uscat instantaneu și pe față i-a apărut un zâmbet cât felia de pepene:
– Daaaaa, vleau!
Și l-am luat cu mine. L-am pus frumușel pe scaun, la birou, i-am dat niște pixuri și o agendă și a stat atât de linștit încât eu am intrat la bănuieli. L-am întrebat dacă se simte bine, dacă nu cumva îl doare ceva. N-avea nimic! L-am tot întrebat dacă vrea un măr, un biscuite, niște apă, un ceai. Nimic! Era atât de concentrat pe desen că parcă nici nu mă auzea. Unde mai pui că nu știu dacă a scos mai mult de cinci fraze în cinci ore cât am stat acolo.
A stat nemișcat până când i s-a făcut foame și a început să se smiorcăie că ar mânca ciorbă. Am zis să mergem să mâncăm ceva prin oraș, dar, când să ieșim pe ușa biroului, el s-a oprit în loc:
– Banii? Nu dai bani mie?
– Ce bani, Victor?
– Banii mei. Eu a venit la vaviciu, tebe dai mie bani. Am cuclat aici la bilou.
I-am zis că nu e ziua de salariu, dar să știți că n-a trecut peste. Mă întreabă și acum, din când în când, dacă a venit ziua de salariu. Uf!
În episodul următor ne punem întrebări despre nuditate. Hopaaa!
