Episodul 153: Petrecere de copii sau cununie civilă?

Mama lui Victor
jurnal

Îmi amintesc cum, copil fiind, sufeream cumplit că ziua mea e în vacanța de vară și nu apuc să duc și eu dropsuri la școală și să-mi zică toți profesorii că nu mă scot la lecție pentru că sunt sărbătorită. Eu îmi sărbătoream ziua de naștere acasă, în curte, cu toți copiii de pe stradă, cu un tort de mere făcut de mama și cu un sac de pepeni. De băut aveam sirop de zmeură, făcut tot de mama, și sifon. Și ce chef ieșea! Bine, eu tot sufeream că nu duc dropsuri la școală (nu apăruse încă moda cu bomboanele de ciocolată – existau, dar erau pentru șpagă la doctor).

Astăzi, petrecerile pentru copii au luat dimensiuni cosmice. Și, practic, chiar sunt evenimente cosmice. Părinții fac eforturi de toate felurile: o cârcă de bani dați pe la cine știe ce loc de joacă pentru două ore de joacă, alți bani dați pe mâncare pentru 15 copii și, de cele mai multe ori, 30 de adulți. Totul te duce o sumă frumușică de bani, la care se mai adaugă și cadoul copilului – că nu se poate ca fix de la mă-sa să nu primească nimic, nimic fiind numele de cod pentru orice jucărie care costă mai puțin decât PIB-ul unei țări din Africa Subsahariană. Nu e chiar așa de rău dacă stai să te gândești. Adică cei care și-au făcut businessuri din astea, cu locuri de joacă, au avut o logică foarte sănătoasă: vine omul, dă un ban, dar scapă de bâlci acasă și de tot deranjul pre și post eveniment.

Numai că logica asta nu ne ajută cu nimic, pe noi, victimele, adică părinții. Și nici nu prea are cum! Să te gândești că te duci și plătești la un loc de joacă pentru câteva ore, pe ideea că măcar scapi de nebunie din casă, e ca și când ți-ai imagina că poți să mănânci ce și cât vrei tu (și poate și un pic mai mult) până în ora 18, pentru că după ora 18 „se pune”. Numai că, de fapt, după miezul nopții te va pocni o foame cruntă și vei mânca din nou,  pentru că, nu-i așa?, e altă zi! Așa e și cu petrecerile astea. Te duci tu acolo două-trei ore și dai un ban (dar o să vezi că nu face), numai că ziua copilului nu se termină acolo. Nu! Urmează să vină neamurile și câțiva prieteni acasă și doar n-o să stai cu mâinile în sân să-i servești cu semințe și cu bere. Va trebui să fii pregătită, că doar e ziua copilului, nu poți fi o ignorantă. Iar pentru pregătirea de acasă va trebui să aloci, din nou, alt buget.

Nu știu când și cum am ajuns aici, dar am impresia că noi, părinții, suntem de vină pentru tot. Noi n-ar trebui să încurajăm transformarea zilei de naștere într-un așa eveniment pentru care ne dăm peste cap tot anul. Dacă stai să calculezi la cât ajunge să coste o zi de naștere și dacă împarți suma pe luni, o să vezi cât îți dă. Am ajuns în punctul în care ni se pare ieftină o petrecere de 1000 de lei. O mie de lei? O mie??? Dumnezeule, în ce lume trăim și care e salariul minim în țara asta? Când am ajuns așa, săracii de noi? De fapt, săraci ajungem dacă ducem mai departe…

Am prietene pe care nu le dau banii afară din casă și dau petreceri de 1500-2000 de lei. De ce? Pentru că vrea copilul? De ce vrea copilul? Pentru că așa a văzut! Pentru că toti prietenii/colegii copilului au avut la fel!

Nu am auzit pe nimeni să zică ”Mamă, e ziua lu’ fii-miu, abia aștept să mă duc să sparg niște bani în trei ore la locul de joacă!”. E chiar invers, toată lumea se plânge și face atacuri de panică pe măsură ce se apropie Data. Oare de ce nu le spunem copiilor adevărul? Oare de ce nu suntem sinceri cu ei? De ce nu le explicăm că o zi de naștere poate să însemne și altceva decât mers la un loc de joacă împreună cu alți copii și stat ca niște animăluțe la zoo: cu adulții uitându-se la ei, așteptând să se facă ora de plecare.

Unde sunt vremurile acelea când copiii erau fericiți cu prietenii lor, acasă, în sufragerie, cu tort făcut în casă și cu suc? Eu cred că încă mai poate fi așa! Eu cred în fericirea din sufragerie și am s-o și caut în acest an. O să vă povestesc!

Îți recomandăm și ”Eu n-am furiș. Dialoguri Marioneze”, cartea scrisă de Mama lui Victor. Aceasta este disponibilă AICI.

Citește și:
Episodul 135: Fericirea nu se cumpără cu „oricât”
Episodul 133: Iubirea e de ajuns!
Episodul 57: Torturile aniversare, adevărate torturi pentru mame

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa