Episodul 151: Ziua în care aş fi regretat…

Mama lui Victor
jurnal

Am stat în cadă cu apa fierbinte pe mine până mi s-a înroșit pielea. Îmi era frig și am vrut să mă încălzesc. Acum îmi e foarte, foarte cald. Mi-e fierbinte, practic. Mă uit la mine și mă văd înroșită ca și când aș fi dormit trei zile în plin soare.

Am stat în duș o oră.

Mi-am amintit cum, prin 2004, am mers în Vamă cu gașca. Într-una din zile, nu știu cum am reușit să adorm pe plajă, pe burtă. M-am trezit când se ducea soarele și am simțit că nu-mi mai încap în piele. Mă strângea pielea de pe spate și eram roșie ca după dușul de acum.

Ce vremuri! Cum plecam la mare cu cortul, cu bani pentru două zile și reușeam să stau patru. Și cum arătam pe vremea aia! Îmi amintesc că încă nu înflorise celulita pe mine și nu eram brăzdată de vergeturi peste tot. Burtă, sâni și coapse la mine arată ca un câmp care s-a uscat după secetă. Știu că există femei pe al căror trup sarcina nu lasă nicio urmă. Dar există și femei ca mine, care în ciuda tuturor eforturilor, ajung așa.

Îmi amintesc cum, în timpul sarcinii, am folosit tot felul de uleiuri și creme. După dușul de dimineață foloseam cremă, pentru că intra mai ușor în piele și trebuia să plec la birou, iar după dușul de seară foloseam ulei și stăteam pe prosop, în mijlocul patului, până mi se lua luciul.

Acum nu mai merg în Vamă. Acum nu mai adorm pe plajă. Acum nu numai că nu mai adorm, dar nici nu mai stau la plajă. Nu stau pentru că nu mă mai dezbrac. Încerc să-mi accept vergeturile și, deși mereu am impresia că reușesc, mă înșel amarnic. Nici acum, când au trecut ani de când le am, n-am reușit să fac asta decât la nivel teoretic.

Știu că ar trebui să fiu fericită că le am. Știu că sunt femei care și-ar dori să le aibă. Știu că ele sunt, să zicem, prețul pe care l-am plătit pentru a-l avea pe Victor acum în viața mea. Știu că, până la urmă, nu sunt ceva rău, sunt doar semnul că acest corp al meu, pe care nu îl mai iubesc așa cum trebuie, a făcut un lucru minunat în urmă cu șase ani. Știu! Știu toate astea! Și, totuși, nu reușesc să mă accept chiar așa cum sunt și tânjesc după timpurile în care pielea mi-era fină și sânii nu-mi erau lăsați.

Pe de altă parte, mai știu și că, dacă nu le-aș fi avut, ar fi venit și ziua în care aș fi regretat că nu le am…

Citește și:
Episodul 146: Sfârşitul lumii – ediţia pentru mame
Episodul 141: Dar pe noi când o să ne iubim necondiţionat?
Episodul 126: Ce (nu) înseamnă să fii mamă

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa