Episodul 145: Codul genetic al bărbaţilor

Mama lui Victor
jurnal-vacanta-totul-despre-mame

Am tot amânat să scriu despre asta, dar am ajuns în punctul în care nu știu ce altceva să mai fac. Mă rog, în afară de a-mi pune mâinile în cap.

Vă povesteam, la un moment dat, despre aventurile amoroase ale lui Victor. Ei bine, de atunci lucrurile s-au tot complicat. S-au complicat în așa fel încât a ajuns să aibă mai multe iubite. Nici nu știu cum pot reda toată situația, astfel încât să înțelegeți. Ideea e așa: există ”iubita”, care e oficiala/principala la grădiniță. Există și alte două secundare la grădiniță (pentru zilele în care nu vine ”iubita”), într-un clasament numai de el știut (logic!), mai există și oficiala/principala de acasă, din cartier, și pe lângă toate mai există altele, adică pot exista oricând altele – el nu ratează nimic.

Ca orice mamă, m-am bucurat o perioadă de succesul propriei odrasle.

Tot cu bucurie am privit și faptul că, la un moment dat, când se afla cu ”iubita” și cu una dintre cele două secundare, imediat după ce iubita a plecat, s-a reorientat într-o secundă către cealaltă. N-a trecut prea mult timp și a apărut o fetiță nouă, pe care n-o mai văzuse în viața lui. În câteva minute, el socializa cu ea, iar 10 minute mai târziu își declarau dragostea.

Mai târziu, acasă, mi-a vorbit despre toate. Am ascultat cu interes, dar n-am fost capabilă să-i zic nimic.

După câteva zile, am ajuns la concluzia că ar trebui să intervin. Ar trebui să am discuție. Circula, la un moment dat, pe Internet, un articol dedicat mamelor de băieți, în care erau sfătuite să aibă grijă cum îi cresc, ca să nu le facă viața un iad femeilor cu care vor avea vreo relație, când vor deveni adulți. Mă gândeam la Victor al meu, adult fiind, cum va fi el fustangiul petrecerilor. În plus, n-aș vrea să am o noră care să mi se plângă non-stop, cu ton de reproș, de aventurile soțului. În fine, aveam toate motivele pentru această intervenție. Îmi lipsea, în schimb, momentul potrivit.

A venit și momentul acesta, cu Victor întrebându-mă dacă îmi place puloverul lui (pe care îl poartă de patru zile, dar a vrut să se asigure că e în regulă).

– Și mie îmi place! Și cred că le place și fetelor!

– Care fete?

– Mai multe! Pe mine mă plac fetele, n-ai văzut?

Din seria ”și ele mie”, m-am redresat automat și mi-am ordonat imediat ideile.

– Am văzut că te plac fetele. Dar și tu le placi pe ele…

– Da, și eu.

– Auzi? Dar cum poți tu să ai o iubită, să stai cu ea, să te joci cu ea și, după ce pleacă, să ai alta sau să te îndrăgostești de altă fetiță, pe care o vezi atunci pentru prima oară?

– Cum adică, mami? Se poate, să știi! Se poate să fii îndrăgostit de o fată și să te mai îndrăgostești și de altele!

Buon, mi-am zis, așa nu merge. Nu ajung nicăieri. Reorientare rapidă, schimbăm perspectiva.

-Victor, dar cum crezi că s-ar simți ”iubita” ta să afle că, după ce a plecat ea, tu ți-ai făcut imediat altă iubită?

– Păi de unde să afle?

Nu numai că n-a stat nicio fracțiune de secundă să se gândească la ce-ar simți biata fată, dar el deja cântărise lucrurile. Părea foarte surprins de posibilitatea asta.

– Nu știu, să zicem că află. Poate vorbește cu cealaltă iubită a ta și află.

– Și, dacă află, o să-mi cer iertare dacă e supărată și o să mă ierte…. că mă iubește!

Câtă substanță aici! Deci, dacă află, deși n-ar avea de unde („Habar nu ai, mamă!” îmi venea să-i zic), el își cere iertare, dar numai dacă e supărată și o să-i bage și-un șantaj sentimental, care să-l facă pe el să cadă ca pisica, în picioare.

E clar că nu merge nici așa, ia să încerc și altfel.

– Victor, uite… eu, dacă aș avea un iubit și aș merge cu el la o petrecere, iar eu ar trebui să plec mai devreme și el să rămână, m-ar deranja cumplit să aflu că, după ce am plecat eu, el și-a făcut imediat altă iubită și s-a îndrăgostit.

– Mami, nu înțeleg de ce avem discuția asta. Nu vrei tu, mai bine, să te ocupi tu de problemele tale și să mă lași pe mine să mă ocup de ale mele?

– Ăăăă… mbine!

Am zis ”bine„ cu jumătate de gură și am plecat să-mi văd de ale mele. Lumea femeilor, e clar, nu poate fi salvată, cu atât mai puțin, de către o femeie și, cu atât mai mult, în contextul în care bărbații au din naștere aceste apucături.

Citește și:
Episodul 139: Să nu creştem piţipoance!
Episodul 136: Unic până la chiloţi
Episodul 132: Teoria …ăcatului
Episodul 129: Habar nu aveţi ce probleme sunt la grădiniţă!

Te-ar mai putea interesa