Nici nu cred că mai are sens să explic cuiva, nu cred că mai e cineva care nu știe. De câteva zile, tot Facebookul s-a umplut de poze cu copii, însoțite de haștagul #37lasută. O inițiativă frumoasă, mi-am zis. În plus, chiar și eu am folosit acest haștag la numai câteva ore după ce apăruse.
M-am poziționat imediat în tabăra celor care nu folosesc forța ca metodă de disciplină pentru că am învățat că lucrurile se pot face altfel, iar bătaia este nu numai inutilă, ci și dăunătoare pe termen lung – e ca un cutremur de mare magnitudine, ale cărui replici dese se întind pe durata a zeci de ani. Dar toate acestea le-am învățat în urma experiențelor prin care am trecut.
Nu știu câți dintre voi mă citeau pe vremea aceea sau câți mă citeau și câți își aduc aminte… Oameni buni, eu mi-am bătut copilul! Da, eu mi-am bătut copilul. Eu, cea care azi e absolut sigură că nu-i va atinge nici măcar un fir de păr.
Da, eu! Eu, cea care vă scrie mereu despre cum copiii au nevoie de iubire, despre cum lucrurile sunt, de fapt, atât de simple, dar noi le complicăm. Eu! Eu, cea care e indignată când aude că există copii bătuți. Da, tocmai eu, fix eu! Eu mi-am bătut copilul!
Eu… eu cea care a folosit acest haștag publicând unul dintre episoadele noastre de concediu când am cunoscut un bunic care își bătea ”bine” nepoțelul. Eu, oameni buni, mi-am bătut copilul!
Aș putea să găsesc o scuză de genul ”eh, au fost doar două palme, două palme nu înseamnă bătaie, bine că nu i-am dat să-l învinețesc”, dar știți ceva? Nu contează!
Gestul contează, iar acest lucru e valabil și pentru bătaie. N-are importanță cât și cum ai dat, contează că ai dat. Punct! Ce faci după ce ai dat, că îți pare rău, că te schimbi, că zici că nu mai dai, că poate chiar nu mai dai… nu mai contează, palmele rămân date. Și chiar dacă Victor le-a uitat (era destul de mititel atunci), eu tot n-am putut să uit chestia asta…
E ușor să scrii #37lasută, și eu am făcut-o… Dar faptul că acum sunt în această tabără, vedeți voi?, nu înseamnă că am fost întotdeauna aici.
În fine, să nu uit ce aveam, de fapt, de zis: m-aș bucura să știu că cei care au folosit acest haștag nu sunt ca mine, pentru că atunci #37lasută ar fi doar o exagerare optimistă!
