Episodul 141: Dar pe noi când o să ne iubim necondiţionat?

Mama lui Victor
jurnal-vacanta-totul-despre-mame

Să ne iubim necondiţionat ar trebui să fie scopul lui 2016!

Am obosit să tot aud chestia asta cu iubirea necondiționată. Toți știm că trebuie să ne iubim copiii necondiționat, toți susținem că o facem, dar încă mai precizăm, comentăm, scriem, strigăm în gura mare că îi iubim necondiționat, ca și când ne-ar contrazice cineva.

Nu ne contrazice nimeni, dar o zicem pentru noi –  că ne place cum sună, că poate ne-o asumăm sau poate îi crește nivelul de adevăr, că… nu știu. Ideea e că, pe măsură ce avansez în vârstă și în vechime în meseria asta de mamă, realizez că a iubi necondiționat nu e tocmai floare la ureche. Mai mult decât atât, am momente în care cred, din ce în ce mai mult, că stau brici la teorie și sunt o catastrofă în practică.

Anul trecut, adică acum câteva zile, pe 31 decembrie, seara, am stat ca o stană de piatră pentru câteva minute gândindu-mă la ce mi-aș dori eu în noul an. (Eu de la mine, că de alții nu mai aștept nimic). Așa că, după niște minute bune, am avut o revelație care a dus și la stabilirea…. nu-mi place cuvântul ”rezoluție”, că nu sunt cameră foto, dar să zicem SCOP – la stabilirea scopului meu în 2016: Să fiu mai bună cu mine!

Mi s-a părut o chestie atât de interesantă, astfel încât am comunicat-o, plină de mândrie, tuturor. Inițial, n-am prea priceput de ce toată lumea avea o reacție așa… ca și când aș fi încercat să-i convertesc la o nouă religie: înclinau din cap în semn că îmi respectă credința, dar nu mi-o puteau înțelege. După ce s-au liniștit apele cu petarde, șampanii, sarmale și  nopți pierdute, m-am întors frumușel la ale mele și am zis să mă apuc să fiu mai bună.

Dar de unde mă apuc? Cum să fiu mai bună? Dar cât de bună sunt și cât de bună pot să fiu? Și atunci i-am înțeles și pe cei care au dat din cap când mi-au auzit hotărârea. Așa am dat și eu acum și m-am întrebat cum naiba să încep să fiu mai bună? Ce trebuie să fac?

Mi-au trebuit vreo două zile ca să reușesc să încropesc ceva în acest sens. Mi-am notat pe hârtie, am mai băut un pahar de vin, mi-am mai notat pe hârtie și am ajuns, cumva, la concluzia că eu n-am fost bună cu mine niciodată. Întotdeauna m-am judecat atât de aspru pentru ceea ce fac și ceea ce sunt! În toți acești ani, nimeni nu m-a sabotat, nu m-a pedepsit și nu m-a judecat atât de dur cum am făcut-o eu. La naiba! Nu există ”să fiu mai bună cu mine”, corect e ”să fiu bună cu mine”.

O să încerc, în acest an, să mă accept așa cum sunt, să-mi iert greșelile, să nu mă mai acuz și să nu mai port tot felul de vinovății mai mult sau mai puțin reale. Trebuie să fiu bună cu mine! Trebuie să mă accept și să învăț să mă iubesc necondiționat pe mine, ca să pot iubi și să fiu iubită la fel.

Îmi propun să aflu, în 2016, ce înseamnă iubire necondiționată.

Îmi mai propun, ca după ce aflu, să iubesc și să mă iubesc necondiționat.

Am zis!

Citește și:

Episodul 135: Fericirea nu se cumpără cu „oricât”

Episodul 133: Iubirea e de ajuns!

Episodul 127: Iubirea de care au copiii nevoie

 

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa