Episodul 132: Teoria …ăcatului

Mama lui Victor
jurnal-vacanta-totul-despre-mame

Am un băiat. Am un băiat și mă bucur că am un băiat. Am un băiat și m-am bucurat când am aflat că bebelușul din burta mea e băiat. Deci am un băiat și sunt fericită! Mbine, dar asta nu înseamnă că nu mă întreb destul de des cum ar fi fost să am o fetiță.

De fiecare dată când avem vreun eveniment major, mă întreb mereu cum ar fi fost să am (și) o fată. Spre exemplu, chestia cu părul. Aud prietene care stau să aranjeze părul fetițelor lor, ba chiar apelează la ajutor specializat în caz că evenimentul o impune, caută zile în șir rochițe de Elsa sau mai știu eu ce. Uite, mie asta îmi lipsește! Nu înțelegeți că mă plâng, că fix asta mi-ar mai lipsi mie, să alerg prin oraș după rochițe, dar aș vrea să am o prințesă căreia să-i aranjez părul sau să merg cu ea prin magazine cu rochițe.

Băiatului meu nu-i place să meargă la cumpărături de haine, nu înțelege de ce trebuie să te duci prin magazine (nu poți să iei ce găsești aici?), nu se preocupă prea mult nici de hainele pe care și le pune pe el dimineața, important e să nu-i fie frig, iar cu părul n-are absolut nicio problemă. Și atunci când are, nu-i bai, se tunde singur imediat, se descurcă.

Cum posibilitatea ca eu să fac prea curând (a se citi în această viață) un copil, care să fie și fetiță, nu știu dacă există, încerc să mă mulțumesc cu ce am și să nu-mi mai pun deloc întrebarea: cum ar fi fost dacă….?

Nu contează, e foarte bine așa! Mă declar mulțumită! Viața alături de un băiețel e frumoasă! Ce-aș putea să-mi doresc mai mult?

Am trăit în această mulțumire deplină până aseară, când Victor s-a ridicat energic din pat, din brațele mele, pentru că el trebuie să meargă la wc.

– N-am mai făcut un căcat de nici nu mai țin minte!

Hopaaa! Să vezi că iar o dă în povești nemuritoare! mi-am zis. Numai că m-am înșelat. Victor își făcea treaba în liniște. Ah, ce bine era! De la un timp, a început să nu mă mai solicite să-l șterg la fund, deci mă puteam culca linistită. Vezi să nu! Că imediat l-am auzit:

– Mami, poți să vii puțin?

– Hm, (uite că mă solicită) ai nevoie de mine?

– Da.

Când m-am dus, am fost poftită să mă așez pe mochetuța de lângă cadă pentru discuția cu miros amețitor ce avea să urmeze.

– Tu știi ce căcat fac?

– Hm… nu știu. Crezi că ar trebui să știu?

– Păi da, ca acum fac căcat-bombă. Căcatul-bombă e ăla care iese ca o explozie așa… buuuuum! Așa fac eu acum. Am avut o explozie când nu erai tu aici, dar te-am chemat pentru că vreau s-o auzi și tu pe următoarea

– ……………

Mă uitam la el cu ochii mici, nu știu dacă din cauza luminii, din cauza somnului sau din cauza mirosului… dar sigur arătam de parcă m-ar fi lovit pe mine bomba. Nu mă lovise, dar oricum, mă atinsese suflul exploziei. Mai băgam nasul în pijama, nu îmi dădusem cu parfum, dar era spălată cu Lenor.

– Mai trage și tu apa…

– N-am terminat! De ce s-o trag? Vrei să consumăm apa? Tu știi că sunt oameni în lume care mor de sete?

Așa e, și noi o consumăm pe rahați rahaturi!

Discuția, însă, era departe de a se fi terminat.

– Eu cel mai mult am făcut căcat-tren. Știi? De-ăla care iese așa… tot, jjjjjjjjj, ca trenul. Tren de ăla de viteză, rapid. Jjjjjjj și gata.

– Mda…

– Și, mami, am mai făcut și cacat-apă mai demult. E așa… ca un pipi. A, poate a fost pipi! Chiar, mami, se poate să fac pipi prin tunelul de caca?

– Nu.

– Atunci da, e cum am zis, era căcat-apă!

Abia așteptam să termine, începeam să cred, din ce în ce mai mult, că nu-mi mai pot ține ochii deschiși din cauza mirosului.

– Am terminat, ești drăguță să mă ștergi și pe mine la fund?

Eram! Păi nu sunt eu cea mai drăguță? Ei, și drăguță fiind, am ajuns să văd și ce înseamnă, cu adevărat căcatul-bombă. Am tras apa imediat, ca și când apa aia ar fi putut să înghită tot mirosul.

Și când mă spălam pe mâini nu m-am putut abține să nu mă gândesc cum ar fi fost să am o fetiță…

În fine, nu mai contează, sunt sigură că în viața fiecărei mame există și momente de …ăcat.

Mai multe dialoguri de-ale noastre, fără …, puteți citi în ”Eu n-am furiș. Dialoguri Marioneze”. Cartea este disponibilă AICI.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa