Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 8

TOTUL DESPRE MAME
jurnal-de-sarcina-totul-despre-mame

Jurnal de sarcină la a treia: „Două inimioare bat înăuntrul meu”

Gemeni! Ei bine, vestea săptămânii, lunii şi chiar a anului pentru mine este că sunt însărcinată cu gemeni! Nu mă surprinde foarte tare, de vreme ce mama a avut o sarcină gemelară, dar mă bucură mult! De altfel, statistic, posibilitatea de a fi însărcinată cu doi bebeluşi deodată creşte odată cu numărul sarcinilor.

Atunci când medicul a confirmat cele două inimioare care bat înăuntrul meu şi eu şi soţul meu am izbucnit în râs: „Ei bine, care dintre noi şi-a dorit copii mai mult, tu sau eu? Care dintre noi doi a dat ceva în plus, un ovul sau un spermatozoid?” La opt săptămâni de sarcina nu se poate spune cu siguranţă, dar se pare că este o sarcină gemelară bivitelină, adică provenită din două ovule diferite, fecundate aşadar de doi spermatozoizi diferiţi. Măcar de data asta e linişte în cuplu, amândoi ne-am dorit la fel de mult. Să nu avem discuţii după, sub influenţa tulbure a hormonilor.

Hotărâm să ţinem deocamdată vestea asta frumoasă doar pentru noi, să ne alintăm puţin. Timp de câteva zile suntem încă destul de şocaţi, minunat – şocaţi, bucuroși – şocaţi, plini de speranță – şocaţi, puţin speriaț i- şocaţi. Dar, per ansamblu, suntem bine.

Tot per ansamblu, îmi e cumplit de rău. Vărs de câteva ori pe zi şi pe noapte, am o stare generală de oboseală cronică şi zăpăceală constantă, care m-a pus la pat de câteva zile, aşa încât abia am putere să deschid ochii şi să citesc ceva ori să văd un film. Tot răul ăsta are şi partea lui bună, adică mă scuteşte de sculatul la şase dimineaţa şi pregătitul sendvişurilor pentru copii. Sau, mai bine spus, îi scuteşte pe ei de a-şi începe ziua cu imaginea mea, verde la faţă şi dând fuga spre toaletă, unde vărs şi cele două guri de apă pe care am reuşit să le înghit peste noapte. În drum spre baie, mă stropșesc, stins, peste umăr: „Fă ceva cu mirosul ăsta de cafea, că o arunc peste geam!” Dacă mai avea cineva vreun dubiu, sunt gravidă. Și încă la dublu! Altfel nu şi-ar putea explica cum cea mai mare băutoare de cafea poate rosti, cu propria gură, o aşa ameninţare criminală.

De regulă, asasinii beau o cafea fără zahăr înainte de a ucide, dar asta nu este decât una dintre erorile sangvine ale celor care confundă pipele cu pipetele, pipetele cu pepitele şi pepitele cu copitele.” Asta este citatul care îmi joacă înaintea ochilor, pe buza toaletei, în timp ce reuşesc să scap până şi de mirosul de cafea înghiţit mai devreme.

În toate dimineţile rămân singură în casă, într-o linişte absolută, care îmi face bine. Sunt undeva între somn şi greaţă, între veghe şi plutire, stare care cu siguranţă vine din faptul că nu am mâncat aproape nimic de o săptămână. Pot bea numai apă cu lămâie, înghit doar pâine foarte prăjită, uneori puţină brânză, neapărat sărată, şi câte o felie, două de roşie. Ghimbirul nu are absolut niciun efect; citesc pe un blog despre beneficiile acupuncturii şi cele ale hipnozei asupra greţurilor în sarcină. „Ai pofte?”, mă întreabă uneori băiatul meu. „Nu suport nici măcar o poză cu mâncare”, îi răspund. Drept care, fiu iubitor, îmi trimite pe WhatsApp toate emoticoanele simbolizând alimente. Include între ele şi un biberon, aşa, în glumă. Preţ de câteva secunde îmi vine să plâng: râde de mine! Mă scutur repede şi realizez că nu mai sunt eu, hormonii de sarcină dau petreceri în mintea mea. Îmi spun în gând: „Relaxează-te, Ruxandra, everybody loves you!”

Din când în când, mai caut pe internet informaţii despre sarcinile gemelare şi starea asta de rău. Toată lumea e de acord că nivelul crescut de hCG din corp (gonadotropina corionica umană, cunoscut că hormonul sarcinii) duce la greţurile şi oboseala specifice. Doi bebeluşi în burtică, deci totul este la dublu. Inclusiv durerile abdominale musculare şi de spate care au apărut şi ele în ultima săptămână. Ce este frumos în toată povestea asta depănată până acum mai mult în pat sau pe marginea toaletei este că burtica deja începe să se vadă. Cum spuneam, totul este la dublu. Bine, când porneşti o sarcină de la 40 de kilograme, e şi greu să ascunzi orice mică rotunjime.

Cu glas stins mă hotărăsc să îmi sun medicul ginecolog şi să îl rog să îmi recomande ceva pentru greţurile astea. Din experienţa sarcinilor trecute ştiu că ele s-ar opri în jurul săptămânii a douăsprezecea. Dar asta este o altfel de sarcină, ge-me-la-ră (încă nu m-am obişnuit întru totul cu gândul) şi, din ceea ce am citit, răul ăsta poate dura până în săptămâna 40! Nu se poate, ceva trebuie să oprească calvarul ăsta, să mă pot bucura şi eu că sunt însărcinată! „Metoclopramid” este răspunsul doctorului. Şi al meu. Sper.

Va urma!

Citește și:
Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 1
Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 2
Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 3
Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 4
Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 5
Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 6
Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 7

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa