Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 35

Jurnal de sarcină la a treia: „Cum oare îţi poate fi dor de cineva pe care nu l-ai văzut niciodată? Aşa îmi e mie de tine!”

Stăm împreună, ne ţinem una pe cealaltă în braţe, tu mă mângâi pe dinăuntru din când în când, eu îţi răspund pe deasupra cu alte mângâieri; tu te superi uneori şi mă loveşti atât de tare încât mă doare stomacul, probabil îmi auzi vreun gând care nu îţi place. Ascultăm împreună teatru radiofonic, eu mă uit pe fereastră şi vad cum plouă peste verdele ăsta care a explodat deodată şi, în gând, îţi povestesc ce mai e pe afară, de ce avem pescăruşi atât de aproape de casă, când s-au întors rândunele, ce se poate face cu irişii galbeni sau ce înseamnă „la mare”.

Plouă fără încetare de două zile, nici vorbă să putem ieşi din casă, nu că aş putea să stau prea mult în picioare sau aşezată sau la drum lung sau, în general, într-o singură poziţie pentru foarte mult timp. Dacă te uiţi pe fereastră ai impresia că eşti sub apă, iar asta îmi aminteşte de o povestire de-ale lui Gabriel Garcia Marquez. Numai că noi nu avem aici, unde stăm, prispe de pe care să privim toată apa asta sub care trăim, iar în loc de râuri de noroaie trec doar maşini cu nervi la purtător. În rest, la fel: tot ce înseamnă insectă, melc, batracian sau chiar pasăre se aciuează care pe unde prind prin casele noastre; locuim împreună ca în faţa unui potop pe care îl aşteptăm, liniștiți, să se oprească. Dar toate astea le vei cunoaşte tu curând, te vei apleca greoi şi stângaci după vreo gâză, o vei prinde în mâinile tale mici şi grăsuţe, plângând supărată când îşi va lua zborul.

Cum oare îţi poate fi dor de cineva pe care nu l-ai văzut niciodată? Aşa îmi e mie de tine! Trebuie să cred aparatul ecograf care mi-a dat o poză în alb negru cu mutriţa ta zâmbăreaţă. Trebuie să cred că acel ceva foarte tare şi mare pe care îl simt mişcându-se înăuntrul burţii mele eşti tu. Mă iau după „semne” şi deduc că da, eşti copilul meu şi nu altceva: îţi place muzica, te sperie uscătorul de păr şi aspiratorul, te bucura vocile înalte ale fraţilor tăi, îţi place când fac eu baie, dar nu şi dacă mă legăn în fotoliu şi de foarte multe ori peste zi îţi este foame sau probabil poftă de gusturile pe care le simţi uneori, când suntem la masă. Te cunosc şi te aştept cu un dor vechi de ani şi ani, de parcă ne-am fi văzut odată. Mai ştii…? Poate că ne-am şi văzut, înainte de a ne despărţi pentru a ne naşte în timpi diferiţi.

Te-am visat de atât de multe ori! Am ştiut, din vis, că vei fi fetiţă, cu mult înaintea ecografului. Aveai o feţişoară rotundă, păr mai închis la culoare decât al fraţilor tăi şi ochii căprui. Cumpăram împreună flori de la o florăreasă cu cozi negre. Apoi de mai multe ori ne-am tot întâlnit în vis; uneori zâmbeai, alteori erai pur şi simplu senină, la mine în braţe. Zilele trecute, în aceeaşi noapte, te-am visat deopotrivă şi eu şi tatăl tău. La el în vis erai deja mărişoară, la grădiniţă, spuneai un rol la o serbare.

Îmi închipui cum va fi viaţa mea lângă tine. Nu ştiu cum e să fii mamă de fată… Vei avea răbdare până învăţ? Surioara ta mai mare e o fetiţă aparte, nu atât fetiţă cât aşa, ca un fel de îngeraş, fără preferinţe foarte diferenţiate de gen. Dar tu? Oare vei vrea să îţi porţi părul lung său scurt? Îmi vei cere rochii „de prinţesă” ori pantaloni cu care să te poţi căţăra peste tot? Ce îţi va plăcea? Muzica, animalele, gâzele, desenul? Ce te va face să râzi şi ce te va speria?

Plouă meschin, parcă răutăcios/Totul iți pare întors pe dos/Și într-un fel parcă așa și e/Dacă nimic nu-ți mai trebuie se dă la radio; iti place probabil, te miști ușor, sau poate mie îmi place. Tu, eu, la un loc. De când creştem împreună în acelaşi corp am senzaţia că eu devin din ce în ce mai subţire, mai firavă, mai transparentă. Că oricine mă priveşte vede prin mine, te vede pe tine cea zâmbăreaţă şi măricică, aşa cum creşti tu acolo, înăuntru, ca o minune. Mă simt ca un vitraliu colorat în nuanţe de alb şi albastru luminos pin care, dacă priveşti, nu poţi vedea decât soare şi pace şi încredere, adică pe tine. Te-ai pus acolo, înăuntrul meu, de parcă ai fi ceva magic care curăţă şi spală noroiul din jur, până când totul rămâne luminos, curat, transparent.

Am vrut să îţi fac cadou Jurnalul acesta pentru când vei fi mare. Am vrut să scriu despre tine, despre cum au fost primele noastre luni împreună. Dar tu nu şi nu! Eşti la fel de independentă şi încăpăţânată ca şi fraţii tăi. Jurnal despre tine am vrut eu? Dar tu ai vrut jurnal despre surioara ta, despre rănile mele vechi, despre mama şi tata şi mamaie şi tataie şi mi-ai tot pus întrebări, cu insistenţă. „Cum era în spatele blocului, când erai tu mica?” „Cum era străbunica?” „Dar atunci când ţi-au spus că sora mea nu va fi bine, ţi-a fost frică tare?” Şi tot aşa, întrebare după întrebare, lună după lună, o toamnă şi o iarnă iar apoi şi o primăvară întreagă până m-ai făcut să scriu tot, tot, să pun în ordine şi să spăl ce m-a durut. Ţi-ai pregătit un loc curat şi luminos în care să te naşti. Mi-ai zâmbit la fiecare ecografie, ai mişcat la fiecare gând de teamă al meu: „De ce nu mişca?!” Cum aş putea să îţi spun mulţumesc pentru asta, cum aş putea să îmi închipui eu de acum că tu eşti cea mică şi neînţeleaptă iar eu cea care le ştie pe toate, cea matură, care te va creşte?

Încă puţin şi ne vom ţine în braţe.

Dacă ați pierdut vreun episod al Jurnalului de sarcină la a treia, am făcut o listă mai jos cu cele mai recente episoade:

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 34

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 33