„Când copilul meu tremura de frig și deja căpătase culoarea vineție mă gândeam cu groază de ce nu i-am făcut vaccinul împotriva virusului rotavirus. Poate ar fi suferit mai puțin, poate că aniversarea de la 3 ani ar fi fost acasă, cu cei dragi, și nu pe un pat de spital, într-o rezervă plină de gândaci”.
Emilia este mama lui Călin, locuiesc în București și ne-a trimis povestea ei, în speranța că va fi de folos și altor mămici din comunitatea „Totul despre mame”.
„Călin se apropia de vârsta de 3 anișori, este singurul nostru copil, și fiecare aniversare a sa era pentru noi o mare sărbătoare! Ne imaginasem altfel acea zi, dar uite că a trebuit să trecem prin momente cumplite în loc să avem baloane, tort și cadouri în jurul nostru..
De la pneumonie interstițială la infecția cu rotavirus
Era decembrie, iar noi mergeam la spital să-l trateze ambulatoriu pentru o pneumonie interstițială. Am intrat în camera de gardă, și fiind perioada sărbătorilor de iarnă, asistenta se grăbea foarte tare.
A omis/ a uitat să schimbe hârtia de unică folosință pe care o punea pe pat când era consultat un pacient. Înaintea lui a fost un copil care voma și avea febră foarte mare. Nici eu, nici doamna asistentă nu ne-am gândit ca ar avea Rotavirus. Am ajuns acasă de la spital și după vreo 3-4 ore copilul meu a început să vomite și să faca febră.
A doua zi când am mers la injecție am spus ceea ce a pățit cu o seară înainte. Medicul ne-a internat pentru că ne-a spus că s-ar putea să abiă rotavirus, că mai mult ca sigur l-a luat din spital de la copilul pe care îl internaseră cu o zi înainte.
- CITEȘTE ȘI: Semnele infecţiei cu rotavirus la copii
Perfuzii și spaimă în loc de baloane și bucurie
Așa a început calvarul, perfuzii, analize… am sărbătorit vârsta de 3 ani a lui Călin în spital. În orele în care am stat acasă eu nu am luat virusul de la el, dar mama mea da. A făcut și ea o formă destul de gravă. Dar fiind adult, nu s-a deshidratat.
Ne-au internat într-o rezervă a spitalului Elias și eram inițial liniștită că vom fi doar noi doi, departe de alte pericole. Dar n-a fost așa. Rezerva pentru care a trebuit și să plătesc pentru că-mi însoțeam copilul care tocmai împliniste 3 ani era plină de gândaci.
Nici nu mai știam de ce să-mi feresc copilul, de virușii și bacteriile din spital ori de vietățile care mergeau nestingherite peste tot. Am spălat cu spirt fiecare centrimetru din încăpere și am pus bandă adeviză peste toate găurile și țevile ca să-mi țin cât de cât copilul în siguranță.
Groaznic a fost! Mă temeam pentru sănătatea copilului meu, încercam să nu adorm nicio clipă ca să nu se întâmple ceva în acest timp și mă gândeam că toate astea ar fi putut fi evitate de un gest simplu al asistentei medicale care nu a schimbat așternutul după un copil infectat.
Mi-am găsit copilul rece și vinețiu, mă temeam că-l pierd
După 5 zile de coșmar în spital, în sfârșit Călin nu mai făcea febră. Am zis să mai rămânem sub supraveghere totuși o noapte și eram în sfârșit mai liniștită la gândul că e bine copilul meu. În seara aia mi-am permis luxul să adorm. Știam că vom pleca acasă pentru că simptomele începeau să dispară.
Dormeam și-l auzeam prin somn cum tremura de frig. Am aprins lumina și când l-am văzut că nu reacționa când îl strig am început să-l frec ușor pe mâini și picioare care erau reci. Vârful nasului și urechile nu mai aveau culoare normală, erau spre vinețiu, la fel și buzele.
Am început să-l masez ușor să încerc să-l încălzesc. A deschis ochii și mi-a zis: mi-e frig! Când am văzut că vorbește cu mine am fugit spre cabinetul medicului. Am strigat pe hol și asistenta și medicul au venit repede. I-au pus perfuzie și în 5 minute a început să-și revină. Medicul mi-a spus că am avut „sânge rece”, că altă mămică l-ar fi luat pe sus și ar fi fugit. Eu știam că atunci când este o problemă de genul asta nu trebuie mișcat. Și bine am făcut!
Virsul își făcea din nou de cap și de-aici a fost starea lui de rău din noaptea aia. M-am felicitat că nu am plecat acasă, ca am rămas cu el în seara aia. Dar pot spune ca mult timp nu am putut dormi după ce am trăit eu în spital în noaptea aceea.
Am regretat ca nu a facut vaccinul. Medicul pediatru m-a sfătuit, dar spunea că poate da anumite reacții adverse. Dar uite ca nici boala nu-I prea ușoară…
Aproximativ 125 milioane de copii cu vârsta sub 5 ani se infectează anual cu rotavirus, dar rata mortalităţii este crescută doar în ţările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Infecţia cu rotavirus este mai periculoasă în cazul bebeluşilor între 3 luni şi 2 ani, deoarece ei se pot deshidrata mult mai rapid decât copiii mai mari. Sub vârsta de 3 luni, sugarii beneficiază de protecţie prin anticorpii transmişi transplacentar şi prin alăptare. Şi copiii mai mari de 5 ani pot suferi de infecţie cu rotavirus, la fel şi adulţii, însă în cazul lor simptomele sunt mult mai blânde. Este posibil chiar ca un adult să fie asimptomatic, deşi e infectat, deci contagios.
Organizaţia Mondiale a Sănătăţii (OMS)
Cum ne ferim copiii de rotavirus?
Se consideră că vaccinarea este metoda ideală pentru prevenirea diareei severe şi a vărsăturilor cauzate de rotavirus.
În ţările în care există programe naţionale de vaccinare împotriva rotavirusului, s‑a înregistrat o scădere de aproximativ 80% a infecţiilor şi spitalizărilor cauzate de rotavirus.
Protecţia timpurie este importantă deoarece copiii de vârstă mică sunt cei mai predispuşi la a dezvolta simptome severe. Vaccinul este administrat oral sugarilor începând chiar cu vârsta de 6 săptămâni. Schema de vaccinare constă în două doze, administrate la interval de minim 4 săptămâni între ele. Pentru asigurarea protecţiei eficace a copiilor împotriva infecţiei cu rotavirus, este important să se finalizeze regimul complet de vaccinare.
Vaccinarea tuturor copiilor sănătoşi împotriva infecţiei cu rotavirus este recomandată de către un grup de pediatri europeni. Cere medicului pediatru informații complete despre acest tip de vaccinare.
• Pentru a reduce riscul de transmitere a virusului, copiii infectaţi cu rotavirus nu trebuie duşi la creşă sau în orice alt loc unde pot intra în contact cu alţi copii, cel puţin două zile după dispariţia simptomelor.
• Măsurile de igienă au doar un efect limitat în prevenţia transmiterii virusului, dar pot contribui la reducerea riscului de transmitere a altor agenţi patogeni bacterieni sau virali.
Practicile igienice recomandate includ:
• Spălatul frecvent al mâinilor, atât în cazul copiilor cât şi al persoanelor care intră în contact cu aceştia, mai ales după schimbarea scutecelor sau după folosirea oliţei sau a toaletei.
• Încercarea de a limita contactul mână‑cavitate bucală.
• Dezinfectarea periodică a spaţiului de joacă şi a jucăriilor pentru a reduce riscul de transmitere a altor infecţii.
Vaccinul împotriva rotavirusului
În acest moment, pe piaţă există două variante de vaccin antirotavirus. Niciuna dintre ele nu este inclusă în schema naţională de vaccinare, dar poate fi făcută contracost.
Este vorba despre RotaTeq şi Rotarix. Ambele vaccinuri se administrează oral, sub formă de picături, în 3 doze (RotaTeq), respectiv 2 doze (Rotarix), începând cu a 6-a săptămână de viaţă, la interval de 4-6 săptămâni, dar nu mai târziu de 26 de săptămâni.
Şi copiii vaccinaţi se pot infecta cu rotavirus, chiar de mai multe ori, dar formele făcute sunt mai uşoare iar astfel riscurile de deshidratare severă, respectiv de a fi necesară spitalizarea sunt mai mici.
