„Toată sarcina am fost în depresie, după ce am aflat că soțul mă înșală cu buna mea prietenă”

Soțul ei a respins ideea de a avea un copil, spunând că nu este pregătit pentru această responsabilitate. Realitatea era cu totul alta.

Theodora Fintescu, redactor
mamă înșelată
Mama nu este convinsă că a procedat corect rămânând alături de soț după ce a aflat că a fost înșelată. FOTO: Shutterstock

    În campania de conștientizare privind depresia mamei inițiată de Totul Despre Mame, publicăm o nouă poveste, a unei cititoare care a devenit mamă în ciuda faptului că soțul ei respingea ideea de a avea un copil, el aflându-se într-o relație paralelă chiar cu prietena soției. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

    „Povestea mea începe în urmă cu 8 ani, la 21 de ani când, copilă fiind, m-am îndrăgostit de un baiat minunat, de aceeași vârstă. Am decis să plecăm în lume, să ne facem un viitor. După un an ne-am căsătorit și am lucrat împreună timp de 6 ani pe camion, reușind să strângem bănuți pentru a ne face o căsuță în România.

    Am refuzat din start avortul

    Soțului meu i s-a propus un alt job, unul mai bine plătit și cu condiții mai bune, iar lucrul acesta ne-a făcut să renunțăm la viața de camion. Până aici, toate bune și frumoase! Înainte să împlinim 7 ani de căsătorie, Doamne Doamne ne-a binecuvântat cu un suflețel, un pui de om, iar acesta a fost momentul în care s-a declanșat trauma mea, care doare și astăzi.

    Soțul meu mi-a zis că nu își dorește momentan acest copil, că nu mă mai iubește, că să mai așteptăm, să terminăm ceea ce ne-am propus, adică să fim acasă până la 30 de ani, cu toate gata, și abia apoi să facem copii. Eu, fiind total împotriva avortului, am refuzat această idee și m-am ambiționat să păstrez copilul, zicându-mi că orice s-ar întâmpla trebuie să aduc pe lume acest suflețel de om.

    În luna a cincea, am aflat adevărul

    Din acel moment, soțul s-a îndepărtat foarte mult de mine, îmi tot zicea că nu e pregătit să fie tată și era rece (deși nu a fost el niciodată foarte tandru). Nu înțelegeam de ce nu își dorește copilul, îl întrebam și îmi spunea că nu e pregătit.

    Timpul a trecut, cu mult chin pentru mine, cu lacrimi multe, durere și respingere din partea lui. Înainte să împlinesc 5 luni de sarcină, am aflat de ce el nu își dorește copilul. Nu pentru că nu era pregătit, ci pentru că avea o amantă, una dintre cele mai bune prietene ale mele. Atunci am simțit că se prăbușește cerul peste mine, că rămân fără aer. Toate visele, toate gândurile s-au spulberat, am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare. 

    La câteva zile dupa aflarea adevărului, m-am urcat in avion și am venit acasă, unde am încercat să îmi găsesc liniștea și să mă calmez, pentru că în curând urma să îl aduc pe lume pe băiețelul meu. Doamne Doamne mi-a dat o forța interioară si o putere ce nu m-au lăsat să mă prăbușesc psihic. În toată acestă perioadă, până la nașterea bebelușului, mândrul meu a umblat in continuare cu respectiva, neavând bunul simț și negândindu-se că îmi face mult rău.  

    Soțul e acum cu noi, dar nu știu dacă am făcut bine acceptând

    A venit timpul să aduc pe lume minunea mea. Când i-am auzit glasul, am început să plâng de fericire și am avut niște emoții atât de puternice când am văzut cât de mare este puterea lui Dumnezeu. Băiețelul meu a  venit pe lume perfect sănătos, în ciuda faptului că pe toată perioada sarcinii am plâns și am fost mai mult mâhnită.

    Au trecut aproape 9 luni, încă sunt căsătorită cu soțul meu care, după mai multe discuții și după ce și-a văzut feciorul, s-a întors la noi. Deși am momente când aș da înapoi și m-aș duce pe drumul meu, deoarece îmi este greu, mă rog la bunul Dumnezeu să îmi ofere putere, să vindece rana dintre noi și să putem crește împreună minunea acesta. Nu știu dacă am făcut bine rămânând în această căsnicie, o să vedem pe parcurs dacă a meritat sau nu. Vă multumesc că ați avut răbdare să-mi citiți povestea, vă doresc multă sănătate și tot binele din lume!”

    Te-ai luptat sau te lupți cu depresia după naștere? Cum ai gestionat provocările după ce ai devenit mămică și care au fost cele mai grele situații cărora a trebuit să le faci față? Povestește-ne experiența ta pentru a le ajuta în felul acesta și pe alte mame să înțeleagă ceea ce simt și să știe că nu sunt singure. Trimite-ne povestea ta pe adresa [email protected], cu titlul Depresia-Povestea mea, și o vom publica, cu numele tău sau sub protecția anonimatului, în funcție de cum îți dorești. Mulțumim!

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa