Multe mămici sunt surprinse de depresia postnatală la al doilea copil, considerând că, mergând pe un drum deja bătătorit, știu care sunt provocările și cum să le gestioneze. În campania de conștientizare privind depresia mamei inițiată de Totul Despre Mame, publicăm o nouă poveste, trimisă de o cititoare care s-a confruntat la ambele nașteri cu depresia. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de ea:
”Sunt mămica a doi copii, o fetiță de 8 ani și un băiețel de 1 an și o lună, și vreau să împărtășesc cu mamele din comunitatea Totul Despre Mame povestea depresiilor mele postnatale. Imediat după nașterea fetiței mele au început toate stările posibile: ba eram tristă, ba eram fericită, ba ambele în același timp. Plângeam foarte mult, și aveam mai mereu impresia că nu reușesc să am grijă de copil.
Teama de a rămâne singură cu copilul
Îmi era teamă că fetița se va îmbolnăvi, că nu voi ști ce să fac cu ea, că voi ajunge cu ea în spital, loc față de care simțeam oroare. Deși aveam sprijinul soțului, când rămâneam doar eu cu fetița îmi făceam tot felul de gânduri. Ea a stat cu noi timp de o lună, dar apoi a trebui să înceapă serviciul, iar în mintea mea era șoc și groază. Totuși, deși nu aș fi crezut, chiar aceasta a fost salvarea mea și faptul că am fost singură m-a făcut să îmi revin, treptat, și să înving depresia. Încă din prima zi în care am rămas doar noi două acasă am realizat că nu am încotro decât să fiu puternică și bine, atât pentru mine, cât și pentru fetița mea.
Cei din jur văd și simt când mamei nu îi este bine
Timpul a trecut și am rămas din nou însărcinată. Eram convinsă că acum sunt o femeie puternică și că nu voi mai trece prin stările pe care le-am avut după nașterea primului copil. Dar nu a fost deloc așa, s-a întâmplat exact la fel. Am luat-o de la capăt, de data aceasta având nu unul, ci doi copii lângă mine. Am început să-mi spun din nou că trebuie să fiu puternică și sănătoasă, pentru mine, pentru copii și pentru soțul meu.
Aș vrea să le spun mamelor afectate de depresie că trebuie să ceară ajutor, să lucreze constant cu ele și să nu se lase pradă depresiei. Chiar dacă nu vor să arate că se confruntă cu astfel de stări, cei din jur le văd și le simt. Mămicilor cu depresie, luptați mereu, nu vă dați bătute, eu și celelalte mame suntem alături de voi! Iubirea este răspunsul!”
Te-ai luptat sau te lupți cu depresia? Cum ai gestionat provocările după ce ai devenit mămică și care au fost cele mai grele situații cărora a trebuit să le faci față? Povestește-ne experiența ta pentru a le ajuta în felul acesta și pe alte mame să înțeleagă ceea ce simt și să știe că nu sunt singure. Trimite-ne povestea ta pe adresa [email protected], cu titlul Depresia-Povestea mea, și o vom publica, cu numele tău sau sub protecția anonimatului, în funcție de cum îți dorești. Mulțumim!
Dacă te-a impresionat această poveste despre depresia postnatală la al doilea copil, îți recomandăm să citești și:
- Povestea depresiei mele. „Simțeam că merg pe o gheață subțire și vedeam bezna de sub ea”
- Depresia mamei singure. „La două săptămâni de la naștere am aflat că soțul are altă mândră, iar după o lună, mi-a murit tatăl”
- Depresia după naștere. „Parcă mi se furase viața. Nu simțeam iubirea de mamă, iar soacra îmi tot repeta că nu am lapte bun”
- Lipsa de implicare a tatălui și depresia postnatală. „Nu se trezea niciodată să hrănească fetița și îmi spunea că sunt grasă”
- Depresia mamei. „Plângeam ore în șir, trosneam jucăriile de pereți. M-a salvat o comunitate de mămici de pe Facebook”
- Ajutor cu copilul. „Aveam depresie, țipam la bietul copil, iar mama refuza să mă ajute. Soacra însă nu m-a refuzat niciodată”
- Alăptarea nou născutului, când mama e în depresie. „A fost cea mai grea provocare. Îmi era groază de momentul mesei”
- „Am făcut tromboză venoasă cerebrală după naștere și o depresie așa cum nu-mi imaginam că poate exista”
