Vă amintiți de gumele din copilărie cu ”Love is…”, care aveau cate un desen simpatic însoțit de o definiție a iubirii? Azi vreau să vă propun un joc. Un joc serios. „Depresia nu e …”. De multă vreme colecționez anti-definiții ale depresiei. Dar recent, după ce am aflat că s-a sinucis mama a doi copii, dintre care un bebeluș de cinci luni, toate aceste gânduri s-au reactivat. Sunt un răspuns la numeroase comentarii citite sub texte despre depresie. Cine știe, poate după citire, măcar cineva va renunța la automatisme precum: „și mie mi-a fost greu, dar n-am avut timp de depresie” și se va gândi de două ori înainte să scrie un comentariu care sa le facă pe mamele ce trec prin depresie să se simtă și mai rău decât se simt oricum.
Spuneam în alt text că depresia post-partum nu e guturai să treacă de la sine. Ea cere uneori medicație, de cele mai multe ori terapie îndelungată și mereu dar absolut mereu multă grijă din partea celor din jurul mamei afectate.
Depresia nu e hobby
Ea vine indiferent dacă ai sau nu timp pentru ea. Nu apare pentru că nu ai altă ocupație, sau că te plictisești. Deci, vă rog, dacă o mamă spune că nu e în apele ei, că norii negri sunt tot mai denși deasupra creștetului, limitați-vă la a o asculta cu empatie, în loc să spuneți:„și mie mi-e/mi-a fost foarte greu (eventual cu completarea ”chiar mai greu decât îți este ție acum”), dar nu am avut timp de depresii”.
Nu e o pereche de pantofi extravaganți
Pe ei poți să-i cumperi din magazin din capriciu. Depresia însă nu e un „capriciu de fete alintate care nu știu ce-i acela greul și viața și se deprimă după prima noapte nedormită din cauza bebelușului”.
Nu e un OZN
„N-am avut/n-am văzut deci nu există”. Să ne înțelegem, fiecare trecem prin momente grele. Unii reușim să le digerăm complet fără să ne lase cu urmări, alții le digeră cu anii și tot nu le elimină definitv din sistemul lor. Dacă ai avut norocul să nu intri în a doua categorie, nu înseamnă că oamenii aceștia își inventează suferința.
Depresia nu e menstruație
Să fie doar „treabă de femei”. Mai întâi, depresie fac și bărbații, și copiii. Apoi, dacă ne referim la cea de care suferă mamele, din nou, nu e doar ”problema lor”. Dacă mama nu e bine, nici copiii ei nu sunt bine, așa că, dragi parteneri, nu încadrați suferința mamei la „istericale de nevastă care stă acasă.”
- CITEȘTE ȘI: Depresia mamei şi impactul asupra copilului
Nu e concurs de haltere
Aici nu vorbim despre slabi sau puternici. Sau, cum mai auzim pe ici, pe colo: „Am fost puternică și n-am făcut depresie”. Nu e opțiunea persoanei să ajungă în starea aceasta și mai ales nu e semn de slăbiciune. Actorul Johhny Depp spunea: ”Oamenii plâng nu pentru că sunt slabi, ci pentru că au fost puternici pentru prea mult timp”. Este la fel de valabil și pentru depresie.
Nu este telefon mobil
Depresia a existat și pe vremea bunicilor noastre și a mamelor noastre și nu e o invenție a în ultimelor decenii, așa cum este telefonul mobil sau alte tehnologii recente. De ce știm atunci atât de puține despre suferința emoțională a femeilor de înaintea noastră? Pentru că: „nu scoatem gunoiul din casă”, „rufele murdare se spală în familie”, „ce-o să zică lumea?”, „De ce te plângi? Altora le e și mai greu și, uite, se descurcă”.
Depresia nu e ca norocul chior, să li se întâmple doar altora
Nu există rețeta sigură care să te țină departe de ghearele ei. Când pare că ai descoperit secretul, te poate lovi drept în moalele capului, într-o zi senină care nu prevestea nimic rău. Și dacă nu s-a întâmplat, spune mulțumesc și ai grijă în continuare de igiena ta emoțională, cu respect și pentru igiena celorlalți.
Nu e ca o viroză banală
Știți acea răceală de toamnă care trece cu un somn bun, ceaiuri și un weekend în pat? Ei, depresia nu e așa. Un weekend nu acoperă golul enorm acumulat în ani, un ceai calmant nu pansează o rană de dimensiunea unui suflet, un somn bun nu compensează luni în șir de insomnii sau treziri nocturne.
Câteva zile de refacere sunt aur pur pentru o mamă obosită, dar doar înainte ca depresia să se instaleze, când însă și-a făcut culcuș în tine, niciun ceai sau descântec nu mai rezolvă nimic. Așa că, nu le spuneți mamelor că după o porție bună de somn sau un weekend fără copii se vor simți ca noi.
Nu e ca absența de la școală, motivată sau nemotivată
„Lasă depresia. Ai născut un copil sănătos. Soțul te iubește. Casa ți-e casă, masa ți-e masă. N-ai niciun motiv să te simți rău”. Comentariu pe care îl putem auzi la fiecare pas. Dacă ceea ce se vede e roz, atunci ce nu se vede nu există. Depresia odată apărută, a avut teren propice, iar ceea ce se poate observa din exterior e doar un vârf de ac și este nedrept să reduceți echilibrul emoțional al unei mame numai la casă, soț, copil, căci, nu-i așa, „ce-i mai poate trebui unei femei pentru fericire?”.
Nu e ca blugii rupți
„Ce ți-e și cu moda asta, toată lumea are depresie”. Depresia nu e ca blugii rupți care ies sau intră în modă. Ea a existat, există și va exista.
Vorbim mai mult despre ea decât acum 20 de ani? Da! Se vorbește suficient? Atâta timp cât există comentarii ca toate cele de mai sus, răspunsul este ”NU!”.
