Depresia mamei singure. „La două săptămâni de la naștere am aflat că soțul are altă mândră, iar după o lună, mi-a murit tatăl”

Cu ajutor, mama a reușit să depășească depresia.

Theodora Fintescu, redactor
mamă singură
Fiul ei a determinat-o să ceară ajutor și să depășească perioada critică.

În campania de conștientizare privind depresia mamei inițiată de Totul Despre Mame, publicăm o poveste despre depresia mamei singure, primită de la o cititoare care s-a confruntat cu o serie de probleme grave după naștere. Mămica a reușit să își revină cerând ajutor, iar acum se poate bucura de băiețelul ei. Redăm povestea integral, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Vă scriu povestea mea în speranța că voi ajuta astfel alte mămici aflate în aceeași situație. Totul a început odată cu nașterea fiului meu, o naștere naturală ușoară, dar prematură. Pot spune ca am fost binecuvântată, am născut ușor, am avut o echipă medicală excelentă, dar când am ajuns acasă a început totul!

Un șoc total

Cel mic nu lua în greutate, iar eu nu reușeam să îl alăptez cum aș fi dorit. Era prea firav și nu reușea să sugă, iar eu nu aveam sfârcurile formate. Eram frustrată, obosită, nemâncată, epuizată! Și, colac peste pupăză, la nici 2, 3 săptămâni, am aflat că soțul are altă mândra. Atunci s-a terminat totul între noi! A fost un șoc total, altfel nu îl pot numi!

Am înțeles că sunt singură și că trebuie să fiu puternică pentru fiul meu, dar nu a durat mult. La o lună și jumăte de la naștere a murit tatăl meu, singur om pe care îl simțeam alături de inima mea și care a fost alături de mine. A fost o perioadă groaznică!

Am cerut ajutor de dragul copilului

Am avut lupte cu mine grele, războaie peste războaie, dar la suprafață trebuia să fiu puternică și întreagă pentru fiul meu. Mă mințeam că sunt bine și uneori eram, pentru puțină vreme, dar aveam zile în care pur și simplu nu voiam să deschid ochii dimineața și să mă ridic din pat. O făceam doar pentru copilul meu! Erau zile în care pur și simplu mă treazeam urlând din nimic, îmi doream să plâng și nu reușeam. A fost groaznic!

Dumnezeu m-a binecuvântat cu un copil minunat și blând, care a fost o adevărată mângâiere pentru mine. Și de dragul lui am hotărât să cer ajutorul, apoi am reușit să mă angajez, să fiu frumoasă pentru el și să mă simt bine în pielea mea! Mămici, tot ce trebuie să faceți este să recunoașteți că nu sunteți bine și să cereți ajutorul. Ca să fiți bine și puternice, aveți nevoie și de susținere!”

Te-ai luptat sau te lupți cu depresia? Cum ai gestionat provocările după ce ai devenit mămică și care au fost cele mai grele situații cărora a trebuit să le faci față? Povestește-ne experiența ta pentru a le ajuta în felul acesta și pe alte mame să înțeleagă ceea ce simt și să știe că nu sunt singure. Trimite-ne povestea ta pe adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul Depresia-Povestea mea, și o vom publica, cu numele tău sau sub protecția anonimatului, în funcție de cum îți dorești. Mulțumim!

Dacă te-a impresionat această poveste despre depresia mamei singure, te invităm să citești și:

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa