Depresia mamei şi impactul asupra copilului

Andreea Popa
depresia-mamei-tdm

Dacă te lupţi cu stări ce indică depresia mamei, citirea acestui material s-ar putea să fie dificilă, dar îţi datorezi ţie şi copilului tău şansa de a fi fericiţi!

 “Când mă gândesc la mama mea şi la perioada în care eram copil, nu am nici măcar o amintire cu ea zâmbind. (…) Îmi amintesc foarte clar cum stăteam în faţa uşii încuiate a dormitorului ei, citind cărţi şi sperând că, din moment în moment, va ieşi de acolo, încântată să mă vadă. I-am făcut sute de desene, sperând că, cumva, ceva din ceea ce fac o va determina să dorească să petreacă timp alături de mine. Însă asta nu s-a întâmplat niciodată. (…) Cu toate acestea, când mama mea a murit, cu 8 ani în urmă, am găsit o listă cu toate lucrurile pe care şi le-ar fi dorit să le facă în viaţă. Iar unul din lucrurile de pe listă mă bântuie de atunci, în fiecare zi: Să fiu fericită pentru copiii mei”.

Aceasta este mărturia făcută de Dr. Ann Mastergeorge, obligată să lupte încă de mic copil cu depresia mamei, acum cercetător în psihologia dezvoltării şi neuroştiinţă cognitivă.

Povestea ei reflectă foarte bine nu doar drama prin care trece un copil cu o mamă depresivă, ci şi pe cea a mamei care suferă de această boală. Copilul, pentru că nu are parte de afecţiunea şi ataşamentul mamei. Mama, pentru că nu poate să „iasă” pur şi simplu din starea de depresie, deşi îşi doreşte.

Depresia este o boală, nu o toană

De aceea, este extrem de important să înţelegem că depresia nu este doar o toană de moment sau o slăbiciune psihică. Este o boală fizică. Studiile demonstrează că, atunci când o persoană suferă de depresie, au loc modificări în structura chimică a creierului acesteia.

Şi, aşa cum cineva nu poate pur şi simplu să scape de diabet sau să „treacă” peste boală, la fel nici o persoană care suferă de depresie nu poate să pocnească din degete şi să-şi revină. La fel cum o persoană bolnavă de diabet are nevoie de tratament pentru a face faţă bolii, la fel are nevoie de psihoterapie și, eventual, dacă e cazul, tratament medicamentos, o persoană depresivă.

Pentru că, adevărul este că, dacă suferi de depresie, nu poţi rezolva problema singură. Şi nici nu va trece de la sine.

Depresia se poate instala și la 4 ani după naștere

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătății (OMS), depresia este prima cauză de dizabilitate la nivel global. Iar estimările arată că între 10 şi 20% dintre mame suferă de depresie la un moment dat în viaţă, deseori când copiii lor sunt încă mici. Potrivit unui studiu realizat de Murdoch Children’s Research Institute, mai multe mame se confruntă cu depresia la 4 ani după naştere decât în primul an de viaţă al copilului.

Cu toate acestea, mamele depresive îşi ascund adesea sentimentele şi boala. Pentru că se simt ruşinate de ceea ce simt, de reacţiile lor “anormale”, de faptul că sunt diferite. Şi, mai ales, de faptul că le este greu să se ataşeze de copil. Sau, dacă acest ataşament există, este deseori inconstant.

Astfel, problema nu este doar că simptomele depresiei sunt greu de identificat, ci şi că mamele apelează rar la ajutor specializat. Unele dintre ele speră, probabil, că starea în care s-au adâncit va dispărea de la sine. Altele, în schimb, poartă această luptă singure, fără a cere ajutorul cuiva, din teama de a nu fi considerate de ceilalţi (familie şi prieteni) nebune sau slabe.

Totuşi, cercetările arată că, cu cât trece mai mult timp fără ca simtomele să fie tratate, cu atât mai mult crește riscul ca episoadele de depresie să se repete.

Impactul depresiei mamei asupra copiilor

În toată lumea, milioane de copii sunt prinşi în pânza deasă a depresiei maternale. De aceea, tratarea depresiei devine foarte importantă nu doar pentru binele mamei, ci şi pentru cel al copiilor. Pentru buna lor dezvoltare emoţională şi fizică.

Este evident deja (nenumărate cercetări au confirmat) că dezvoltarea sănătoasă a copiilor depinde într-o foarte mare măsură de interacţiunea pe care o au cu persoana care îi îngrijeşte şi de ataşamentul cu aceasta.

Iar adevărul este că mamelor care suferă de depresie cronică le este greu să interacţioneze normal cu copiii. Uneori le este greu să se joace cu ei, să le citească poveşti, să se distreze alături de ei, chiar şi să povestească cu ei. Sunt nervoase, se supără repede uneori, în timp ce alteori nu au nicio reacţie la acelaşi gest sau faptă a copilului.

Sunt, deci, inconsecvente, şi le este greu să stabilească limite clare. Pot fi absente şi retrase în sine. Iar decizii precum să pună masa sau să îmbrace copilul sunt, în perioadele depresive, deseori copleşitoare pentru ele. Şi toate aceste lucruri îşi vor pune în final amprenta asupra dezvoltării emoţionale a copiilor. Îi vor lăsa pe cei mici nesiguri pe ei, temători, neliniştiţi, confuzi.

De alfel, nenumărate studii au dovedit că un copil cu o mamă depresivă are un risc mult mai mare de a suferi la rândul său de depresie, iar asta chiar înainte de vârsta adultă. Unele studii spun că riscul este de 2 ori mai mare, altele că este de 6 ori mai mare. Oricum, toate sunt de acord cu faptul că cei mici nu doar că vor oglindi comportamentul mamei – copiii învaţă ceea ce trăiesc – ci îl vor şi amplifica, având reacţii mult exagerate.

Astfel, depresia mamei, mai ales atunci când rămâne netratată, poate interfera grav cu dezvoltarea emoţională, socială şi cognitivă a copiilor.

Efectele depresiei mamei asupra bebeluşilor

Efectele depresiei mamei asupra copiilor sunt diferite, în funcţie de vârsta micuţilor.

În cazul bebeluşilor, aceştia sunt mai anxioşi, au probleme de somn, plâng mai mult şi sunt mai retraşi. Aceste efecte apar deoarece unei mame depresive îi este mai greu să se ataşeze de nou-născut. Deci este mai puţin probabil ca ea să se joace cu el, să-l privească în ochi sau să-i povestească. De asemenea, există studii care spun că efectele se resimt inclusiv fizic. De exemplu, bebeluşii alăptaţi, ai căror mame suferă de depresie mai mult de 2 luni, câştigă mai puţin în greutate.

Efectele depresiei mamei asupra preșcolarilor

Efectele depresiei maternale asupra preşcolarilor nu sunt nici ele de ignorat. Aceşti copii riscă să se confrunte cu întârzieri de limbaj şi anxietate de separare. Sunt deseori mai frustraţi, fac mai des tantrumuri, cooperează mai greu şi reuşesc cu dificultate să-şi gestioneze propriile sentimente. Deşi pot avea calităţi sau abilităţi în plus faţă de alţi copii, nu au inteligenţa emoţională pentru a face faţă trăirilor de zi cu zi, potrivit unui studiu realizat de National Institute of Child Health and Human Development.

Efectele depresiei mamei asupra şcolarilor

Copiii mai mari care au o mamă depresivă sunt obligaţi să se comporte ca nişte adulţi înainte de vreme. Cu toate acestea, maturitatea lor este doar de suprafaţă. În interior, sunt mult mai vulnerabili decât alţi copii. De multe ori au probleme de comportament şi rezultate mai slabe la şcoală. Mulţi dintre ei sunt hiperactivi sau agresivi cu ceilalţi. Deoarece mamele depresive tind să fie critice faţă de orice aspect al vieţii lor, deci inclusiv faţă de copii, şi aceştia din urmă pot dezvolta o imagine de sine distorsionată, negativă, potrivit unei cercetări realizate de Universitatea din California. Copiii de vâstă şcolară pot să sufere şi de sindromul deficitului de atenţie.

Nu este totul pierdut

“Cu suportul adecvat, şi mamele care suferă de depresie pot să fie părinţi excelenţi”, spune William R. Beardslee, expert recunoscut la nivel mondial în psihiatrie pediatrică şi în probleme de depresie ale familiei. Beardslee este autorul mai multor cărţi şi studii privind aceste probleme, fiind creatorul unei abordări pas cu pas prin care familiile pot să gestioneze sau să contracareze efectele negative ale depresiei asupra copiilor. “Copiii sunt extrem de rezistenţi şi există mai mulţi paşi ce pot fi făcuţi pentru a veni în ajutorul lor”, continuă Beardslee.

Ce poţi face în lupta cu depresia

Iată care sunt câţiva dintre paşii recomandaţi de W.R. Beardslee.

1. Apelează la ajutor de specialitate.

Acesta este cel mai bun lucru pe care-l poţi face pentru tine şi familia ta. “Dintre toate bolile mintale, depresia este cel mai uşor de vindecat, iar acest lucru este încurajator”, susţine Beardslee.

2. Bazează-te pe partener sau prieteni.

Atunci când tatăl este implicat în creşterea copilului, riscurile ca cel mic să dezvolte probleme grave de comportament sunt mai mici. Dacă îţi permiţi o bonă, bazează-te pe ea pentru a-i oferi copilului o rutină zilnică bine stabilită. Acest lucru îi va da copilului un sentiment de stabilitate şi control.

3. Povesteşte cu copilul despre boala ta.

Copiii sunt lăsaţi deseori în ceaţă cu privire la depresia mamei, deşi sunt obligaţi să trăiască cu ea zi de zi, atrage atenţia Dr. Beardslee. De aceea, este extrem de important să i se explice copilului că este vorba despre o boală fizică, care vine “la pachet” cu toate aceste simptome, şi că el nu are nicio vină pentru stările tale. Lasă-l pe copil să pună întrebări şi răspunde-i deschis, oricât de greu ţi-ar fi.

Semne ale depresiei la copii

De multe ori, primele simptome ale depresiei apar încă din copilărie. Va trebui deci să fii atentă la semnele pe care le dă copilul tău. Printre simptome se numără perioade de tristeţe prelungite, ce durează mai mult de două săptămâni, lipsa poftei de mâncare şi probleme de somn. Lipsa energiei, retragerea în sine, stările inexplicabile de nervozitate, anxietate sau îngrijorare sunt alte simptome care ar trebui să te pună pe gânduri. La copii, depresia se poate manifesta inclusiv prin dureri de cap sau de stomac, plictiseală cronică, dorinţa de a fugi de-acasă sau critici constate la adresa propriei persoane. Gândurile de suicid apar deseori când se instalează depresia, inclusiv la copii, ceea ce trebuie să fie un semnal puternic de alarmă pentru oricine.

Studii, analize şi alte referinţe privind impactul depresiei mamei asupra copiilor mai poţi citi aici, aici şi aici.

Te-ai luptat sau te lupți cu depresia? Cum ai gestionat provocările după ce ai devenit mămică și care au fost cele mai grele situații cărora a trebuit să le faci față? Povestește-ne experiența ta pentru a le ajuta în felul acesta și pe alte mame să înțeleagă ceea ce simt și să știe că nu sunt singure. Trimite-ne povestea ta pe adresa [email protected], cu titlul Depresia-Povestea mea, și o vom publica, cu numele tău sau sub protecția anonimatului, în funcție de cum îți dorești. Mulțumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de depresie post natală, te invităm să citești și:

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa