În campania de conștientizare privind depresia mamei, inițiată de Totul Despre Mame, zeci de femei au găsit curajul să povestească lupta lor cu depresia post-partum. Aceasta nu le afectează doar pe ele, ci și pe copiii și adulții din jur. Dacă ești soțul unei astfel de femei, părintele sau prietena ei, probabil îți dorești să ajuți și nu știi cum. Cristina-Mihaela Stoian, psiholog clinician și psihoterapeut, explică ce trebuie să facă și, mai ales, să nu facă cei din jur atunci când o persoană apropiată trece prin depresia post-partum.
Depresia post-partum afectează 1 din 8 mame, iar semnele ei sunt greu de recunoscut chiar și de către mamă, darămite de către cei din jurul ei. Părinții de acum au fost, de regulă, educați să-și minimalizeze trăirile adânci și să se axeze pe satisfacerea nevoilor primare – căldură, hrană, confort, așa că nu înțeleg de unde vine depresia. Mulți pun totul pe seama epuizării, care este normală când apare un nou-născut. Însă fără a înțelege ce este depresia post-partum și care sunt simptomele acesteia, este foarte greu să acționezi corect și eficient în preajma mamei care se confruntă cu ea.
Depresia post-partum nu e un moft, o toană a femeilor leneșe, cum cred unii, convinși că ea nu exista până recent și argumentând că, în trecut, femeile puteau lucra la câmp fără să se plângă, cu copiii atârnați de gâtul lor. Nimic mai fals! Depresia post-partum e o tulburare psihică la fel de serioasă ca orice altă tulburare sau boală, fizică ori psihică, și nu e același lucru cu așa-numitul fenomen „baby blues“, care apare imediat după naștere și poate dura cel mult 2 săptămâni, timp în care nu apar toate simptomele depresiei post-partum, ci doar o tristețe de intensitate moderată, o îngrijorare excesivă, schimbări de dispoziție și stres.
Cristina-Mihaela Stoian, psiholog clinician, trainer, art terapeut și psihoterapeut (psihoterapii cognitiv-comportamentale si hipnoterapie).
Care sunt simptomele depresiei post-partum
Încă din primele zile, timp de minim 2 săptămâni (dar pot apărea și mai târziu, nu neapărat după naștere imediat):
- tristețe și plâns facil, apatie, lipsa chefului și a poftei de viață, renunțarea la activitățile plăcute, dar și lipsa autoîngrijirii (femeia afectată nu se mai spală, iese în haine murdare, neîngrijită pe stradă, la cumpărături);
- insomnii simple sau mixte, inversare a ritmului de somn: doarme ziua, nu noaptea;
- lipsa poftei de mâncare sau creșterea apetitului alimentar, ori chiar mâncat compulsiv;
- nervozitate permanentă, nemulțumire, eventual și agitație psihomotorie;
- gânduri iraționale, precum frica de a nu fi o mamă bună, de a nu se descurca cu îngrijirea copilului, sau aceea că soțul o va părăsi, ori, mai grav, teama că ar putea face rău copilului, până la idei de suicid si homicid (inclusiv imagini în care se vede, de exemplu, cum se aruncă de la balcon cu copilul). Acestor gânduri li se adăugă și vinovăția sau rușinea pentru ceea ce simte și neputință de a le opri/gestiona;
- incapacitate de a crea sau păstra conexiunea cu copilul; încearcă să scape de această apropiere, prin orice mijloace: îl pasează altora, stă multe ore pe telefon/PC, se retrage/izolează și chiar îl lasă singur pe bebeluș, nu îl hrănește, nu îl schimbă la timp, nu îl ia în brațe.
Ghid pentru soțul unei femei cu depresie post-partum
Nimeni nu-ți cunoaște mai bine partenerul de viață ca tine. Viața de acasă are probabil deja o anumită rutină, așa că schimbările ar trebui să fie vizibile. Și nu este vorba despre cele rezultate din faptul că ați devenit părinți, ci la cele care par să nu se potrivească în acest tablou.
Ce trebuie să vezi
Iată cum și-a dat seama Ștefan, tatăl unui băiețel de 2 ani astăzi, că soția lui se află în depresie post-partum: „Băiețelul nostru avea 3 luni și, într-o zi, după ce m-am întors de la serviciu fericit că primisem o promovare, mi-a zis soția «măcar faci și altceva decât să vorbești toată ziua despre caca și vomitat». Primul gând a fost «ce mai vrea de la mine?!». Ar fi trebuit să se bucure pentru noi, mai ales că nu o duceam prea bine cu banii, însă ea era tristă. Nu mi-am dat seama că e o problemă, decât după ce mama, căreia i-am povestit a doua zi, mi-a spus despre depresia post-partum.“
Sunt de evitat situațiile când casa e mereu plină de vizitatori, nu ai parte de liniște și nici unde să te odihnești. Sau când soacra sau altă rudă preia rolul de lider (abuziv, de fapt), controlează tot, nimic din ce face mama nu e bine și induce acesteia sentimentul de inutilitate, neputință, etc. Un soț neimplicat, sau chiar absent, poate fi de asemenea un factor major de stres și de favorizare a apariției depresiei post-partum. Lipsa de susținere e trăită asemeni unui abandon, cu o durere psihică uriașă, de neînțeles pentru cei din jur.
Cristina-Mihaela Stoian, psiholog clinician, trainer, art terapeut și psihoterapeut
„Înainte de a naște, soția mea mi-a arătat un articol despre depresia post-partum, pe care l-am citit împreună. După ce a venit copilul, încet, încet, s-a închis în ea. În primele zile acasă am zis să las să se stabilească o rutină, să capete încredere în ea. Dacă o întrebam ce simte, îmi spunea <nu vorbesc despre chestiile astea> sau <n-am nimic, sunt doar obosită>. Aș fi vrut să-mi spună ce simte, până atunci vorbeam mult amândoi despre tot ceea ce simțim, dar mă transformam într-un agresor dacă mai încercam. Atunci mi-am dat seama că are nevoie de ajutor“, povestește Radu, un tată care a apelat la psiholog pentru a-și ajuta soția.
Mama cu depresie post-partum trebuie ajutată, însă nu mulți și înțeleg acest lucru extrem de important. De multe ori, chiar tatăl copilului poate prezenta depresie postnatală, oricât de ciudat poate părea asta. Poate fi vorba de o inadaptare la noul rol, la noile responsabilități, sau așteptări nerealiste și foarte mulți bărbați, dau bir cu fugiții în astfel de situații. Cele mai multe cazuri de „abandon familial” apar la tații copiilor care se nasc cu diverse patologii, malformații sau altfel de probleme majore. Această fugă se poate explica, [n cele mai multe cazuri, prin prezența acestui tip de depresie.
Cristina-Mihaela Stoian, psiholog clinician, trainer, art terapeut și psihoterapeut
Ce trebuie să faci
Mama cu depresie post-partum are nevoie de susținere si îngrijire necondiționate. Are nevoie de timp pentru ea în primul rând, pentru refacere. Într-o familie, dacă mama nu e bine, nimeni nu e bine. Efortul nașterii, naturală sau cu cezariană, este unul major, ce consumă energia fizică și psihică a femeii. „Încercările celor din jur de a încuraja persoana cu depresie postnatală pot să ajute sau pot să facă mai mult rău. Un simplu „sunt aici, oricât de greu ți-ar fi!” poate valora și conta mai mult ca un „lasă, nu te mai văita atât, că nu ești singura care ai născut!” sau „nu mai sta toată ziua în pat, fă ceva, trebuie să fii puternică!“, ne spune psihologul.
Ghid pentru prietena unei femei cu depresie post-partum
„Îmi vizitam pentru prima oară o prietenă care născuse de câteva săptămâni primul ei copil. Țineam bebelușul în brațe și-l legănam, când piticul mi-a zâmbit. M-am topit de dragul lui și i-am zis prietenie mele care tocmai venea din dormitor: Doamne, ce frumos mi-a zâmbit! M-am îndrăgostit de fii-tu! Mă așteptam să vină repede să vadă și ea zâmbetul puiului ei, însă ea doar a ridicat din umeri și a plecat spre bucătărie. Am amuțit. De ce reacționează așa? Nu mi-am dat seama ce înseamnă lipsa bucuriei ei. Câteva luni mai târziu a fost diagnosticată cu depresie post-partum. Cum de nu mi-am dat seama?!“, este mărturia prietenei unei femei care a trecut prin depresie după naștere.
Ce trebuie să faci
Femeia-mamă are nevoie și să iasă cu prietenele, să se îngrijească, să iasă în natură și în lume, cu puiul ei, cu soțul, sau singură uneori. Ea are nevoie să aibă timp să se spele, să mănânce, să doarmă, să facă activitățile zilnice aparent banale, dar pe care dacă cei din jur nu o ajută, ea nu are cum să le împlinească.
- CITEȘTE ȘI: Zece reguli atunci când vizitezi un nou-născut
Ca prietenă, ajuți dacă:
1) recunoști simptomele;
2) nu renunți, chiar dacă pare să refuze ajutorul (starea ei o face să se retragă din prietenia voastră);
3) oferi ajutor – poți să treci să-i aduci câte o salată sau un smoothie pentru stimularea lactației dimineața, în drum spre job-ul tău; poți să treci seara și să o ajuți să gătească cina; poți să îi iei bebelușul la o plimbare în weekend, cât ea își face o baie sau merge la un salon; poți să o inviți la întâlniri cu alte prietene (chiar dacă te refuză, o poate ajuta să nu se simtă exclusă din viața socială); poți merge cu ea la cumpărături – orice, numai să fii prezentă în viața ei!
Cum se mai spune – e nevoie de un sat întreg să crești un copil, iar mama este universul central al copilului, deci echilibrul ei psihofiziologic este fundamental pentru creșterea și îngrijirea bebelușului.
Cristina-Mihaela Stoian, psiholog clinician, trainer, art terapeut și psihoterapeut (psihoterapii cognitiv-comportamentale si hipnoterapie).
Ghid pentru părinții unei femei cu depresie post-partum
Fetița ta, mamă acum, e tristă, nervoasă și pare să nu-i mai pese de ea. O simți că e copleșită de noul rol și, deși vrei să o ajuți, nu știi ce să faci, ce să spui ca să nu pui mai multe paie pe foc. Poate fi copleșitor pentru un părinte să-și vadă copilul luptând să-și recapete fericirea. Lucru valabil și pentru băiatul tău care a devenit tată.
Ce trebuie să faceți
Să înțelegi că depresia post-partum e la fel de gravă ca depresia obișnuită și că nu trece de la sine! „Își va schimba forma, se va agrava și va rămâne acolo, pe fundal, pentru multă vreme, afectând sever funcționalitatea și sănătatea“, spune psihologul.
Să te asiguri că mănâncă, că se odihnește și, foarte important, că nu se simte singură. Acest lucru poate agrava simptomele și poate împiedica vindecarea completă. Dacă mama acceptă, stai cu cel mic pentru a-i permite ei să se ocupe de propria persoană. Poți face toate astea fără să o sufoci? Gândește-te că dacă o forțezi nu vei face decât să-i accentuezi sentimentele de vinovăție sau de anxietate.
Păstrează legătura cu persoana afectată de depresia chiar dacă a început tratamentul. Simptomele se pot modifica în timp, iar dacă nu urmărești procesul de vindecare nu vei putea să îi oferi ajutorul potrivit.
Găsești ajutor aici: Asociația Împreună în Depresia Postnatală
Când nimeni din jurul unei persoane aflate în depresie post-partum nu mai găsește resurse să ajute, e cazul să se apeleze la ajutor de specialitate. Una dintre asociațiile din România specializate în ajutorarea mamelor aflate în depresie post-partum este Asociația Împreună în Depresia Postnatală.
Fiecare mamă care ne scrie și își dorește ajutor are parte de sprijin prin 3 ședințe de psihoterapie gratuite, urmând ca ulterior, împreună cu specialistul, să stabilească un plan de terapie acolo unde este cazul.
Alina Hărșan, fondatoarea ASOCIAȚIEI ÎMPREUNĂ ÎN DEPRESIA POSTNATALĂ
Alina este o femeie cu două sarcini oprite din evoluție și mama unui băiețel de 1 an și două luni. Însă nașterea lui, dar și experiențele dramatice de dinainte, i-au provocat depresie: „Intrasem într-un soi de panică uriașă. Mă simțeam vinovată pentru lipsa acelor sentimente minunate pe care credeam că le voi avea. Nu eram deloc eu. Plângeam non-stop și eram foarte speriată, nu știu de ce anume. Începusem să simt că nu merit să fiu mamă. Doamne, ce carusel era în mine și în mintea mea! Nu eram eu!“
Alina a primit ajutorul familiei, a făcut terapie și astăzi e bine. Atât de bine încât poate ajuta și alte mame. „M-am documentat și așa am hotărât să înființez un ONG care să ofere sprijin și informare familiilor care trec prin depresie post-partum și să crească gradul de conștientizare. Așa a luat naștere ASOCIAȚIA ÎMPREUNĂ ÎN DEPRESIA POSTNATALĂ. Cu 3 mame determinate să schimbe mentalități și o femeie puternică hotărâtă să fie un pilon de sprijin. Monica, Raluca, Alina și eu. Acestea suntem!“
Le găsiți în acest moment pe Instagram, Facebook sau pe site-ul asociației.
Asociația urmează să pregătească ședințe de grup cu un psihoterapeut pentru mamele sau viitoarele mame. Aceste întâlniri vor oferi informații clare despre semnele depresiei post-partum, metode de depistare și vindecare.
