Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la ultima zi petrecută în cuplu, la plimbări sub clar de lună, la melodii siropoase ascultate la lumina lumânărilor sau alte lucruri de acest gen nu îmi amintesc nimic! Gol! Amnezie totală! Parcă am avut săptămâna trecută vreo zece minute de intimitate in cuplul nostru, dar nu sunt foarte sigură. Şi spuneţi-mi, când suntem în maşină, în drum spre parc, fermă, loc de joacă, teatrul de păpuşi, antrenamente sportive şi suntem noi doi în faţă şi copiii în spate, asta se pune ca moment intim? Sper că da, altfel stăm prost de tot!
Să vă lămuresc: am doi copii: unul de opt, altul de patru ani. Ambii sunt hiperkinetici, duşmani de moarte ai somnului de prânz, ai dormitului la bunici şi veşnici luptători întru apărarea dreptului de posesiune asupra fustelor mamei. Adică ale mele. Aşa încât momentele în doi, doi adică Eu şi El, nu Eu şi unul dintre copii sau El şi formula amintită, sunt rare. Foarte rare. Nu sunt. Punct!
Cât timp bebe 2 a fost mic, bebe 1 era şi el mai mic, aşa încât somnul de seară debuta în jurul orei 21, iar cu puţin noroc prindeam şi o oră de linişte în timpul prânzului. Badabum padabam! Hocus pocus! Aceste momente au dispărut ca prin minune cam de vreun an, aşa încât am dezvoltat un întreg arsenal de tehnici de supravieţuire conjugală. Între noi şi copiii noştri se duc lupte crâncene şi mute pentru câştigarea unei fărâme de timp petrecută în doi. Noi ne luptăm pentru a ne aminti ceea ce a fost odată, ei pentru ceea ce au dobândit prin naştere. În fiecare dimineaţă ne punem armura, ne încordăm auzul, cultivăm privirea vigilenta şi la luptă!
Tactica nr. 1: Fă-te că dormi!
Ignoră piciorul pe care îl simţi în ceafă sau că te simţi călcat pe coaste. Nu băgă în seamă nici fâşâitul ambalajului de cioco-suco-biscuiţi deschis pe furiş şi mai ales pe stomacul gol. Ţineţi-vă strâns lipiţi unul de altul şi sărutaţi-vă pe furiş de „bună dimineaţa”!
Tactica nr 2: Pânda sau atingeri scurte şi intense
Dacă locuiţi într-un castel sau măcar într-o casă foarte mare, asta ar trebui să fie floare la ureche. Dacă aveţi doar un apartament de 40 de metri pătraţi, ca noi, profitaţi de: aşteptatul în faţa aragazului până se încălzeşte laptele pentru cereale, spălatul pe dinţi împreună, strânsul aşternutului de pat în doi (recomand metoda reclamelor la detergent: fiecare ţine de câte un capăt al cearşafului, iar la sfârşit mâinile voastre se întâlnesc, da?), tăietura de la deget care îl împiedică pe El să îşi încheie singur cămaşă aşa încât trebuie să îl ajutaţi sau îmbulzeala de pe holul de la intrare unde cu siguranţă veţi avea parte de un sfert de îmbrăţişare.
Tactica nr. 3: Coduri secrete
Abonamentele cu SMS-uri incluse sunt baza unei relaţii mereu fierbinţi. Tot ceea ce nu vă puteţi spune puteţi tasta. A, şi nu ignoraţi banala lista de piaţă: un ochi neatent sau care abia învaţă să citească nu va observa cuvintele tandre şi poreclele apetisante strecurate între „dovlecei” şi „sirop de tuse bebe”.
Tactica nr. 4: Atacul de noapte
E abia ora 11 şi copiii dorm buştean. Aveţi timp berechet să aprindeţi lumânări parfumate, să deschideţi o sticlă cu vin şi să daţi drumul la un film romantic. Aşezaţi-vă comod, relaxaţi-vă şi uraţi-vă încă de pe acum „noapte bună!” Verificaţi dacă aţi setat televizorul să se oprească peste 10 minute. Şi mai bine renunţaţi la lumânări. Veţi adormi oricum înainte de primul cadru.
Tactica nr. 5: Contraatacul aliaţilor
Prieteni cu sau fără copii, vecini, bone plătite cu salariul tău pe jumătate de lună sau chiar fraţi şi cumnaţi – în timp de război orice aliat este de folos. Lăsaţi copiii în grija lor şi bucuraţi-vă unul de altul.
Voi ce strategii aveţi pentru a vă bucura unul de altul când sunt şi copiii prin preajmă?
