În luna în care se pare că ne-am hotărât la nivel colectiv să perpetuăm sărbătorirea în fiece an a iubirii, cei mai mulţi dintre noi, încordați după traversarea unei ierni emoționale, cu sentimentele uşor dezamorţite, ne facem curaj, de cum se topesc zăpezile, să sperăm din nou în iubire, în capacitatea partenerului de a se transforma, în capacitatea noastră de a fi mai înțelepți.
Ștergem uneori cu buretele trecutul, dornici să începem din nou, cu un nou “Valentine’s day” îmbibat în ciocolată, parfum, şampanie şi trandafiri, călătoria pe valul dulcei speranţe a fericirii în cuplu.
Cum este dacă în iarna traversată a apărut un copil în cuplul nostru?
Copilul va accentua toate crizele care existau, dacă existau. Nu faci un copil, că poate salvezi relația. Este o mare capcană. Cunoașteți pe cineva care a reușit să salveze cu adevărat relația prin aducerea pe lume tam-nesam a unui copil? Cine a luat această decizie de ziua iubirii anul trecut, acum sigur se cam căiește. Crevașa s-a accentuat, nu? Şi dacă relaţia era bună, închegată, frumoasă, e bine să știm că oricum, sosirea copilului schimbă definitiv ceva.
Copilul intervine ca un intrus în sistemul relațional și trebuie să îi faci loc și să recreionezi dinamica cuplului, țînând cont de el. Nu mai ești la fel de odihnit, nu mai la fel de mult timp, deci nu mai ești la fel de răbdător și disponibil cu partenerul. Fosta stare de disponibilitate naturală nu mai vine de la sine, trebuie să faci un efort să aduci asta în relație.
Nu mai ai la dipoziție dimineți târzii, weekenduri prelungite, capacitatea de a încropi ad-hoc programe amuzante, şi nici nopți dulci oricând vrei. Cumva, va trebui să munceșți ca să obţii toate acestea din nou în cuplul tău: să vezi cum te descurci cu alăptatul, cu rezervele de lapte mulse si puse la congelator, sau cu biberoanele, să găsești bone sau bunici disponibili, creşe si apoi grădiniţe, să înveți copilul cu un anume program de somn și încet -încet cu un pat al său.
Schimbarea fiecăruia dintre cei doi parteneri, când devin părinţi, este necesară. O adaptare comportamentală care ține de răbdare, comunicare onestă, indulgență, toleranță, calm, generozitate, se cere a fi adusă în doze masive în relație.
Cine nu e bine cu el, nu poate fi bine nici cu copilul, nici cu partenerul
De-asta este bine totuși să începem călătoria către a avea o familie fericită, cu a fi o persoană fericită. Fă ceea ce este de făcut că să fii bine cu tine înainte să intri într-un cuplu sau să faci un copil. Nu-l face că să te echilibrezi. Rezolvă-ți, mai întâi, problemele pe care le ai cu tine însuţi şi/sau cu partenerul și abia după aceea fă un copil. Nu-l face ca să încerci să repari ceva prin asta .
Copilul și familia ne sunt date spre creștere, da. Avându-i, învățăm cel mai ușor tactul, generozitatea, diplomația, persuasiunea, iubirea. Dar alte valori precum încrederea în sine, curajul, echilibrul, ar fi bine să le fi avut învățate deja, înainte.
Un bărbat care nu este informat şi conştient că un copil schimbă dinamica cuplului va fi foarte dezamăgit, supărat, deoarece va perpetua multe așteptări neîmplinite, cele mai multe fiind așteptări nerealiste.
Disponibilitatea ca si libidoul soției vor scădea brusc când sânii îi crapă din cauza furiei laptelui sau când copilul a plâns și s-a trezit de șapte ori pe noapte sau când nu înțelege din ce cauză face febră, când corpul ei fragilizat încă se chinuie să se refacă, şi îi dă continuu semne de oboseală. Nivelul de atenție pe care îl va primi soţul va fi înzecit diminuat iar ceea ce cunoștea el ca rutine fiind plăcute, vor fi de-acum, pentru vreo trei ani, excepții, surprize.
După trei ani…
După ce copilul trece de trei ani, ne mai revenim și începem să reluăm un ritm mai plăcut în care putem condimenta din nou în mod deosebit viața de cuplu. Așadar, sunt ciclicităţi relaționale, pe care,cu cât le abordăm mai înțelept, cu atât, dezvoltăm relația și o ajutăm să crească.
Și cu cât asumăm mai ușor responsabilități și le onorăm, cu atât viață ne recompensează cu atuuri comportamentale șlefuite precum: răbdarea, curajul, încrederea în sine și maturitatea, atuuri care ne vor fi de folos în toate celelalte domenii ale vieții noastre, nu numai în familie.
Totul ne este dat spre creștere
Fiecare schimbare pe care o înţelegem, imbraţişăm şi onorăm la maximul nostru de potenţial, este menită să ne îmbogăţească viaţa. Iar copiii aduc cu ei posibilitatea schimbării superlative, dacă suntem pregătiţi şi abordăm acestă schimbare înţelept.
Articol scris de Maria-Iris Hoeppe
