Îndeobşte dragostea romantică și relațiile fericite sunt asociate cu perioada de început a unei relaţii. Ne aşteptăm ca, pe măsură ce timpul trece, pasiunea dintre cei doi să se stingă.
Unii cercetători sunt de părere că romantismul şi pasiunea nu sunt caracteristice căsătoriei. Alţii apreciază că, în timp, dragostea dintre cei doi parteneri evoluează de la atracţie şi dorinţă sexuală către un alt tip de dragoste, mai temperată, bazată pe prietenie. Mai nou, a apărut o altă teorie. Unii oameni de ştiinţă sunt de părere că anumite persoane reuşesc să menţină viu romantismul în cuplu şi după trecerea anilor, iar acest lucru le creşte vitalitatea fizică şi mentală.
Este cu putinţă să existe relaţii fericite şi de lungă durată?
O cercetare efectuată în 2012 în Statele Unite a arătat că 40% dintre participanţii care erau căsătoriţi de peste zece ani s-au declarat foarte îndrăgostiţi de partenerii lor. Cum se explică menţinerea pasiunii în cuplu pe termen lung? Helen Fisher, antropolog şi cercetător în domeniul relaţiilor de cuplu, este de părere că dragostea pasională poate fi trezită oricând în cuplu. Explicaţia este destul de simplă: ea se bazează pe ataşamentul dintre parteneri, iar sentimentele de ataşament profund se menţin în timp, deoarece se bazează pe circuite neuronale bine formate.
Ce se întamplă în creierelor celor care rămân îndrăgostiţi 20 de ani?
Vrând să înţeleagă cum e cu putinţă ca dragostea pasională să se menţină în cuplu şi după o relaţie de 20 de ani, un grup de cercetători împreună cu Helen Ficher au scanat creierele mai multor femei şi bărbaţi. Aceştia aveau între 50 şi 60 de ani, erau căsătoriţi de peste 20 de ani şi s-au declarat nebuneşte îndrăgostiţi de partenerii lor de o viaţă.
Folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcţională, oamenii de ştiinţă au observat că, atunci când a venit vorba de relaţia de cuplu, la nivelul creierului fiecărui subiect s-au activat regiunile asociate cu recompensa şi motivaţia. S-a remarcat o activitate cerebrală intensă şi în zona responsabilă cu empatia şi s-au activat circuitele neuronale care sunt responsabile de formarea ataşamentului cu mama. Cu alte cuvinte, atracţia dintre cei doi pe termen lung se explică prin profunzimea ataşamentului între cei doi, ataşament care este similiar celui primar, avut de fiecare cu propria sa mamă.
O altă cercetare realizată în China a evidenţiat faptul că pentru persoanele îndragostite de partener pe termen lung se activează acele zone care sunt asociate cu abilitatea de a renunţa la aprecierile critice şi cu abilitatea de a supra-aprecia partenerul. Adică aceste persoane nu se centrează pe ceva ce nu le place la soţ/ soţie, ci pe ceea ce admiră la tovarăşul de viaţă.
Cum influenţează dragostea starea de bine
Potrivit multor studii, căsătoria în sine contribuie la creşerea stării de bine a indivizilor. Iar menţinerea dragostei între cei doi este un indicator important pentru nivelul de fericire şi pentru nivelul de satisfacţie a vieţii. Legătura puternică dintre soţi ajută la menţinerea stării de sănătate fizică şi mentală, este un bun amortizor pentru evenimentele stresante la care sunt supuşi cei doi şi contribuie la creşterea satisfacţiei vieţii. Din contră, inexistenţa conexiunii între cei doi sau o conexiune superficială duc la depresie şi la destrămarea cuplului.
5 la 1: raportul magic pentru o relaţie fericită de lungă durată
Cercetătorul John Gottman (psiholog şi matematician în acelaşi timp) a pus la punct o tehnică prin care poate spune dacă un cuplu rămâne sau nu împreună pe termen lung. În laboratorul lui, el urmăreşte interacţiunea unui cuplu timp de câteva minute. Le analizează apoi celor doi parteneri micro-expresiile faciale, iar ulterior poate indica cu o acurateţe de 91% dacă respectivii vor rămâne împreună în următorii 15 ani. Dar Gottman nu numai că a descoperit formula prin care poate „prezice” viitorul unui cuplu, ci a descoperit şi cum poate fi menţinută fericirea într-un cuplu pe termen lung.
Pentru ca o relaţie de cuplu să reziste în timp şi partenerii să fie fericiţi împreună, este necesar să existe o balanţă între sentimentele şi acţiunile pozitive pe de o parte, şi cele negative pe de altă parte. Mai precis, pentru fiecare interacţiune negativă trebuie să existe cinci interacţiuni pozitive. De exemplu, pentru a reuşi să ştegi din mintea partenerului efectul negativ al unei critici (“Nu ai spălat bine vasele!”) sunt necesare cinci momente în care să îl lauzi!
