Poate chiar tu ai fost o victimă a mobbing-ului. Sau poate unul dintre colegii tăi a fost afectat de mobbing .
Cuvântul „mobbing” vine din limba engleză, „to mob” înseamnă a ataca, şi a fost importat în limba română pentru a defini o practică destul de veche: exercitarea stresului asupra unei persoane la locul de muncă de către ceilalţi membri ai colectivului. Oricine poate fi victima acestui fenomen, studii recente fectuate la nivelul Uniunii Europene au arătat că 12 milioane de persoane au fost supuse hărţuirii morale la locul de muncă, adica aproape 10% dintre angajaţi.
Eu mărturisesc că am fost o victimă a mobbing-ului. Nu mă compătimiţi, pentru că la momentul respectiv n-am realizat, credeam că de simpatică ce sunt colegii fac atâtea ”glume” cu mine. Era prin 2005 când, studentă fiind la Jurnalism, trebuia să fac obligatoriu cteva luni de practică la un ziar. Am fost distribuită la un cotidian central, al cărui nume n-am să-l spun, dar vă zic doar că avea redacţia în Casa Presei.
În prima zi, redactorul-şef m-a chemat la el în birou. Înainte să intru, colegii de pe Sport m-au tras deoparte şi mi-au zis: ”Ai grijă, omu` e fixist! Dacă îţi zice să stai jos, te aşezi pe scaunul ăla cu tapiţerie verde, din stânga biroului, nu-i place să se aşeze cineva pe scaunul din faţa lui, că nu e nimeni egal cu el, ăla e pus acolo la vrăjeală!”.
Ce credeţi? Normal că mi-am ascultat noii colegi, doar imi doreau binele, nu? M-am aşezat pe scaunul verde, numai că scaunul verde n-a rezistat farmecelor mele. S-a prăbuşit şi s-a transformat într-o grămadă de lemne cu mine în vârful ei. Atunci s-a deschis şi uşa biroului şi am fost aplaudată la scena deschisă, ba chiar noii colegi au avut şi o morală: cel mai deştept cedează primul!
Şi acesta a fost doar începutul. Spre deosebire de această întâmplare amuzantă, lucrurile care au urmat n-au mai fost din acelaşi registru. Fiecare mă punea să scriu într-un anume stil, că aşa e corect, cică, şi îmi spunea că vor veni alţi colegi care-mi vor zice că nu e bine, dar să nu-i cred. Ce credeţi? Veneau toţi pe rând şi mă convingeau că e bine cum zic ei şi de fiecare dată ştergeam tot ce scrisesem.
Ajungeam la închiderea ediţiei, când mi se cerea materialul, să am cel mult o propoziţie scrisă. Tot simpaticii mei colegi mă scoteau din belele şi mă scuzau spunând că nu am avut inspiraţie. În fine, lista întâmplărilor este lungă şi acest articol trebuie să fie despre mobbing, nu despre o singură victimă a lui.
Mobbing-ul este nociv
Mobbing-ul este un conflict cronic, iar persoana care se confruntă cu acest fenomen este atacată şi stigmatizată de către colegi sau şefi prin tot felul de glume şi zvonuri. Este intimidată, umilită, discreditată şi izolată, iar aceste acţiuni îi pot pune în pericol atât starea emoţională cât şi viaţa profesională.
Primeşte mai multe sarcini decât poate îndeplini, este ridiculizată şi primeşte acuzaţii nefondate.
Pe plan socio-emoţional, mobbing-ul duce la o stare accentuată de stres, scăderea stimei de sine, anxietate, scăderea puterii de muncă, produce tulburări comportamentale (modificarea comportamentului alimentar, reacţii agresive) şi altereză echilibrul psihofiziologic (cefalee, insomnii, vertij, tulburări gastrointestinale).
Cum diferenţiem mobbing-ul de stresul la serviciu
- acţiunile negative intenţionate sunt exercitate de un grup de persoane;
- acţiunile de hărţuire au o frecvenţă şi o durată mai mare de şase luni;
- există o relaţie asimetrică de putere între agresor şi victimă.
Care sunt cauzele mobbingului
- Mobbing-ul poate fi agravat de factori individuali, dar aceştia sunt factorii care pregătesc terenul:
- deficienţe în managementul resurselor umane;
- toleranţa faţă de hărţuirea morală şi nerecunoaşterea acesteia ca fiind o problemă;
- dinamica grupurilor din organizaţie;
- schimbările organizatorice rapide;
- nesiguranţa locului de muncă;
- relaţii deficitare între colegii de muncă;
- tipul sarcinilor de serviciu, mediul socio-organizaţional, organizarea muncii;
- trăsăturile de personalitate;
- stresul organizaţional;
- discriminarea;
- intoleranţa;
- problemele personale.
Cum se poate evita mobbingul
Cel mai indicat este ca atât angajatul, cât şi angajatorul să facă împreună eforturi pentru evitarea unei situaţii de hărţuire morală şi pentru îmbunătăţirea climatului psihosocial la locul de muncă prin:
- posibilitatea fiecărui angajat de a a-şi alege cum îşi realizează sarcinile de muncă;.
- reducerea activităţilor monotone şi repetitive;
- furnizarea de informaţii suplimentare privind obiectivele activităţii;
- dezvoltarea capacităţii de conducere;
- evitarea confuziilor privind rolul şi sarcinile de muncă.
Ce trebuie să faci dacă eşti victima mobbingului:
Cel mai important lucru este să nu ignori ceea ce se întâmplă şi să nu te învinovăţeşti pentru ceea ce se întâmplă la locul de muncă. Mai departe, încearcă să:
- să recunoşti semnalele care indică acest fenomen;
- să strângi dovezile care indică acţiunile negative de mobbing;
- să cauţi aliaţi;
- să-ţi păstrezi calmul;
- să nu te izolezi;
- să rezişti psihic;
- să schimbi locul de muncă;
- să iei atitudine din punct de vedere legal.
Anul trecut, în România s-a deschis primul centru anti-mobbing, în cadrul proiectului ”Femeia Contează”, pe baza unei cofinanţări din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Femeile care sunt victime ale discriminării şi hărţuirii la locul de muncă se pot adresa acestui centru pentru combaterea fenomenului de mobbing şi consilierea psihologică în vederea reintegrării pe piaţa muncii. În România nu există deocamdată o lege specială anti-mobbing, dar, dacă eşti victima acestui fenomen, îţi poţi acuza agresorul de discriminare şi acesta poate fi sancţionat ca atare.
Stagiul meu de practică la ziar, despre care am povestit mai sus, a durat câteva luni bune de zile. Am rezistat destul de bine fenomenului, dar când am terminat eram absolut convinsă că am ales greşit facultatea şi că scrisul nu e mine. Acum ziceţi şi voi…
- Poţi urmări aici emisiunea pe aceeaşi temă.
Tu ai trecut prin astfel de experienţe? Cum ai reacţionat?