Cum am început o afacere

TOTUL DESPRE MAME
flori afacere

Cum am început o afacere

Ora 7: sună ceasul; cafeaua, cerealele, sculat copilul mare, învelit copilul mic, „şşşttt! nu o trezi, abia a adormit”, îmbrăcat copilul mare, drum la grădi, trecut prin piaţă, întors acasă, strâns paturi, vase, rufe la spălat, aspirat, lăptic, schimbat scutec, strâns biscuiţi tocaţi, pregătit masa prânz, luat copilul mare de la gradi, luptat cu somnul de prânz, jucat cu maşinuţele, făcut castel din carton, împletit codiţe păpuşi, modelat din plastilina, ieşit în parc, duşuri, masa de seară, citit poveste, culcat copiii, adormit îmbrăcată nespălata lângă ei.

Ora 23: duş, prăvălit în pat lângă soţ;

Ora 3: sculat copilul mic, biberon, cântat încetişor să nu trezim toată casa;

Ora 7: sună ceasul.

Cam aşa arăta programul meu zilnic în urmă cu aproximativ doi ani. Cu siguranţă ştiţi despre ce vorbesc. Epuizată, la sfârşitul zilei, îi spuneam soţului meu: „Nu mai pot, nu mai vreau! Vreau să merg şi eu la serviciu dimineaţa, relaxată şi aranjată!” Şi, inevitabil, venea întrebarea: „Ce job ţi-ai alege acum, după şase ani de stat acasă cu copiii?” Ei bine, asta mă depăşea! Nu mai ştiam ce vreau să fac sau la ce sunt bună. Mi se părea că viaţa profesională a celor din jurul meu mersese înainte, pe culmi de glorie, în timp ce a mea… nici măcar nu îmi mai aminteam foarte sigur dacă existase vreodată sau doar îmi închipuisem. Şi mă mai necăjea ceva, faptul că nu aveam un venit, cât de mic, câştigat de mine. De Crăciun, de ziua soţului meu, cu ocazia aniversării noastre, toate cadourile erau cumpărate din banii câştigaţi de el. Mă simţeam total “scoasă din joc”.

Pe de altă parte, nici nu voiam să renunţ definitiv la statul acasă cu cei mici. Voiam să rămân implicată şi prezentă în viaţa lor. Eram prinsă între ciocan şi nicovală, cum s-ar spune. Aşa încât am început să scormonesc internetul. Mămicile din afara ţării, ale căror bloguri le urmăream, povesteau deseori despre mici job-uri pe care le aveau, deşi încă stăteau acasă. În România, eu personal nu întâlnisem nici una. Doar mămici frustrate, aşa, ca mine.

Am făcut atunci primul pas: mi-am luat o zi liberă numai pentru a găsi o soluţie. Am profitat de o ieşire în parc mai lungă a copiilor împreună cu tati şi am stat şi m-am gândit. Şi iar am stat, şi iar m-am gândit. Am încercat să ignor vraiştea lăsată în urmă de pitici şi mi-am închipuit cum aş vrea să arate o zi ideală din viaţa mea. Ştiam că nu vreau să mă întorc la vechea meserie, la un program de la nouă la şase seara, în PR. Cumva, mă obişnuisem în tot timpul cât am fost o mamă casnică să îmi fiu propriul şef. Şi nu vroiam să pierd libertatea aceasta. Am început să lipesc imagini precum într-un colaj. Încet, încet m-am relaxat şi mi-am dat seama că încă îmi mai plac şi alte lucrururi în afara celor legate de copii; mi-am amintit tot ce ştiam să fac, tot ceea ce crezusem că am uitat. Am “scos de la naftalină” vise din adolescenţă peste care se pusese praful carierei începută în timpul facultăţii. L-am ales pe cel mai drag şi… cam asta a fost.

Am ales designul floral. Tatăl meu avea acest hobby şi am crescut răsfoindu-i cărţile. Am căutat ateliere şi cursuri practice pe care să le urmez, pentru a învăţa tehnică. Am urmărit sute de ore de filmuleţe pe internet din categoria cum se face. Apoi am început să îmi conving prietenii să se lase „pe mâna mea” pentru câte un eveniment care “cerea” şi flori. Mi-am făcut un site de prezentare şi cărţi de vizită; poate şi pentru a-mi da singură curaj – acum sunt o femeie de afaceri!

Nu am regretat niciun moment decizia mea. Lucrurile au început să meargă destul de curând. Am avut mult de munca încă din primul an: trei nunţi şi două aniversări pentru un începător nu-s de colo! Proba de foc am dat-o la nunta unor prieteni dragi, zăpăciţi şi boemi, care mi-au dat mână liberă să povestesc în flori ceea ce îşi spuneau ei privindu-se în ochi. A fost şi proiectul meu cel mai drag de până acum! În timp mi-am definit mai bine segmentul de piaţă pentru care lucrez şi am ales să împletesc poveştile oamenilor cu florile, să le ofer ocazia de a le spune celor dragi că nu au uitat locul în care s-au cunoscut, primul film văzut împreună sau culoarea rochiei purtate la prima întâlnire, adică toate acele lucruri mici şi dragi care ne leaga si care ne spun povestea.

Sunt multe domenii în care mămici la fel ca mine îşi pot începe o afacere proprie. Folosiţi avantajul pe care o ţară ca România vi-l oferă încă: multe zone din sfera „meşteşugărească” nu sunt încă acoperite, în timp ce se observă o cerere crescândă pe piaţă a produselor personalizate, făcute „special pentru tine”. Poate că te pricepi foarte bine la copt prăjituri sau ai o reţetă de pâine de casă excelentă. Personal cunosc multe femei care ar cumpăra aşa ceva. Soţul glumeşte pe seama schimbărilor de mobilier pe care le faci săptămânal? De ce nu ai face-o profesionist pentru alţii şi să mai fi şi plătită pentru asta? Design interior, design vestimentar, machiaje pentru ocazii speciale, traduceri, recenzii de carte, dactilografie, contabilitate ba chiar şi propriul tău magazin online, toate acestea sunt idei de joburi pentru mamele care nu vor să lipsească opt-nouă ore pe zi de acasă.

Am o prietenă foarte bună care, deşi are trei băieţi, o dată pe săptămână calcă hainele unei alte familii. Ea spune că o relaxează acest lucru. Cred că nu trebuie să îţi fie ruşine de absolut nici o muncă pe care o faci. Recunoaşte: acei bani pe care îi câştigi îţi pot aduce o bucurie mai mică sau mai mare ţie şi familiei tale; iar asta este un motiv de mândrie!

Îmi place să citesc uneori istoria marilor branduri din lumea întreagă. Am descoperit că ceea ce în prezent este un concern cu mii de angajaţi a fost la început o afacere mică, de familie, a unor oameni cu vise mari. Nu îţi ignora visele şi mai ales resuresele pe care le ai de când eşti mămică. Nu trebuie oare zilnic să găseşti soluţii noi şi ingenioase de joacă sau pentru cină? Nu ai învăţat tu medicina primară doar pentru a învinge din start orice viroză? Toate aceste calităţi sunt acolo şi te pot ajuta în orice ţi-ai pune în gând!

Foto: antoniodumitrescu.com

  • Urmăreşte aici şi aici emisiunile pe aceeaşi temă.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa