Avort medicamentos, după sarcină oprită în evoluție. „Mă așteptam la dureri groaznice și sângerări masive, cum citisem pe forumuri”

Avortul nu este o experiență de care să-ți amintești. Darămite să mai și povestești despre el. Cu toate acestea, o mămică și-a făcut curaj să ne povestească despre experiența ei într-un avort medicamentos, mai ales că, spune ea, s-a speriat înainte de procedură citind poveștile altor femei de pe Internet.

Laura Udrea, redactor
sarcina oprită din evoluție
O sarcină oprită din evoluție implică un avort

    „N-aș putea spune că a durut mai mult decât durerile lunare, de ciclu, însă durerea sufletească a fost mare…“ Citește povestea Mihaelei din București, mămica unui băiețel de 3 ani, care a trecut printr-un avort medicamentos după ce sarcina i s-a oprit din evoluție. Rămăsese însărcinată și spera să aducă pe lume și o fetiță, însă soarta a decis altfel. I s-a recomandat avortul medicamentos, pe care îl putea face în liniștea casei sale. Experiența acestui avort povestită de ea, în rândurile de mai jos.

    „La 5 săptămâni și câteva zile am aflat vestea tristă că sarcina mea s-a oprit din evoluție. Medicul mi-a recomandat avortul medicamentos. Mi-a dat niște ovule și mi-a spus să merg acasă și să le introduc în vagin. Apăruseră niște dureri intense de burtă, așa că m-am programat de urgență la un consult la medicul ginecolog. După o ecografie, mi-au spus că sarcina este oprită din evoluție. Eu însă bănuiam că nu este ceva în regulă încă de când au început durerile. La prima sarcină nu am avut așa ceva, în plus era și foarte devreme. Am sunat medicul și mi-a zis să merg la cabinet.

    „Nici nu bănuiam că lipsa grețurilor era semn de avort spontan“

    Doamna doctor a fost foarte drăguță și empatică. Eu eram praf. Și soțul meu la fel. Auzeam vorbele doamnei doctor, dar parcă tot speram să nu fie așa, să se mai poată face ceva. Parcă eram ascunsă unde în mine și toate cuvintele doamnei doctor se loveau de mine, dar le auzeam de parcă aș fi fost departe. Nu am avut nicio reacție. Nu simțeam decât o tristețe foarte mare.

    De două săptămâni aveam dureri de burtă. La început nu le-am băgat în seamă, nici nu erau așa de puternice, însă au devenit, cu timpul. Mă bucurasem că nu mai am grețurile care mi-au dat mari bătăi de cap și la prima sarcină. Nici nu bănuiam că lipsa grețurilor era semn de avort spontan. Ar fi trebuit să știu, să simt, mai ales că am încă un copilaș, am mai trecut prin sarcină… dar când e să se întâmple, se întâmplă. Totul fără avertismente. N-avusesem nicio boală, niciun alt simptom care să mă alarmeze. Și nici sângerările nu au apărut. Se pare că acesta era motivul pentru care mi s-a spus să fac avort. Însă durerile de burtă din ce în ce mai mari, m-au determinat să sun medicul.

    „Avortul reținut – când sarcina nu se elimină – este asimptomatic“

    Doamna doctor m-a consultat, mi-a făcut o ecografie, totul într-o tăcere care mă făcea să-mi fie foarte frică. Bănuiam că nu e bine, dar până în ultima clipă am sperat că medicina îmi va salva copilul din burtică. Că voi primi o pastilă care va face totul bine la loc și voi pleca acasă fericită, așteptând să treacă lunile până să-mi întâlnesc fetița.

    La finalul controlului, doamna doctor mi-a luat mâinile în ale ei și mi-a spus: «Dragă mămică, se pare că nu a fost să fie. Îmi pare rău. Sarcina s-a oprit din evoluție». N-am plâns. Am încremenit. Soțul era și el foarte trist. Ne-au spus că sarcinile oprite din evoluție sunt frecvente și că sunt multe motive pentru care se întâmplă, dar nu se știu cauzele exacte. Și că, spre deosebire de avortul spontan, avortul reținut – ceea ce trăiam eu – este asimptomatic. Descoperi că inima copilului din burtică nu mai bate doar la ecografie.

    „Mi s-a recomandat avortul medicamentos“

    M-am hotărât greu să scriu povestea mea și nu pentru a le spune celorlalte mămici cum e să pierzi un copil așteptat. Pentru povestea asta încă nu-mi găsesc cuvintele. Am rămas tot încremenită. Însă povestea avortului medicamentos prin care am trecut ar trebui să o afle femeile sau fetele care sunt obligate să treacă printr-un avort.

    Eu am avut noroc de o doamnă doctor tare bună, care a stat cu mine după ce mi-a spus că sarcina s-a oprit din evoluție cât timp a crezut dânsa că am nevoie ca să înțeleg. Mi-a explicat toată procedura avortului. Mi-a povestit și de avortul chirurgical, dar mi-a recomandat să fac avort medicamentos. În cazul meu, nu mai era nevoie de prima pastilă care se înghite. Sarcina mea se oprise din evoluție deja. Mi-a scris o rețetă pentru celelalte pastile. Niște ovule pe care mi-a zis să mi le introduc în vagin.

    Știam de aceste pastile de avort, dar citisem pe Internet că durerile pe care le provoacă sunt extrem de mari. Și că riscul cel mai mare este să nu elimini tot și să fie nevoie de chiuretaj. Doamna doctor mi-a zis să stau liniștită și să fac cum îmi spune ea, că nu va fi nevoie de chiuretaj. În plus, pentru că ne mai doream un copil, iar dânsa știa, în cazul avortului chirurgical, exista un risc mult mai mare de rupturi uterine. Așa că am ales avortul medicamentos.

    „Avortul medicamentos. Experiența mea“

    Eram foarte speriată. Am plecat din cabinetul doamnei doctor ținându-ne unul pe altul, eu și soțul meu. În drum spre casă, am intrat într-o farmacie și am cumpărat cutia de pastilele pentru avort care îmi fuseseră prescrise – 250 de lei. În cutie erau atât pastila care oprește sarcina din evoluție, cât și ovulele, 4 la număr, care te ajută să elimini conținutul uterului. Eu doar de acestea aveam nevoie, sarcina mea se oprise deja din evoluție. Corpul meu refuza să o elimine, însă.

    Am ajuns acasă, și deși știam tot ce urma să se întâmple din spusele doamnei doctor, am răscolit Internetul pentru informații. Și rău am făcut! M-am speriat și mai tare. Pe forumuri, femeile povesteau despre ore de chin în dureri groaznice. De sângerări masive și stări de greață, frisoane, diaree.

    Contracțiile au apărut după două ore

    La mine nu a fost deloc așa. Mi-am pus ovulele și am așteptat să înceapă chinul, deși durerea din suflet era mult mai mare. În vreo două ore, am început să simt ușoare contracții care deveneau din ce în ce mai în puternice. M-am ridicat din pat și am început să umblu prin casă. Asta mi-a făcut bine. Da, simțeam durere, dar nu așa cum au descris femeile care au trecut prin asta. Iar eu sunt foarte sensibilă la durere.

    „Eliminarea sarcinii a durat câteva ore, iar durerile le-am calmat ușor“

    Cam după altă oră, au început sângerările. Abundente, da. Simțeam că elimin cheaguri. Am luat un Nurofen Forte, mai mult de frică, pentru că durerile erau suportabile. După, iar m-am plimbat prin casă. Sângerările au continuat până pe la ora 22.00, când cred că eliminasem tot. Apoi, durerile s-au diminuat foarte mult. Le mai simțeam ca la menstruație. Și mai simțeam mici contracții din când în când.

    A doua zi dimineața nu mai aveam nimic. Sângerările au continuat vreo două săptămâni, la finalul cărora m-am văzut din nou cu doamna doctor ginecolog. Mi-a făcut o ecografie intravaginală, care a confirmat faptul că sarcina fusese eliminată.

    „Dacă aș fi nevoită să mai trec prin asta, tot avortul medicamentos l-aș alege“

    Deci, după cum ați citit, durerile nu sunt mari, sunt suportabile. Iar dacă sunt mari, se rezolvă repede cu un Nurofen. Dacă aș fi nevoită să mai trec printr-un avort, tot avortul medicamentos l-aș alege. Pentru că l-am putut face acasă, pentru că am redus riscurile avortului chirurgical și pe cele ale anesteziei. Pentru că putem încerca să facem copilașul pe care ni-l dorim imediat după următoarea menstruație. Pentru că, deși nu mai era cazul, l-aș fi putut alăpta pe Andreas, copilul pe care îl avem, chiar dacă eu treceam prin avortul medicamentos. Dragi mămici, dacă Dumnezeu vă pune și în această situație și avortul este necesar, vă recomand avortul medicamentos. Este, așa cum spunea și doamna doctor, căreia îi mulțumesc că a fost lângă mine, cea mai naturală cale de a elimina o sarcină. Sper să vă fie de folos povestea mea.“

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa