Există două curente radical diferite care marchează atitudinea față de teme în România: primul, conservator, care spune că un copil trebuie să muncească mult acasă pentru înțelegerea și aprofundarea materiei care i-a fost predată la școală. Așa, are șanse de a reuși în viață. Al doilea curent, modern, spune că temele pentru acasă, mai ales la clasele I-IV, nu fac decât să le răpească copiilor timpul de joacă/ relaxare, esențial pentru o creștere sănătoasă. „De mai bine de un secol, utilitatea temei pentru acasă este una dintre cele mai dezbătute teme în științele educației”, spune psihologul educațional Dacian Delean. Ciclic, apar curente care subestimează rolul temelor, mergând până la atitudinea extremă adoptată de unele țări din lume de a renunța complet la temele pentru acasă în învățământul primar. Este, însă, aceasta o soluție?
Am stat de vorbă cu Dacian Dolean pentru a înțelege ce fel de teme și în ce cantitate ajută cu adevărat elevii. Psiholog educațional, cu o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA, este în prezent afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește impactul temelor pentru acasă asupra performanțelor școlare. Este autorul singurului studiu experimental din România publicat la nivel international care testează eficiența temelor pentru acasă.
Studiul, apărut în 2021, este al treilea cel mai vizualizat din toate timpurile în jurnalul științific în care a fost publicat -The Journal of Experimental Education. Anul viitor, profesorul Dolean va publica un nou studiu experimental referitor la efecienta temelor pentru acasă, care conține și un ghid prin care părinții sunt învățați cum să-și ajute copiii la teme. „Pentru a înțelege dacă temele au efect (deci cauzează o schimbare), trebuie să facem studii experimentale, unde copiii primesc teme diferite – și apoi să măsurăm efectul lor. Sunt extrem de puține studii experimentale publicate și nici unul în ultimii 30 de ani, cu exceptia studiului nostru (Dolean & Lervag, 2021). În cadrul acestuia, am demonstrat că un volum moderat (dar nu mare) de teme la Scriere (dar nu la Matematică) poate face o diferență pozitivă în performanța elevilor”.
Totul Despre Mame: Cât de mult e prea mult și cât de puțin e prea puțin când vorbim de volumul de teme, la o singură materie, pentru un copil din clasele I-IV?
Dacian Dolean, psiholog educațional: Impactul pozitiv al temelor pentru acasă asupra performanțelor școlare ale elevilor variază în funcție de cât de bine este calibrată tema (dacă răspunde nevoilor educaționale ale elevilor), dar și cât de necesare sunt exercițiile suplimentare pentru înțelegerea conținutului educațional vizat. Dacă profesorii sunt eficienți la clasă și dacă tema este bine structurată, efectuarea temelor pentru acasă la două materii în clasele primare ar trebui să dureze între 10 și 40 de minute pentru a putea aduce un plus de valoare. Acest lucru l-am observat în cele două studii experimentale pe care le-am făcut, în care am inclus elevi de clasa a II-a, respectiv elevi de clasa a III-a, care au avut de rezolvat teme zilnice de două pagini. Însă efectul temelor variază și în funcție de competențele vizate. De exemplu, am obținut efecte pozitive atunci când elevii de clasa a II-a au făcut exerciții de ortografie și de editare de text, iar elevii de clasa a III-a au citit texte noi care le-au îmbogățit cultura generală sau unele exerciții la matematică (aflarea termenului necunoscut și rotunjirea numerelor naturale). În schimb, temele nu au avut un impact semnificativ asupra fluenței tablei înmulțirii și împărțirii, fluenței scrierii sau cititului, și nici asupra înțelegerii textului.
De asemenea, e important să înțelegem că temele pentru acasă pot avea beneficii care sunt greu de evaluat, cum ar fi dezvoltarea responsabiității, a deprinderilor de muncă independentă sau managementul timpului. Dar faptul că nu putem evalua ușor aceste beneficii nu înseamnă că ele nu există. Deci e important să înțelegem că temele pentru acasă nu trebuie subestimate: Puțină temă pentru acasă poate aduce un plus de valoare și îl ajută pe copil să se dezvolte într-un adult responsabil.
În același timp, impactul pozitiv al temelor pentru acasă este uneori supraestimat. Unii elevi primesc un volum foarte mare de teme pentru acasă pe principiul ”cu cât exersează mai mult, cu atât știu mai bine” – ceea ce e complet fals. Studiile noastre arată că relația dintre volumul temei pentru acasă și performanța școlară nu este liniară – iar de la un punct, exercițiile suplimentare nu mai aduc beneficii. Din păcate, în România există multe situații în care elevi din clasele primare petrec peste 2 ore efectuând teme pentru acasă (4-6 pagini de exerciții) – iar acest lucru nu este normal și nici nu este benefic. Iar ”cireașa de pe tort” este că o parte din acești elevi nici măcar nu primesc feedback de la profesor – este chiar imposibil pentru un profesor să verifice o temă de 6 pagini în fiecare oră, după care să mai predea și lecția nouă. O asemena practică face mai mult rău decât bine deoarece riscă să îndepărteze elevii de școală (și de educație în general).
Putem face o diferențiere a volumului de teme potrivit pe materii? Spre exemplu, mai puțin la Română și mai mult la Matematică?
Nu aș face o diferențiere în funcție de materii, ci aș face o diferențiere în funcție de tipul de competențe vizate, dar și de măsura în care elevii au înțeles materia la clasă. Dacă azi predau elevilor un concept (sa vs. s-a) și observ că în general elevii se descurcă bine, voi decide să le aloc un volum mai mic de teme pentru acasă (5 exerciții de consolidare). Însă dacă văd că elevii au dificultăți după lecția predată, probabil voi aloca un volum mai mare de teme pentru acasă (10 exerciții).
Ca regulă generală, cu cât mai eficient este un profesor la clasă, cu atât mai mic ar trebui să fie volumul temei pentru acasă. De exemplu, în primul studiu pe care l-am făcut am observat că elevii au avut o creștere foarte mare în timpul studiului (6 săptămâni), iar diferențele între grupe în funcție de volumul temei pentru acasă au fost foarte mici. Acest lucru ne-a sugerat că elevii au învățat cel mai mult în clasă, iar temele pentru acasă au avut un efect mult mai mic raportat la experiența de învățare pe care au avut-o elevii la clasă. Aceste date sunt probabil contra-intuitive pentru unii cititori, având în vedere faptul că în România uneori se crede că o învățătoare bună este aceea care dă cât mai multe teme pentru acasă, ceea ce e complet fals.
În ce măsură stau lucrurile diferit la gimnaziu și de ce?
Cel mai important specialist din lume care a evaluat eficiența temelor pentru acasă este profesorul Harris Cooper de la Duke University. El a publicat două meta-analize în care a analizat toate studiile ștințifice publicate pe o perioadă de 40+ de ani (din 1960 până în 2004). În aceste analize el a evaluat corelația dintre timpul alocat temei pentru acasă și performanța școlară a elevilor și a observat că aceasta este mai puternică la gimnaziu decât în învățământul primar (unde a fost aproape de 0). Însă corelația nu arată cauzalitate: De exemplu, faptul că există o corelație între performanța la citire și măsura în care elevii din grupa pregătitoare știu să își lege șireturile la pantofi, nu înseamnă că dacă îi învățăm pe elevi să își lege șireturile ei vor ști să citească mai bine. În plus, faptul că unui elev îi trebuie 5 minute să rezolve 2 exerciții, iar unui coleg al său îi trebuie 40 de minute pentru aceeași sarcină din cauză că visează cu ochii deschiși, nu înseamnă că elevul care a petrecut mai mult timp efectuând tema pentru acasă va ști mai multe. De aceea, profesorul Cooper a atras atenția că studiile incluse în meta-analizele sale au probleme metodologice grave și că nu se pot trage concluzii ferme pe baza acestora. De asemenea, în meta-analizele sale nu a identificat un studiu experimental comparativ între eficiența temei pentru acasă în clasele primare și gimnaziu.
Deci nu veți găsi nici un specialist care să vă spună clar că temele la gimnaziu ar avea un efect mai mare decât în clasele primare, pentru că încă nu știm foarte multe despre impactul temelor. Din cate stiu, cele două studii pe care le-am făcut noi sunt singurele dovezi stiintifice publicate (sau publicabile) din ultimii 40 de ani care măsoară cu adevărat impactul temelor asupra performanțelor elevilor. Nu știu să existe un studiu experimental la gimnaziu publicat în ultimele decenii.
Dar dacă ar fi să îmi exprim o opinie legată de impactul diferit al temelor pentru acasă, eu nu cred că e important să comparăm eficiența temei în funcție de ciclul de școlarizare (gimnaziu vs. primar), ci în funcție de nevoile educaționale ale elevilor și de design-ul temei pentru acasă. E foarte important ca profesorul să își cunoască elevii, dar și să înțeleagă cum are loc procesul de învățare pentru a ști cum să dezvolte sarcinile alocate ca și temă pentru acasă.
Există părinți care, citind diverse studii, consideră că temele copiilor din clasele I-IV le iau acestora timpul de odihnă, de joacă, de sport etc. În ce măsură sunt îndreptățiți să creadă asta?
Întotdeauna trebuie să găsim un echilibru între timpul alocat temei pentru acasă și activitățile extrașcolare ale elevilor. Evident că atunci când elevii din clasele primare au un volum foarte mare de teme pentru acasă nu mai au timp pentru alte activități care sunt foarte importante în dezvoltarea lor armonioasă. De asemenea, un volum mare de teme pentru acasă poate duce la frustrare și la stres inutil în familie (chiar există un studiu publicat acum 9 ani care a surprins efectele negative ale temei pentru acasă asupra climatului familial). Studiile noastre arată că temele pentru acasă pot avea efect benefic atunci când volumul acestora este mic sau moderat.
- CITEȘTE ȘI: Ce spune legea despre temele pentru acasă și ce poți face, ca părinte, când copilul e copleșit de ele
În ce măsură ajută sau nu implicarea părinților în temele copiilor?
Aceasta este o intrebare foarte interesantă. Pe de o parte, o meta-analiză publicată acum 5 ani a arătat (surpinzător!) o corelație negativă între implicarea părinților în temele copiilor și performanța școlară a acestora. Conform acestor date, părinții probabil ar face mai mult rău decât bine atunci când doresc să își ajute elevii cu temele pentru acasă, probabil din cauză că uneori părinții nu au pregătirea necesară (și materialele potrivite) pentru a-și ajuta copiii.
Pe de altă parte, trebuie să înțelegem că sunt foarte puține studii care măsoară această relație. De aceea, în studiul nostru pe care l-am finalizat recent am testat în ce măsură temele pentru acasă alocate elevilor de clasa a III-a pot avea efect pozitiv dacă implicăm părinții în verificarea lor (și le oferim un ghid care să îi ajute la verificarea temelor). Astfel, o parte dintre elevi au primit temă pentru acasă la Română iar o altă parte au primit la Matematică. Așa cum am precizat la prima întrebare, am obținut rezultate pozitive la unele competențe vizate, dar nu la toate. Din fericire, peste 90% dintre părinții implicați au considerat că le-a fost ușor să își ajute copiii cu temele pentru acasă, că le-a fost util ghidul primit și că expicațiile li s-au părut ușoare. Concluzia este că dacă oferim părinților sprijin, aceștia pot să își ajute eficient copiii cu temele pentru acasă. Însă vreau să subliniez că nu este obligația părinților să le predea copiilor concepte noi, iar învățătorii nu trebuie să se bazeze că părinții elevilor vor fi întotdeauna disponibili și vor ști cum să ajute elevii. Cu toate acestea, e important ca părintele să fie implicat în viața școlară a copiilor, iar temele pentru acasă pot reprezenta o punte de comunicare dintre profesori și părinți. Ideal, ar trebui să se creeze cât mai multe parteneriate între școală și familie, inclusiv sub forma de colaborare în rezolvarea sarcinilor independente alocate ca și temă pentru acasă.
- CITEȘTE ȘI: „Lecțiile cu copilul m-au transformat într-un balaur. Nu mai eram «mami», ci o profă enervantă”
Care sunt modalitățile prin care un părinte își poate ajuta copilul să devină autonom în realizarea temelor?
În mod normal, dacă elevul a înțeles materia predată la clasă, el ar trebui să rezolve independent temele pentru acasă, iar părintele să îi supravegheze comportamentul (să se asigure că e focalizat pe sarcina de lucru). Dacă elevul are nevoie de sprijin și părintele îi poate oferi ajutor, atunci sprijinul trebuie acordat punctual, atât timp cât elevul are nevoie – după care părintele trebuie să facă un pas în spate. Însă tema pentru acasă trebuie alocată în așa fel încât elevii să o poată rezolva independent.
