La început, minciunile alor mei mă umpleau de stupoare îndurerată. Nu minciuna în sine cât faptul că mințeau. Le ofeream întreg capitalul meu de încredere – cum ar fi putut să mă mintă? Doar erau
Minciunile părinților și vălul de pe ochi: „Am continuat să cred în Moș Crăciun, apărând onoarea tatălui meu!”
