Cunosc foarte multe mame singure. Foarte, foarte multe! Cumva, pe noi tună și ne adună. De când m-am separat de tatăl copilului, oamenii din jurul meu s-au tot schimbat. Ușor, ușor, nu m-am mai regăsit
Era trecut binișor de miezul nopții și-mi sărbătoream libertatea (ieșisem la masă cu prietenii) la una din multele terase din Centrul Vechi al Bucureștiului. Era o ieșire organizată și stabilită mai ceva ca o nuntă.
Suntem la un pas de epidemia de gripă. În scoala în care învață copilul meu sunt 10 cazuri confirmate. Nu știu câte sunt în alte scoli, știu doar că multă lume s-a plâns de cum
Copilul meu a decis, acum un an și ceva, să își lase părul lung. Am un copil băiat, care băiat a decis că vrea să experimenteze și asta. Nu i-am interzis. Întâi și înainte de
Băiatul meu se duce la fotbal. Nu vă gândiți că e ceva wow, vreun pui de Maradona sau ceva. Se duce just for fun, să facă mișcare, să învețe să nu mai dea pe lângă
Și vine un moment în viața unei mame când trebuie să facă față și bătăilor. Nu, nu m-a bătut nimeni, poate doar la cap, dar aș fi preferat să mă bată, sincer. Să vă povestesc:
E trecut de ora 22, sunt epuizată din toate punctele de vedere și încerc să-mi găsesc resurse pentru ce îmi imaginez că va urma. Mi-au înghețat mâinile pe volan și îmi tremură tot corpul, dar
M-am revăzut cu niște prieteni în weekend. Copiii noștri se înțeleg foarte bine și suntem cumva ”fortați” să ne vedem des ca să-i mai potolim. Discutăm de ale toamnei, planuri de viitor apropiat, idei de
La începutul vacanței de vară, am luat un pic la verificat cărțulia pe care copilul ar fi trebuit s-o citească pe vară. Mici povestioare și poezioare, urmate fiecare de o fișă de lectură. M-am uitat
Îmi amintesc cum îl țineam la început, cum o singură mână! Cum mâna mea era de ajuns să-i fie culcuș. Îl luam așa, pe mână, și făceam, ușurel, toate treburile prin casă. Îl mutam de
Nu știu voi cum sunteți, dar eu când îmi planific un weekend cu fetele, apăi nu fac nimic. Adică doar planific. Adică doar aleg weekendul și zic că gata, o să plecăm. Mă rog, simțeam
Dragă maimuț/marmot/pisoi/copil iubit, Știi? Când te-am născut, pentru că văzusem în filme cum se face, ți-am spus că te iubesc și ți-am promis, în mintea mea, că îți voi da totul în această viață, că
Tot aud că e foarte simplu să crești băieți, că fetele sunt mai sensibile, că la fete e mai complicat, că au alte nevoi etc. Numai clișee! Normal că sunt diferiți! Că există diferențe și
Au fost Zilele Porților Deschise la școli. Știți voi, zilele acelea în care te poți duce să vezi ce școală vrei tu, să vorbești cu învățătoarea/învățătoarele, să vezi cum arată școala dincolo de gard etc.
A fost ședința cu părinții săptămâna trecută. Nici n-aș ști cu ce să încep… Mă rog, cine are copii mai măricei, cred că știe ce vorbesc. Dar cine îi are mai micuți, Dumnezeule, puneți-vă de
Știți? Când am născut, eram așa speriată de ce avea să urmeze! Și să nu credeți că mintea mea purta frica mulți ani în față. Nu! Mie mi-era frică de prima parte, de bebelușie. Dar
Copilului meu îi place școala. Îi place pentru că e frumoasă, are căldură în clase, are teren mare de fotbal, teren de baschet, groapă cu nisip, pistă de atletism, sală de sport și curte maaaare.
A adormit pe canapea. Mesterea niște chestii din hârtie și a picat într-o parte. Doarme lemn. Nu a mâncat, nu s-a spălat. E ora 19 aproape. Motanul doarme pe picioarele lui. Nu știam ce e
Bunica, bunica din partea tatălui, poate v-o mai amintiți, e bunica – fosta soacră, cea care i-a adus cadou o pană lui Zonel. În fine, ideea e că a citit ”Eu n-am furiș. Dialoguri Marioneze”
Că așa trebuie. Așa trebuie să ne educăm copiii! Așa îi formăm oameni buni, spunându-le că lumea e un loc magic și că oamenii sunt buni și că și el trebuie să fie bun, că
N-am știut asta până acum! Îmi amintesc de primii ani ai copilului, când nu mânca mai nimic, de ajunsesem să mă urc pe pereți pentru că mi se părea că nu mănâncă. Îmi aduc perfect
Am asistat, de curând, la o discuție între două mame. Mă rog, lucrurile sunt foarte complexe, ideea e că un copil îl necăjește pe altul. În mod repetat. De ceva timp. De anul trecut. Mama
Ieri după-amiază, după ce ne-am adunat în casă – el de la școală și eu de la job, am dezvoltat o discuție foarte interesantă. Nu știu ce i-a venit lui cu Apocalipsa. Măi, nene, și
Calificative, că acum nu mai e ca pe vremea noastră. Știți, de regulă, eu miros lucrurile! Îl miros pe fii-miu când are ceva pe suflet. Îl simt din tonul vocii. Îl simt din întrebările pe
Stau și mă uit mereu la el, mai ales când e întins în pat, și mă minunez de cât de mare s-a făcut. Nu, nu e uriaș, dar mi-a rămas puternic în minte momentul în
Am avut o fetiță în vizită vineri, după școală. E colega lui, nouă și ea, transferată din provincie și ne e și vecină. Băiatul a știut cum să lovească deciziv. Ce ”hai să ne jucăm
