Sau cum să treci la next level în jocul umanității. De fapt, ce next level? E ca la jocul cu biluțe când spargi multe și ies multe stele și începe melodia aia demențică. Exact așa
Episodul 338: ”Mă-ta e o proastă pentru că așa a zis mama mea!”
Etichetă: etichete
Opriți-vă! Nu zice nimeni că trebuie să fim eroine!
Trebuie să le faci pe toate! Când ești mamă, nu ai voie să te oprești! A prins așa rădăcini ideea asta că dacă ești mamă, nu mai ai voie să faci nimic. Nu poți avea
Vocea ta. Cum e să crești auzind zilnic ”Nu ești bună de nimic!”
Mi-am nemulțumit părinții de când mă știu. Așa m-am născut eu, cu scopul de le aduce o constantă și profundă nemulțumire. Ba nu eram cuminte, ba nu vorbeam frumos, ba nu ascultam, ba nu făceam
Episodul 301: ”Ești prost! De ce ești prost?”
Vă rog să-mi promiteți doar atât: că dacă vreodată, în orice fel de circumstanță, voi ajunge să-mi jignesc copilul, să mi-l iau în ”caterincă”, să-l ridiculizez, să-l reduc la zero și să-mi bat, efectiv, joc
Acești copii obraznici
Suntem produsele unei generații de aur. Suntem rezultatele unei educații bazate pe rezultatul unic al cumințeniei. Totul se reducea la cumințenie. Nu contează cum ești tu și ce fel de personalitate ai, ce îți place
Despre efectele etichetelor, umilinței și pedepsei pe termen lung
“Eşti un incapabil! Pămpălăule! Semeni cu taică-tu!” îi spune mama lui Călin, în mijlocul supermarketului, după ce micuţul de numai cinci ani a scăpat un borcan cu castraveţi muraţi pe jos. Ruşinat, copilul bagă capul
Episodul 226: Răzvanel și copilul care râdea ca prostu`-n tramvai
Veneam de la medicul de familie. Aveam cu noi trotineta (eu) și bicicleta (el). Mai aveam ceva de mers până acasă, când a început ploaia. Ce facem? Ce facem? Ne uităm în stânga, în dreapta,
Vocea ta: Nu mai puneţi etichete pe copii!
Să ne oprim acum din a le pune etichete copiilor noștri! Un copil simte, dorește, reacționează, vrea, plânge și mai ales, iubește. Noi, ca adulți și ca părinți, nu trebuie să uităm aceste lucruri. De
Nu mai puneţi etichete pe mame!
E simplu să judeci pe altul, dar nedrept! Recunosc că, înainte să devin mamă, judecam oamenii și dădeam verdicte în mintea mea așa cum lipesc etichete pe caietele de școală ale lui Tudor, acum. De
Mi s-a spus să fiu harnică iar atunci când simt că nu mai pot să mă uit în jur, să văd că alții pot
Etichetele nu se transmit genetic… Am pe frunte o mare de etichete invizibile. Le-am râcâit, le-am umezit cu transpirație când încercam (degeaba) să dovedesc că nu le merit pe toate. Nu se dezlipesc. Sunt etichetele care