Aveam 14 ani când mă trezea mama, în toiul nopții, ridicându-mă de umeri și strigând la mine: ”Respiră! Trage aer în piept! Respiră cu mine!”. – E umflată toată! Cheamă Salvarea! o auzeam vorbind cu
Vocea ta: Atenție la „moștenirea” pe care o lăsați copiilor!
