Zeci de mărturii despre traumele nașterii în spitalele din România – recent publicate într-o investigație Snoop – vorbesc despre proceduri fără consimțământ și fără anestezii, durere, umilire, limbaj agresiv ori lipsă de comunicare. Relatări asemănătoare există în spațiul public românesc de mult timp, spuse de femei care au ales să vorbească. Împreună, aceste voci ridică aceeași întrebare: de ce sistemul refuză să se schimbe?
Investigația publicată de Snoop.ro aduce zeci de relatări care descriu același tip de experiență: pierderea controlului asupra propriului corp în timpul nașterii. Investigația pornește de la un apel public și adună mărturii ale femeilor care au născut în România, dar și în alte țări, arătând că situațiile descrise nu sunt excepții, ci experiențe care se repetă, în contexte diferite.
Relatările vorbesc despre proceduri medicale făcute fără consimțământ informat, epiziotomii realizate de rutină, suturi efectuate fără anestezie sau fără explicații, limbaj agresiv ori umilitor și o lipsă aproape totală de comunicare în momente de maximă vulnerabilitate. Investigația nu vorbește despre „erori”, accidente ori greșeli izolate. Ci despre practici normalizate în maternități, într-un sistem în care vocea femeii este, adesea, ignorată.
Pentru multe mame, aceste relatări nu sunt o noutate. Ele se alătură altor mărturii publice făcute de-a lungul anilor de femei care au ales să își povestească experiența în speranța că pot schimba ceva.
Mărturii publicate pe Totul despre Mame
De mai bine de 10 ani, cititoarele Totul Despre Mame trimit pe adresa redacției poveștile lor de naștere. Unele dintre ele arată experiențe minunate. Altele, însă, sunt la polul opus. Limbajul, atitudinea și procedurile violente pot traumatiza o mamă pe viață. Puteți citi mai jos câteva exemple:
Naștere la Maternitatea „Dominic Stanca”, Cluj
Cititoarea Veronica descrie cum, în travaliu, a primit remarci care i-au agravat vulnerabilitatea. Replici precum „Nu mai urla, că aici te las și naști singură!” sau comentarii menite să minimizeze durerea au marcat experiența ei într-un moment de maximă nevoie de înțelegere și sprijin. În aceeași poveste, ea spune că a cerut epidurală, dar i s-a răspuns că anestezistul ar ajunge după o oră, când, probabil, nu ar mai fi posibilă administrarea.
- CITEȘTE POVESTEA AICI: Naștere la Maternitatea Dominic Stanca, Cj. ”Nu mai urla, că aici te las și naști singură!”
Naștere la Spitalul 700 din Târgu Jiu – o experiență care a schimbat alegerea
În relatarea Angelei, altă cititoare TDM, e descris comportamentul rece și lipsit de empatie al personalului. În loc de încurajarea de care ar fi avut nevoie, ea a simțit lipsă de respect.
- CITEȘTE POVESTEA AICI: Naștere la Spitalul 700 din Târgu Jiu. „Acum să te văd dacă ești în stare să împingi. Că de urlat și plâns ești bună”
Naștere naturală la Buzău – neînțelegere și umilire
În povestea din Buzău, cititoarea descrie replici jignitoare care i-au fost adresate în timpul travaliului: „Dacă nu îți convine, du-te la privat! Unde credeai că vii? La discotecă? Nu mai țipa, că nu ești pe maidan!”. Comentariile primite nu s-au limitat la descrierea durerii, ci au devenit atacuri la persoană, contribuind la un sentiment profund de neînțelegere și umilire.
- CITEȘTE POVESTEA ÎNTREAGĂ AICI: Naștere naturală la Buzău. ”Nu mai țipa, că nu ești pe maidan. Când ai stat crăcită nu te-a durut?”
De ce nu s-a schimbat nimic
În ancheta Snoop, multe dintre relatări au același nucleu: proceduri făcute pe repede înainte, fără explicații, fără consimțământ, uneori cu durere evitabilă, într-un spațiu în care femeia nu are pârghii reale să oprească ce i se întâmplă. Textul pune fenomenul în context regional și notează că, în Europa, el se manifestă mai acut în țări cu sisteme medicale marcate de moștenirea comunistă.
Multe dintre intervențiile descrise sunt prezentate ca rutină – „așa se face” – iar discuția despre consimțământ rămâne periferică. Consimțământul informat există adesea doar pe hârtie și nu funcționează ca protecție reală. În sala de nașteri, el ar trebui să însemne explicație, opțiuni și acord, nu o semnătură obținută într-un moment de maximă vulnerabilitate.
De ce e important ca vocile să se adune
Investigația Snoop și mărturiile publicate de-a lungul anilor pe Totul despre Mame nu spun povești diferite. Ele spun aceeași poveste, din unghiuri diferite: date și tipare, pe de o parte; experiență trăită, pe de alta. Schimbarea nu vine dintr-un singur articol, o singură investigație sau o singură platformă. Fără ca aceste voci să se adune și să rămână vizibile, fără presiune publică constantă și fără cereri clare, sistemul va continua să funcționeze la fel: fără să audă, fără să vadă și fără să se schimbe.
