STUDIU. Violența în maternitățile din România. Mărturii cutremurătoare ale mamelor: „M-au măcelărit trupește și sufletește”

Violența obstetrică – o formă a violenței de gen – este experimentată des de femei în multiple forme în timpul sarcinii, nașterii și după, însă puține o conștientizează sau o recunosc ca problemă. Este una dintre principalele concluzii ale cercetării realizate de Asociația Moașelor Independente, prin care s-a urmărit obținerea de informații privind percepția femeilor din România și gradul de informare a femeilor despre formele de violență obstetrică.

Pe totuldespremame.ro am publicat adesea povești de naștere care au șocat cititoarele prin cruzimea, lipsa de empatie și profesionalism a personalului medical din diverse maternități. De curând, Asociația Moașelor Independente a realizat o cercetare privind violența obstetrică și experiența nașterii.

E timpul pentru o schimbare reală

Violența obstetrică este în creștere în România, este insuficient raportată și nu este combătută. Sănătatea femeilor nu este o prioritate pentru autorități, iar profesioniștii din domeniul sănătății nu sunt conștienți și nu sunt instruiți corespunzător cu privire la nevoile specifice ale femeilor. Sunt câteva dintre concluziile cercetării citate. Raportul prezentat de Asociația Moașelor independente cuprinde experiențele femeilor și tipurile de violență obstetrică experimentate în funcție de tipul spitalului în care au născut (spital de stat sau spital privat) și tipul de naștere (naștere vaginală, cezariană de urgență după debutul travaliului, cezariană programată și cezariană de urgență fără intrare în travaliu). Grupul-țintă a fost constituit din femei din România care au născut cel puțin o dată în ultimii 5 ani (2018-2023) într-un spital de stat sau privat pe teritoriul României. Totalul participantelor a fost de 5.623.

„Violența obstetrică se înscrie, de asemenea, în seria de violențe la adresa femeilor, fiind o formă de violență manifestată de această dată la intersecția dintre sistemul medical (în sens de acces la servicii de sănătate), setul de norme și reguli socioculturale, deseori patriarhale (vezi stereotipuri, prejudecăți și roluri de gen tradiționale) și discursurile dominante sau contradominante cu privire la rolul statului și al pieței în ofertarea de servicii de sănătate și sănătatea reproducerii, dar și cu privire la naturalizarea, patologizarea și biomedicalizarea corpurilor femeilor mai ales în relație cu aspectele ce țin de reproducere”, se mai arată în raport.

Un alt aspect menționat este acela că, deși inovația și cercetările în domeniu sunt avansate, femeile continuă să sufere de diverse forme de violență obstetrică și din cauza faptului că sistemele medicale nu sunt construite instituțional în jurul nevoilor și corpurilor femeilor, ci mai curând în jurul nevoilor personalului medical și, eventual, ale fătului/nou- născutului.

• CITEȘTE ȘI: Poveste de naștere. „Așa vă trebuie! Faceți handicapați dacă nu vă controlați!”

Ce este violența obstretică

Violența obstetrică afectează femei din întreaga lume în timpul sarcinii, al nașterii și al perioadei postnatale. Această formă de abuz poate include atât violența fizică, cât și cea verbală sau psihologică, lipsă de respect și tratament inadecvat, lipsa confidențialității și încălcarea demnității femeilor.

Pentru a ajuta gravidele să recunoască semnele violenței obstetrice, iată o detaliere a acestora:

• Intervenții medicale nejustificate: Realizarea de proceduri fără consimțământul informat al pacientei, cum ar fi epiziotomii inutile, cezariene nejustificate sau inducerea forțată a travaliului.

• Tratamente umilitoare sau degradante: Comportamente precum strigarea, insultarea, ignorarea sau minimizarea durerii sau a suferinței femeii.

• Violarea intimității și confidențialității: Expunerea corpului femeii în moduri inutile sau nepermise și discutarea detaliilor medicale fără consimțământul ei.

• Neglijarea nevoilor medicale: Refuzul sau întârzierea în oferirea de asistență medicală adecvată, care poate pune în pericol viața mamei și a copilului.

• Forțarea anumitor proceduri: Obligarea femeii să adopte anumite poziții în timpul nașterii sau să accepte anumite intervenții fără explicații clare sau fără respectarea dorințelor ei.

Consecințele violenței obstetrice

Impactul violenței obstetrice poate fi devastator pentru sănătatea fizică și psihică a femeilor. La nivel fizic, intervențiile nejustificate pot duce la complicații grave, inclusiv infecții, hemoragii și chiar deces. La nivel psihologic, experiențele de abuz pot provoca traume care se manifestă prin depresie postnatală, anxietate sau tulburare de stres post-traumatic. În plus, violența obstetrică poate contribui la scăderea încrederii femeilor în sistemul medical, ceea ce poate duce la evitarea îngrijirii prenatale sau refuzul de a solicita asistență medicală în viitoarele sarcini. Acest lucru poate avea consecințe negative pe termen lung asupra sănătății femeii și a copiilor săi.

• CITEȘTE ȘI: Naștere traumatizantă la Maternitatea Giulești

Cadrul legal și eforturile de prevenire

În ultimele decenii, recunoașterea violenței obstetrice a crescut, iar unele țări au început să implementeze legi și politici menite să protejeze drepturile femeilor în timpul nașterii. De exemplu, în 2007, Venezuela a fost una dintre primele țări care a introdus un cadru legal specific pentru combaterea violenței obstetrice. Alte națiuni, cum ar fi Argentina și Mexic, au urmat exemplul, introducând legislație similară.

OMS a subliniat necesitatea ca toate nașterile să fie tratate cu respect și demnitate, promovând inițiative care vizează formarea personalului medical în privința drepturilor pacientelor și a îngrijirii centrate pe femeie. De asemenea, OMS încurajează raportarea și documentarea cazurilor de violență obstetrică, pentru a facilita monitorizarea și îmbunătățirea practicilor medicale.

Mărturii ale mamelor participante la studiu

Redăm mai jos câteva mărturii ale femeilor citate în raportul realizat de Asociația Moașelor Independente:

Limbaj și atitudine nepotrivite

• „Asistentele care aveau grijă de bebeluși vorbeau urât atât cu copila, cât și cu mămicile care aveau grijă de bebeluși.”
• „Înainte să nasc, medicul care era de gardă și care era și rezident mi-a vorbit urat deoarece am pus multe kg în timpul sarcinii și se uita foarte urât la mine și mi-a zis că o să nasc copilul mort… Din cauză că mi-a spus că nasc copilul mort, mi-a crescut tensiunea foarte mult, am ajuns la 18 și s-au chinuit cu anestezia din cauză că nu puteam sta.”
• „Nesimțirea asistentelor și a moașelor. Sunt incredibil de inumane!”
• „Când neonatologul a intrat în conflict cu moașa, imediat după expulzie și aveau un conflict verbal peste mine în timp ce ginecologul mă cosea.”

• CITEȘTE ȘI: Naștere la maternitatea din Sighișoara. „Doamna doctor a fost minunată, dar asistentele și moașa aveau o lipsă acută de empatie”

Inducerea nevoii de cezariană, controale brutale

• „Insistența medicului care mi-a urmărit sarcina (la privat) pentru naștere prin cezariană fără motiv.”
• „În timpul travaliului, a venit medicul de gardă și a încercat să mă facă să aleg cezariană, deși eu am fost foarte hotărâtă să nasc vaginal. Deși am fost prezentă lună de lună la controale unde medicul care mi-a urmărit sarcina mi-a spus că totul este în regulă, medicul de gardă mi-a spus că bebelușul are cordonul în jurul gâtului și că placenta mea este calcifiată, informații eronate pe care mi le-a furnizat doar cu scopul de a mă face să mă răzgândesc în privința nașterii vaginale.”
• „Moașa a încercat cu multe insistențe să îmi inducă nevoia de naștere prin cezariană, spunându-mi că nu m-am dilatat, că nu mai bate inima copilului, că travaliul sigur o să mai dureze cel puțin 24 de ore.”

• CITEȘTE ȘI: Cezariană la Râmnicu Vâlcea. „Nu mai țipa așa! Ți-a plăcut să faci copil, acum taci!”

Devalorizarea emoțiilor/ducerea în derizoriu a durerii/lipsa de autonomie

• „Tratată ca un gunoi. Am fost tratată ca un câine.”
• „Glume batjocoritoare referitor la pragul meu de toleranță a durerii și la strigătele din timpul nașterii. Restricția la pat în timpul travaliului și a expulziei.”
• „Am fost întrebată de ce vreau analgezic, mai bine mă rog să se termine mai repede.”
• „Am rămas cu gândul că am supraviețuit unui măcel. M-au măcelărit, și sufletește, și trupește.”
• „Moașa și asistenta mi-au spus să nu mai strig în timp ce mă dilatam pentru că o să mi se rupă colul, dar, de fapt, nu voiau să ne audă strigând de durere.”

• CITEȘTE ȘI: Naștere la Spitalul Sfântul Pantelimon din Focșani. „Asistentele urlau la mămici, spunând că dacă au știut să facă copii, să știe și să îi alăpteze”

Poziția la naștere, pe masă, legată de picioare

• „Am fost legată la picioare de masa pe care nășeam. Iar la prima naștere mi s-a făcut o epiziotomie foarte mare, deși se știa că nasc prematur, iar copila e mică (2,5 kg). Și după 5 ani am dureri jos.”
• „La momentul expulziei a tras efectiv copilul din mine, fără a avea răbdare să vină totul natural, ceea ce a dus la ruperea peretelui vaginal și coaserea fără anestezie.”
• „Poziția în care am născut, cu toate că plângeam și spuneam că nu pot naște pe patul acela pe spate și cu genunchii ridicați.”
• „Faptul că nu există decât varianta cu poziția pe masa ginecologică și cu piciorul legat.”
• „Legată la TNS 10 ore fără să am voie să mă mișc, m-am opus și am fost certată. Se intra peste mine în baie. (n.red: Cardiotocografia-TNS- înregistrează concomitent bătăile cardiace fetale, activitatea uterină și mișcările fetale active.)”

• CITEȘTE ȘI: Naștere în Franța. ”Am născut fără epidurală, din picioare, o fetiță de 3,8 kg, și am perineul intact”

Refuzul de a da calmante/ignorarea sau ducerea în derizoriu a durerii

• „Refuzul asistentelor de a da calmate după operația de cezariană și lipsa ajutorului din partea lor în momentul ridicării din pat, după cezariană.”
• „Am născut 3 copii natural, am avut rupturi, tăieturi jos și nu mi s-a făcut anestezie, deși am cerut în momentul coaserii.”
• „Când mă plângeam de durere și mi se spunea că mint; Când am cerut calmante și mi s-a spus că sunt dependentă de ele, și că nu ar trebui să cer.”

• CITEȘTE ȘI: Naștere traumatizantă la maternitatea din Buzău: „Nu mai țipa, măi fată, ca ți-am făcut de durere. Știi ce e ăla Mialgin? E de cai, ia să cauți, ți-am făcut două!”

Etnia contează – reprezentări discriminatorii și stereotipuri legate de naștere

• „La mine au fost destule, dar colega minoră a fost lăsată să se chinuie pentru că, conform lor, e doar o țigancă și așa urlă ei… Fata a fost tăiată cu foarfeca de asistentă că, până au fost să o verifice, copilul ieșea… A început să tremure după, când a văzut o foarfecă. Nu e normal. Încă se face discriminare și era un copil și ea…”

• „Moașa ce era de gardă în seara aceea mi-a lăsat un gust amar, s-a purtat super urât cu mine fiindcă eram de etnie!!”

• CITEȘTE ȘI: 10% dintre femeile care nasc anual în România sunt minore

Despre Asociația Moașelor Independente

Asociația Moașelor Independente (AMI) este o organizație non-profit care, de peste 11 ani, își desfășoară activitatea în sprijinul femeilor, mamelor, copiilor și familiilor din România și pentru consolidarea și promovarea profesiei de moașă. AMI furnizează servicii de sănătate pentru femei, gravide, tineri, mame și nou- născuți, servicii medicale și navigare în sistemul medical pentru persoane vulnerabile și refugiate, precum și acțiuni pentru protejarea drepturilor femeilor la sănătate reproductivă și pentru prevenirea și combaterea violenței sexuale și de gen.