Pandemia de COVID-19 a prilejuit nașterea și răspândirea a tot felul de teorii ale conspirației, care mai de care mai surprinzătoare. Acesta nu este un lucru nou. În perioade de criză, ele apar. Ceea ce a fost însă nou a fost răspândirea fulminantă în mediul online, un loc care s-a dovedit a fi extrem de propice și în care, și acum, post pandemie, circulă nestingherite noi și noi conspirații. Tot acolo, se propagă soluții și explicații care frizează ridicolul și sfidează știința. De acolo aflăm că „dârele albe lăsate de avioane pe cer provin de la pulverizări cu substanțe menite să ne îmbolnăvească” și că „febra copiilor nu are legătură cu virusurile ori bacteriile, ci cu conflictele lor interioare”. Ceea ce este cu adevărat periculos e faptul că, în multe familii, deciziiile care țin de sănătate se iau exact pe baza acestor teorii.
Prof. dr. Emilian Popovici, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie, explică mecanismul care face ca aceste mesaje să prindă, mai ales în mediile în care nivelul de educație al populației este unul scăzut. Totodată, expertul avertizează asupra pericolelor care-i pândesc pe copiii ai căror părinți cad pradă dezinformării.
Totul Despre Mame: Pandemia de COVID-19 a fost un moment propice pentru „înflorirea” teoriilor conspirației. Cele mai multe s-au răspândit online. Cum prind ele rădăcini și ce le face atât de atrăgătoare?
Prof. dr. Emilian Popovici: Ca să putem înțelege ceva din problematica aceasta a conspiraționismului, trebuie să înțelegem cam pe ce se structurează un mesaj de acest tip. El are o anumită structură. Și în oricare mesaj conspiraționist găsim aceleași elemente. Construcția unui astfel de mesaj are, în primul rând, niște cuvinte-cheie. Aceste cuvinte acționează ca niște factori declanșatori care atrag persoanele susceptibile la dezinformare, aflate în căutarea de explicații alternative pentru criză. Și vom vedea imediat de ce ajung aceste persoane să caute așa ceva.
TDM: Ne puteți da exemple de astfel de cuvinte-cheie folosite în timpul pandemiei de COVID-19?
Prof. dr. Emilian Popovici: Agenda vaccinurilor, mușamalizările guvernului, elitele globale, tehnologie 5G și, bineînțeles, noua ordine mondială. Aceste cuvinte-cheie atrag de la prima vedere persoane, cum spuneam, susceptibile la dezinformare. Apoi, există o serie de factori care contribuie la dezvoltarea și acceptarea teoriilor conspirației și în timpul pandemiei, dar și în afara ei. Dar acum, să ne referim la această perioadă pandemică.
Primul aspect este legat de această diseminare a informației pe platformele de comunicare, un mediu extraordinar de propice în care dezinformarea se poate dezvolta. Al doilea aspect este legat de lipsa de verificare a informațiilor. Foarte puțini oameni verifică, de exemplu, într-o teorie din aceasta conspiraționistă în care se spune că profesorul X a spus….și se dau și niște titluri atractive pentru cel care citește. Însă câți verifică dacă acel profesor există cu adevărat? Iar dacă el există, câți verifică dacă a zis vreodată așa ceva? Iar dacă a spus ceea ce se vehiculează că ar fi spus ce a pățit după aceea, drept consecință a celor spuse? Foarte puțini verifică adevărul informațiilor.
Trebuie să se facă un soi de alfabetizare media a populației, astfel încât oamenii să știe să folosească internetul, să știe să caute informație care trece de prima aparență. Pentru că, în general, dezinformarile și fake news-urile apar la prima căutare. Dacă treci la o căutare mai profundă, ajungi și la adevăr. Dar pentru asta trebuie să înveți să te folosești de media în propriul tău beneficiu.
TDM: Ne puteți da un exemplu?
Prof. dr. Emilian Popovici: Spre exemplu, uleiul de măsline. Vrem să vedem ce scrie pe Google și aflăm că putem mânca – mai ales ulei de măsline neprelucrat termic – cât vrem, pentru că ne face bine. Dacă ajungi însă să treci de nivelul acesta de informare și ajungi la studiile clinice – pentru că și despre uleiul de măsline s-au făcut studii clinice – vezi că uleiul de măsline consumat în exces – adică în cantități care depășesc obișnuitul, duce în cazul tinerilor sănătoși – deci nu vorbim de persoane cu boli asociate – la creșterea LDL colesterolului, adică a colesterolului rău și, bineînțeles, a colesterolului total. Se produce o modificare a colesterolului LDL, dar asta este o altă problemă.
Vedeți ce diferență este între conținutul găsit la prima căutare, cea superficială, făcută de majoritatea oamenilor, și ce găsești dacă folosești internetul în beneficiul tău, ajungând la informația reală și nu la cea care-ți este servită? Și aici nu vorbim de ceva neapărat nociv, ci de uleiul de măsline.
TDM: Ați spus că informația se răspândește rapid și de multe ori necontrolat, apoi ați vorbit de lipsa de verificare a faptelor. Ce alte caracteristici comune mai au teoriile conspiraționiste?
Prof. dr. Emilian Popovici: Efectul de echo chamber. Este vorba de întoarcerea mesajelor către cei care consultă anumite platforme de comunicare. Omul când intră pe o astfel de platformă intră cu o idee. El spune așa: părerea mea este că în cutare chestiune s-ar putea să fie așa. El lansează acest mesaj în comunicarea online și nu mai trebuie să spun că există tot felul de mijloace tehnice, tot felul de troli, de identități care verifică discuțiile din online și care au grijă ca persoanele care emit anumite păreri să întoarcă aceste păreri multiplicate de mii de ori.
Și în acel moment, când omul primește un feedback și vede că, aparent, mii de oameni gândesc la fel ca el, devine întărit în această credință a lui. Și spune: uite, domnule, că sunt un tip deștept și ceea ce m-am gândit eu că trebuie să fie, chiar este. Acestea sunt niște chestiuni tehnice la care ajungem, dar care se folosesc. Și, de aceea, persoanele susceptibile la dezinformare sunt victime sigure ale acestor teoreticieni ai dezinformării. Pentru că vorbim de profesioniști.
TDM: Care este profilul acestor oameni mai vulnerabili? Vă referiți la cei care au un nivel precar de educație pentru sănătate?
Prof. dr. Emilian Popovici: S-a observat că în perioada pandemică și care a precedat – se știe – conflictul din Ucraina, dezinformarea nu a fost lansată numai în România, sau numai în Bulgaria, ori în Belgia sau Franța. S-a lansat în toate țările Europei. Țările cele mai afectate de dezinformare au fost țările cu nivelul educațional cel mai scăzut. Dacă luăm o țară ca România, efectele cele mai nocive ale dezinformării au fost în județele cu nivelurile de educație cele mai scăzute. E limpede că atunci când nivelul general de educație – și nu ne referim doar la educația pentru sănătate, care este doar o componentă a educației generale – este scăzut, acea populație este mai receptivă la dezinformare și mai puțin receptivă la mesajele corecte, în care încerci să faci o argumentare științifică a faptelor. Acești oameni sunt foarte receptivi la mesajele simple, pentru că dezinformarea înseamnă un mesaj aparent simplu – însă el este unul gândit ca să aibă impact.
TDM: Și ce face acest mesaj aparent simplu?
Prof. dr. Emilian Popovici: În primul rând, găsește un vinovat. În momente de cumpănă, de criză, oamenii caută explicații. Și asta pentru că-și pierd încrederea în autorități, pentru că își pierd încrederea în factorul politic, pentru că-și pierd încrederea în componenta științifică, uneori din pricina diletantismului, a bâjbâielilor, a lipsei de cunoaștere, și sunt în căutarea de răspunsuri, de vinovați. Iar mesajul de dezinformare asta le oferă – un vinovat și un soi de confort, generat de o falsă impresie de control. Iar când această construcție – care este dinamită pentru persoanele susceptibile la dezinformare – este scoasă pe piață, aceste persoane devin victime sigure.
TDM: Cine și ce ar putea să facă pentru a contracara dezinformarea?
Prof. dr. Emilian Popovici: În fața teoriilor conspiraționiste, trebuie să menținem un mod de gândire echilibrat și critic. Ce înseamnă asta? Înseamnă căutarea activă a surselor de informații corecte, verificarea informațiilor, evaluarea lor critică, angajarea de discuții publice purtate pe un ton decent. Pentru că discuțiile de ceartă nu duc la niciun rezultat. Trebuie să se creeze un cadru de discuții purtate pe un ton decent și care să poată ajuta la demitizarea acestor teorii, prin prezentarea de informații argumentate, științifice și logice. Pentru asta îți trebuie o populație educată. Cei care guvernează ar trebui să aibă în vedere, la modul cel mai serios, nivelul de educație al populației, care să fie vizat în așa fel încât să se întâmple o schimbare pozitivă acolo și nu să se facă doar chestiuni declarative. Dacă se intervine cu adevărat pentru creșterea nivelului de educație al populației, va crește și nivelul educației pentru sănătate.
TDM: Pandemia a însemnat și un moment al adevărului în privința vaccinării. România a ocupat unul dintre ultimele locuri la rata de vaccinare, iar imunizarea copiilor a iscat aprige discuții. Ce ar trebui să înțeleagă părinții?
Prof. dr. Emilian Popovici: Am să dau un exemplu. La ora actuală, din cauza faptului că mulți părinți – din păcate – nu-și vaccinează copiii în România, nivelul de acoperire vaccinală, deci de protecție vaccinală care ar trebui să fie undeva cel puțin la 80% dacă nu spre 90%, a scăzut la unele vaccinuri chiar și sub 70%. Asta înseamnă că nu mai avem nicio garanție a existenței imunității colective – adică a acelei imunități care conferă colectivității protecție față de agresiunea unui virus din exterior. Colectivitate putând să însemne toți copiii din România. Aceasta ne poate duce la niște probleme foarte serioase. Cu ani în urmă – 5-6, poate 7 – OMS, făcând referire la campania de vaccinare antipoliomielitică la nivel global, sublinia faptul că, într-adevăr, la acel moment mai erau trei țări vizate în mod deosebit, respectiv, Nigeria, Afganistan și Pakistan, unde virusurile polio sălbatice erau circulante. Dar OMS făcea precizarea că există și țări din zona Europei cu risc de reîntoarcere a virusurilor poliomielitice sălbatice din cauza acoperirii vaccinale slabe. Deci, țări în care părinții nu-și mai vaccinează copiii sau pur și simplu copiii nu sunt vaccinați în programe naționale de imunizare.
TDM: Care erau cele patru țări din zona europeană?
Prof. dr. Emilian Popovici: Georgia, Bosnia-Herțegovina, Ucraina și România. Iată că, în 2021, în Ucraina, au fost 2 cazuri de infecție cu virus polio sălbatic serotipul 2 și 18 cazuri de infecții inaparente. La data respectivă, a fost o translare masivă de vaccinuri antipolio în Ucraina, în așa fel încât lucrurile – conform autorităților ucrainene, cel puțin – au fost aduse sub control. Dar, asta ar trebui să vadă părinții care nu-și vaccinează copiii: că există pericolul nu de a face rujeolă – deși nici pe aceea nu e bine s-o faci – nu de a face o altă boală controlabilă prin vaccinare – e vorba de o boală precum poliomielita, care pune un sigiliu negativ pe toată viața copilului, asta dacă scapă cu viață. Războaiele, se știe, sunt factori dinamizatori ai procesului epidemiologic care favorizează forma de manifestare epidemică a bolilor infecțioase. Și atunci, boli care au fost ținute sub control pot să revină în prim-plan, generând manifestări epidemice. Și acest risc există pentru toate categoriile de boli: și pentru bolile cu transmitere respiratorie, și pentru cele cu transmitere digestivă și pentru orice fel de altă boală transmisibilă.
TDM: Care ar fi mesajul de luat acasă pentru părinți?
Prof. dr. Emilian Popovici: Să-și vaccineze copiii. Să-i protejeze față de boli infecțioase. Și să țină minte un lucru scris cu majuscule și cu roșu: nu există o boală infecțioasă care să nu ducă la decese și care să nu aibă complicații. Și am să dau un exemplu legat de varicelă, despre care se știe că este o febră eruptivă a copilului care – în majoritatea cazurilor la copii – evoluează benign, să spunem. Adică nu ridică probleme clinice deosebite. Legat de acest diagnostic am avut o discuție cu un medic infecționist, pediatru și cadru universitar pe care am întrebat-o dacă și-ar vaccina copilul contra varicelei. Și mi-a spus așa: dacă ar fi să mă iau după evoluția majorității cazurilor de varicelă la copii, nu mi l-aș vaccina, pentru că evoluția la majoritatea este o evoluție clinică fără probleme deosebite și duce la dobândirea imunității postinfecțioase. Însă, tot ea a spus, dacă m-aș uita la cazurile de deces pe care le-am înregistrat la varicelă au fost – toate – la copii aparent sănătoși, l-aș vaccina de două ori. Deci asta trebuie reținut: chiar și în cazul acestei boli cu o evoluție clinică cu o cazuistică pozitivă în general la vârsta copilăriei, chiar și ea generează complicații și generează decese. Deci, nimic nu se poate prevedea. Cei care-i îndrumă pe părinți în mod greșit – ca să nu spun altfel – să nu-și vaccineze copilul pentru infecția pneumococică, să spunem – că dacă se îmbolnăvește îl aduci la mine și-l tratez, părinții să aibă în minte acest lucru: că nu există boală care să nu se soldeze cu decese. Niciun medic din lume nu poate să anticipeze evoluția unei boli odată ce ea se declanșează. Pe când, în cazul vaccinării copilului, el nu se va îmbolnăvi, nu va suferi complicații, nu va deceda, ci se va dezvolta normal.
TDM: Se poate argumenta că vaccinurile au și ele reacții adverse.
Prof. dr. Emilian Popovici: Da, dar diferența între reacțiile adverse și complicațiile pe care le poate genera o boală este imensă. În sensul că avantajul este net în privința copilului vaccinat, atât a speranței de viață, cât și a dezvoltării lui.
