„Supat”, „crazy”, „cringe”. Dacă sunt în dicționar, le pot folosi elevii și la școală? Explicațiile unei lingviste

Contributor
scris pe
Nu toate cuvintele din dicționar sunt potrivite și în temele pentru acasă sau în lucrările școlare. Elevii trebuie să cunoască diferența dintre limbajul de zi cu zi și cel folosit în compuneri și eseuri. FOTO: Shutterstock

    „Supat” a devenit subiect de controversă pe internet, deși cuvântul există în dicționare de multă vreme. În același timp, DOOM3 a inclus numeroase anglicisme, precum „crazy”, „afterschool” sau „all-inclusive”, unele cu echivalente în limba română. Ce înseamnă însă că un cuvânt apare în dicționar? Îl poate folosi un elev într-o compunere la școală fără să riște o depunctare? Și care este diferența dintre DOOM, dicționarul care stabilește formele corecte ale cuvintelor, și DEX, cel care le explică sensurile? Lingvista Mădălina Chitez explică pentru Totul Despre Mame de ce prezența unui cuvânt în dicționar nu este o recomandare de folosire a lui în orice context și ce ar trebui să știe părinții și elevii despre cuvintele ce pot fi folosite în temele și lucrările pentru școală. Redăm mai jos explicațiile și Mădălinei Chitez:

    Controversa referitoare la cuvântul „supat” a pornit de la impactul educațional atribuit unui element lingvistic. În absența explicațiilor oferite de specialiști, un asemenea subiect poate fi ușor preluat în registru senzaționalist. Cazul „supat” ilustrează exact acest fenomen. Munca amplă a colegilor care au elaborat baza de date și dicționarul DOOM a fost umbrită de selectarea unui singur element, interpretat ca validare a unei subculturi lingvistice pe care nu ne-o dorim.

    S-a răspândit astfel impresia că degradarea limbajului din spațiul mediatic ar fi validată de lingviști. Această impresie este eronată. Discursul, vocabularul și practicile de comunicare care circulă online și în multe emisiuni de televiziune se situează adesea la un nivel scăzut. O analiză a unui corpus alcătuit din câteva emisiuni cu audiență mare ar evidenția, cu siguranță, nivelul lingvistic la care este expus publicul larg. În acest context, „supat” a părut o confirmare oficială a unei realități pe care o observăm cu toții. În realitate, situația este cu totul alta.

    „Supat” nu este un cuvânt nou. Apare în dicționare de peste 20 de ani

    Cuvântul nu a fost inventat de lexicografi și nu este o noutate a DOOM3. S-a format spontan în vorbirea populară, prin sudarea construcției sub pat într-un substantiv care denumește locul de sub pat (varianta subpat este și ea atestată). Prima atestare cunoscută apare la Iordache Golescu, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, iar Dicționarul Academiei îl documentează și prin exemple din Negruzzi, Hogaș, Sadoveanu și din folclor. Deși vechi ca atestare, „supat” nu este un arhaism, deoarece nu a ieșit din uz. Era înregistrat deja în DOOM2, din 2005, cu eticheta pop. (popular).

    Chiar dacă în lingvistică se acceptă adesea ideea că uzul determină norma (Joseph Priestley afirma încă din 1761 că modul în care se vorbește constituie „singurul standard legitim” al unei limbi), chiar și lingviștii care susțin legitimitatea schimbării lingvistice îi recunosc limitele. Jean Aitchison, de la Universitatea Oxford, a arătat că limba nu progresează și nici nu decade, ci se transformă continuu. Cu toate acestea, autoarea admite că nu orice schimbare este dezirabilă din punct de vedere social. În România, vorbitorii manifestă o sensibilitate reală față de normele de corectitudine a limbii, mai ales atunci când este vorba de decizii instituționale.

    Reacțiile publicului arată că vorbitorii nu doresc o erodare a limbii și nici o deplasare către norme care par să ignore regulile gramaticale și să preia trăsături ale registrelor informale. Problema, în cazul „supat”, a fost decontextualizarea. Informația s-a viralizat înaintea unei explicații despre natura și rolul DOOM și DEX.

    DOOM ne spune cum scriem corect un cuvânt, DEX ne explică ce înseamnă

    Ambele sunt inventare lingvistice: înregistrează cuvinte, le descriu și le atribuie etichete. Rolurile lor diferă însă.

    DOOM3, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a, 2021, elaborat de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române, este dicționarul normativ. Stabilește modul în care un cuvânt se scrie, se pronunță și se flexionează, fără a-i explica sensul, și atribuie fiecărui cuvânt cel mult o marcă de registru.

    DEX și celelalte dicționare explicative descriu sensurile, uneori cu etichete distincte pentru fiecare sens, iar dicționarele istorice indică și data primei atestări.

    De ce avem «breaking news» când putem spune «știre de ultimă oră»? Cum ajung anglicismele în DOOM3

    DOOM3 a introdus peste 3.700 de cuvinte noi față de ediția din 2005. Multe sunt împrumuturi recente, mai ales din engleză, cum ar fi afterschool, breaking news sau all-inclusive, deși limba română are echivalente – știre de ultimă oră, totul inclus. Explicația ține de rolul dicționarului normativ. Acesta nu decide ce cuvinte intră în limbă, ci înregistrează cuvintele care au intrat deja în uz, frecvent și pe scară largă, în presă, în publicitate sau în anumite domenii profesionale.

    Odată ce un cuvânt circulă, cei care îl folosesc au nevoie de o formă normată: cum se scrie, cum se articulează, cum formează pluralul. În plus, împrumutul și echivalentul românesc nu sunt întotdeauna perfect sinonime, ci pot diferi prin nuanță sau prin domeniul de utilizare. Lingviștii nu recomandă aceste cuvinte, ci le stabilesc forma corectă pentru situațiile în care sunt folosite.

    „Fain”, „nițel”, „musai”, „supat”. De ce apar în dicționar și cuvinte din afara limbii literare

    Prezența unui cuvânt în dicționar nu înseamnă că acesta este adecvat în orice context. Pe lângă cuvintele noi, dicționarele păstrează și cuvinte vechi care există în uz sau în texte, independent de aprecierea noastră asupra lor. Unele sunt regionalisme, folosite mai ales în anumite zone ale țării, adesea și cu valoare familiară. Așa sunt fain (frumos, foarte bun), obișnuit în Transilvania, sau nițel (puțin), ambele etichetate în DOOM3 ca regionale și familiare. Altele sunt arhaisme, cuvinte sau forme învechite, păstrate mai ales în textele vechi și în literatură, ori denumiri ale unor realități istorice dispărute, precum logofăt și paharnic. Iar altele aparțin limbajului popular.

    Prin limbaj „popular”, lingviștii înțeleg vorbirea tradițională, transmisă oral în familie și în comunitate, nu prin școală și prin scris. Este o variantă a limbii care nu ține de o anumită regiune, ca regionalismele, și nici de o situație de comunicare relaxată, ca limbajul familiar, ci de un anumit tip de vorbire, aflat în afara normei literare.

    Termenul „popular” nu trebuie confundat cu sensul curent al cuvântului popular, de „apreciat” sau „la modă”. Cuvintele din această categorie sunt marcate în dicționare cu eticheta pop.: oleacă („puțin”), brâncă („mână”) sau musai („neapărat”), pe care DOOM3 îl marchează drept popular și familiar. Aici se încadrează și supat. Cuvântul nu este, așadar, nici regionalism, nici arhaism, nici cuvânt nou: este un cuvânt din limbajul popular, înregistrat cu aceeași etichetă și în ediția din 2005. Eticheta pop. nu este o recomandare, ci un semnal că un cuvânt nu aparține limbii literare standard.

    Ce înseamnă „popular”, „regional” și „familiar” în DOOM3 și de ce contează aceste etichete

    Mărcile din dicționar sunt esențiale, deoarece indică tipul de cuvânt și contextul în care este folosit.

    Eticheta reg. (regional) semnalează un cuvânt limitat geografic. Eticheta pop. (popular) semnalează un cuvânt din vorbirea populară, fără limitare geografică. Marca înv. (învechit) indică un cuvânt ieșit din uzul curent, iar fam. (familiar) un cuvânt specific conversației obișnuite. Între reg. și pop. există adesea suprapuneri, iar încadrarea se revizuiește în timp: „supat” a fost marcat ca regional în dicționarele din a doua jumătate a secolului XX și ca popular în cele mai recente. Un dicționar nu poate fi interpretat corect fără aceste etichete.

    Revin cu precizarea care mi se pare esențială pentru public. Eticheta pop. nu înseamnă „popular” în sensul obișnuit, de „apreciat” sau „la modă”. Ea desemnează cuvinte din vorbirea populară, aflate în afara limbii literare standard. Este, așadar, un semnal de atenție, nu o recomandare. Ambiguitatea acestui termen a contribuit, foarte probabil, la confuzia din ultimele zile.

    Dacă «crazy» este în DOOM3, de ce nu este întotdeauna potrivit într-o compunere?

    Vocabularul unei limbi cuprinde mai multe straturi: vocabular academic, terminologii de specialitate, vocabular uzual. Cuvintele din alte categorii, precum argoul, jargonul, arhaismele sau regionalismele, ar trebui folosite doar în măsura în care servesc unui argument explicativ. Elevii trebuie să înțeleagă diferențele dintre registre, stiluri și variante ale limbii, iar noile programe de limba română pun accent tocmai pe aceste competențe.

    În lucrările școlare (scriere școlară, academică sau evaluativă), aceste componente ale vocabularului nu își au locul. Excepția o constituie cerințele în care eseul sau analiza literară presupune tocmai demonstrarea cunoașterii variației lingvistice. Un eseu despre schimbările limbii poate include, ca exemple, crazy, cringe, a spawna sau weekend. O compunere argumentativă despre diferențele dialectale poate compara copil cu prunc sau mână cu brâncă, iar regionalismele devin astfel obiect al unei analize metalingvistice. În mod similar, exemplele din opera lui Ion Creangă pot demonstra că elevul înțelege modul în care scriitorul construiește culoarea locală și vocea personajelor. Criteriile concrete de punctare sunt stabilite, desigur, prin baremele oficiale de evaluare.

    De la „supat” la „o fost” și „o venit”. Ce capcane ale limbii ar trebui să cunoască elevii

    Cazul „supat” arată că sensibilitatea cea mai mare nu privește dicționarele în sine, ci modul în care informația lexicografică ajunge la școală și la public. Lexicografia românească nu se reduce la un singur dicționar. Dispunem de resurse numeroase și variate: dicționare normative (DOOM3), explicative (DEX, Micul dicționar academic), etimologice (Dicționarul etimologic român), de sinonime, de arhaisme și regionalisme sau de neologisme. Pentru a fi valorificate educațional, aceste resurse trebuie însă prelucrate și adaptate.

    În prezent, profesorul poate verifica în dicționar doar un cuvânt anume, atunci când are o ezitare privind registrul acestuia. Ar fi mult mai util să existe liste distincte pe categorii: cele mai frecvente regionalisme, limbaj popular, arhaisme sau împrumuturi neadaptate care îl pot determina pe elev să se abată de la norma literară și de la stilul academic școlar. Asemenea liste ar putea fi construite pe baza etichetelor din DOOM și DEX, completate cu analize de frecvență pe corpusuri, inclusiv pe corpusuri de lucrări ale elevilor.

    Un astfel de demers nu poate rămâne doar lexical, deoarece multe abateri sunt gramaticale. În Transilvania, de pildă, elevii sunt tentați să scrie o fost, o venit în loc de a fost, a venit, iar fiecare regiune are tentațiile ei specifice, determinate de diferențele dintre limbajul uzual și regional și cel școlar. Intenționez să propun colegilor un proiect de cercetare în această direcție: liste de referință sau, mai sugestiv, liste ale „capcanelor lingvistice”, organizate pe categorii și pe regiuni și puse la dispoziția profesorilor și a elevilor. Scopul nu este stigmatizarea variantelor regionale, ci formarea capacității de a alege registrul potrivit fiecărei situații de comunicare. Aceeași abordare ar putea sprijini și educația lingvistică a publicului larg, care ar învăța astfel să citească un dicționar cu tot cu etichetele sale.

    Mădălina Chitez

    Mădălina Chitez este cercetătoare principală în lingvistică aplicată la Universitatea de Vest din Timișoara, doctor în lingvistică la Universitatea din Freiburg, Germania, și fondatoarea centrului de cercetare CODHUS. Este specializată în studiul limbii, al scrierii academice și al utilizării tehnologiilor digitale în cercetarea lingvistică.

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa