Umilirea repetată, amenințările, excluderea din grup, loviturile și hărțuirea online nu sunt situații pe care școala le poate închide spunând că „așa se joacă elevii”. Procedura oficială privind violența școlară stabilește cine trebuie să intervină, cum se înregistrează cazul și când sunt anunțate DGASPC, Poliția sau serviciul 112. Iată cum depui o sesizare de bullying la școală, ce poți cere imediat și cui te adresezi dacă unitatea de învățământ nu aplică reacționează.
Procedura privind managementul cazurilor de violență școlară, aprobată prin Ordinul Ministerului Educației nr. 6.235/2023, definește bullyingul drept o formă de violență psihologică. Pentru această încadrare trebuie să existe o acțiune sau o serie de acțiuni fizice, verbale, relaționale ori cibernetice, săvârșite cu intenție, într-un context greu de evitat pentru victimă. Faptele au caracter repetitiv, implică un dezechilibru de putere și creează o atmosferă intimidantă, ostilă, degradantă, umilitoare sau ofensatoare. Procedura se aplică faptelor comise în incinta școlii, în activitățile școlare sau extrașcolare organizate de cadre didactice în afara ei, precum și în activitățile școlare desfășurate online. Cyberbullyingul include, între altele, mesajele amenințătoare, răspândirea de zvonuri ori fotografii pentru discreditarea unui copil, conturile create pentru ridiculizarea lui, folosirea identității sale online și excluderea deliberată din grupurile de comunicare.
Cui poate spune copilul că este victima bullyingului
Copilul poate raporta situația oricărui angajat al școlii în care are încredere: învățătorului, dirigintelui, unui profesor, consilierului școlar, directorului sau altui membru al personalului. Sesizarea poate fi făcută verbal ori în scris. Copilul nu este obligat să vorbească mai întâi cu dirigintele și nici să îl confrunte pe colegul care îl agresează. Dacă se teme să fie recunoscut sau să sufere represalii, poate folosi mecanismul de semnalare anonimă cunoscut drept „butonul roșu”. Acesta a fost reglementat prin Ordinul ministrului educației nr. 4.200/2025 și le permite elevilor să semnaleze violența fără să-și dezvăluie identitatea.
Unele școli au publicat pe site formulare electronice pentru sesizări anonime, altele folosesc Google Forms, o adresă de e-mail dedicată sau o cutie fizică în care poate fi introdus formularul. „Butonul roșu” nu este, așadar, un dispozitiv identic în toate școlile, ci numele dat mecanismului de raportare anonimă. Potrivit procedurii oficiale, sesizarea anonimă poate fi trimisă prin:
- cutia fizică de sesizări amplasată într-un loc accesibil și vizibil din școală;
- formularul electronic disponibil pe site-ul unității;
- adresa de e-mail dedicată, printr-un canal care nu păstrează adresa expeditorului, dacă acesta solicită anonimatul.
Copilul poate semnala astfel loviri, împingeri, jigniri, umiliri, intimidări repetate, excluderea din grup, răspândirea de zvonuri, cyberbullyingul, comportamentul nepotrivit al unui angajat al școlii, consumul de droguri sau prezența unor obiecte periculoase. Dacă elevul își scrie numele, poate cere ca identitatea lui să fie anonimizată. Numele poate fi cunoscut numai de director sau de persoanele desemnate să verifice acele sesizări. Încercarea de a identifica ori intimida persoana care a raportat faptele, precum și represaliile împotriva ei, sunt considerate abateri disciplinare. Sesizările anonime nu pot fi ignorate doar pentru că nu sunt semnate. Ele trebuie analizate de comisia școlii responsabilă cu prevenirea și combaterea violenței, iar dacă situația depășește atribuțiile acesteia trebuie solicitată intervenția instituțiilor competente.
- CITEȘTE ȘI: Este bullying sau doar o ceartă între copii? Semnele care îi ajută pe părinți să facă diferența
Și părintele poate folosi „butonul roșu”
Mecanismul de semnalare anonimă poate fi folosit nu doar de elevi, ci și de părinți și de angajații școlii. Totuși, dacă părintele cere măsuri concrete pentru protejarea propriului copil și vrea să poată urmări ce a făcut școala, este mai util să depună o sesizare de bullying la școală în scris și să solicite număr de înregistrare. „Butonul roșu” este potrivit când părintele dorește să semnaleze situația fără să-și dezvăluie identitatea. Totuși, sesizarea asumată și înregistrată este mai potrivită când cere un răspuns oficial, măsuri precise și dorește să poată demonstra ulterior data la care școala a fost informată.
Ce trebuie să conțină o sesizare scrisă de bullying la școală
Pentru sesizarea scrisă și asumată depusă de părinte nu există un formular național obligatoriu. Modelul prevăzut de Ordinul nr. 4.200/2025 este destinat sesizărilor anonime transmise prin mecanismul cunoscut drept „butonul roșu”. Cererea părintelui trebuie să fie cât mai concretă și să separe ceea ce copilul a relatat de ceea ce părintele a constatat sau poate dovedi.
În sesizare pot fi incluse:
- numele copilului, clasa și datele de contact ale părintelui;
- descrierea fiecărui incident cunoscut: data sau perioada, locul, faptele și persoanele implicate;
- numele martorilor, dacă sunt cunoscuți;
- mesajele, capturile de ecran, fotografiile, înregistrările deținute legal ori documentele medicale disponibile;
- efectele observate asupra copilului, fără formularea unor diagnostice pe care părintele nu le deține;
- demersurile făcute anterior și răspunsurile primite;
- solicitarea ca situația să fie înregistrată și gestionată potrivit Ordinului nr. 6.235/2023;
- măsurile imediate cerute pentru ca victima să nu mai fie expusă agresiunilor sau răzbunării;
- solicitarea unui răspuns în scris.
Părintele nu trebuie să stabilească sancțiunea pentru elevul acuzat și nici să demonstreze în sesizare existența unei infracțiuni. Școala are obligația să analizeze cazul, să stabilească măsurile de sprijin și, atunci când este cazul, să aplice sancțiunile prevăzute de lege ori să sesizeze instituțiile competente.
Ce trebuie să facă școala după raportare
Dacă fapta este în desfășurare sau copiii se află încă în pericol, prima obligație a personalului este îndepărtarea riscului. Angajații școlii trebuie să aplaneze situația, să îi separe pe elevii implicați și să elimine sursele de pericol. Dacă un copil are nevoie de asistență medicală, trebuie solicitat personalul cabinetului școlar sau apelat serviciul 112.
Directorul trebuie informat despre cazul raportat. Pentru o situație considerată ușoară, acesta îi informează confidențial pe părinții copiilor implicați și convoacă de urgență profesorul pentru învățământ primar sau dirigintele, consilierul școlar și, dacă este cazul, mediatorul. Aceștia analizează, stabilesc măsuri de sprijin pentru victimă, pentru eventualii martori și pentru autor și propun sancțiuni pentru autor, potrivit Statutului elevului.
Procedura interzice intervievarea repetată a victimei, pentru a evita retraumatizarea acesteia. Când copilul raportează faptele, personalul trebuie să îl asculte calm, să îl protejeze împotriva discriminării și răzbunării și să nu folosească un ton acuzator, intimidant sau umilitor. Identitatea victimei, a autorului și a celorlalte persoane implicate trebuie păstrată confidențial față de membrii comunității școlare care nu au responsabilități în gestionarea cazului.
Fiecare situație de violență raportată trebuie consemnată de comisia școlii responsabilă cu prevenirea și combaterea violenței într-un registru special. Pentru fiecare situație se completează și o fișă de management al cazului. Nu este suficientă, așadar, o discuție informală urmată de promisiunea că profesorii „vor fi mai atenți”.
- CITEȘTE ȘI: Excluderea din grup: o formă de bullying care nu lasă vânătăi, însă doare la fel de mult
Ce măsuri de protecție poate cere părintele
Părintele nu trebuie să aștepte finalizarea analizei pentru a cere protejarea imediată a copilului. În funcție de situație, poate solicita în scris:
- separarea temporară a victimei de copilul sau copiii care o agresează;
- supravegherea sporită a locurilor și momentelor în care s-au produs faptele;
- protejarea copilului împotriva intimidării și răzbunării după sesizare;
- păstrarea probelor disponibile, inclusiv a imaginilor surprinse de camerele școlii, în condițiile legii;
- informarea periodică a familiei despre măsurile luate și efectele acestora.
După analizarea cazului, procedura permite stabilirea unor măsuri de sprijin precum consilierea individuală sau de grup, intervenția psihologică, activitățile pentru combaterea discriminării și marginalizării și transferul victimei la altă clasă sau formațiune de studiu, la solicitarea părintelui. Transferul la altă clasă este prevăzut expres de procedura privind violența școlară. Transferul la altă unitate de învățământ este reglementat separat, prin regulile generale privind transferurile școlare. Indiferent unde continuă copilul cursurile, mutarea victimei nu înlătură obligația școlii de a înregistra și analiza cazul și de a lua măsuri pentru oprirea violenței.
- CITEȘTE ȘI: Schimbarea școlii nu oprește mereu bullying-ul. Cum îți dai seama când un transfer este cu adevărat soluția
Când cazul este considerat grav
Procedura face diferența între formele ușoare și cele grave de violență. Un caz poate fi considerat ușor numai dacă faptele au o frecvență scăzută și consecințe minore asupra victimei. Dacă acestea se repetă de mai mult de trei ori într-o lună, cazul trebuie încadrat ca formă gravă de violență. Tot grave sunt situațiile în care este afectată sănătatea sau integritatea victimei și sunt necesare servicii medicale, precum și cele în care un psiholog constată existența abuzului psihologic.
Dacă există o amenințare reală la viața, sănătatea sau siguranța copiilor, trebuie apelat imediat serviciul 112. Dacă există suspiciunea săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, iar 112 nu a fost deja sesizat, directorul trebuie să anunțe de urgență dispeceratul Poliției.
Într-un caz grav în care este implicat un minor, directorul trebuie să sesizeze de urgență și serviciul 119 – numărul național pentru raportarea abuzului asupra copilului – și să informeze inspectoratul școlar județean sau Inspectoratul Școlar al Municipiului București. Școala trebuie să separe victima de autor, să îi conducă în spații în care sunt în siguranță și să îi protejeze de noi acte de violență, discriminare sau răzbunare până la sosirea părinților și, după caz, a Poliției ori a echipei DGASPC.
Părintele nu este obligat să aștepte ca școala să apeleze 119, Poliția sau 112 dacă situația este urgentă ori copilul se află în pericol. Poate sesiza direct aceste servicii. Sesizarea depusă la școală nu înlocuiește anunțarea autorităților competente atunci când faptele pot constitui infracțiuni.
Atenție! O ceartă izolată între doi copii aflați pe poziții comparabile nu este bullying. Evident, asta nu înseamnă că școala poate ignora astfel de comportamente. O lovitură, o amenințare sau o insultă care s-a produs o singură dată poate fi un act de violență și trebuie gestionat potrivit gravității sale.
Ce faci dacă școala nu intervine
Dacă școala nu înregistrează cazul, îl minimalizează, nu ia măsuri de protecție sau violența continuă, părintele poate trimite o sesizare scrisă inspectoratului școlar județean ori Inspectoratului Școlar al Municipiului București. Nu este obligat să aștepte răspunsul școlii timp de 30 de zile dacă, între timp, copilul rămâne expus agresiunilor.
La sesizare se atașează copia documentului depus la școală, dovada înregistrării sau a transmiterii, răspunsul primit – dacă există – și probele relevante. Dacă școala refuză să înregistreze documentul, părintele îl poate transmite prin e-mailul oficial sau prin poștă, cu confirmare de primire. În sesizarea adresată inspectoratului pot fi precizate obligațiile pe care școala nu le-a respectat și trebuie solicitată verificarea modului în care a fost aplicat Ordinul nr. 6.235/2023. Procedura prevede expres că nerespectarea ei de către personalul școlii constituie abatere disciplinară.
Pentru școlile și instituțiile publice, Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind soluționarea petițiilor obligă instituția sesizată să comunice un răspuns în 30 de zile de la înregistrare, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă. Termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile dacă este necesară o cercetare mai amănunțită, cu informarea prealabilă a petentului. Acesta este termenul pentru comunicarea răspunsului administrativ, nu un interval în care copilul poate fi lăsat fără protecție. Măsurile necesare pentru înlăturarea pericolului și prevenirea repetării faptelor trebuie luate imediat.
Dacă situația reprezintă un abuz asupra copilului sau este un caz grav, părintele poate sesiza direct DGASPC, inclusiv prin numărul 119. Dacă viața, sănătatea ori siguranța copilului se află în pericol imediat, se apelează 112.
