Începe rotirea elevilor în bănci, soluția împotriva discriminării. Teorie vs. practică. „Pe A și pe B să le așezați împreună! Nu la geam, că sunt cam sensibile!”

Georgiana Mihalcea, redactor
scris pe
fetita de origine roma la scoala langa banca
Această practică are scopul de a preveni așezarea constantă a anumitor elevi în ultimele bănci, ceea ce poate duce la marginalizare. FOTO: Shutterstock

Odată cu începerea noului modul, învățătorii și diriginții schimbă locul elevilor în bănci și, dacă au spațiu și situația impune, reașază băncile în așa fel încât, prin rotație, toți elevii să stea pe locurile din față, respectiv pe cele din spate. Inițiativa, pusă în practică din acest an școlar (2024-2025), aparține Ministerului Educației și e menită să combată discriminarea în sala de clasă.

Schimbarea locurilor în bănci trebuie să aibă loc cel puțin o dată pe modul, conform recomandărilor recente ale Ministerului. Am stat de vorbă cu doi profesori și cu sociologul Gelu Duminică pentru a vedea cum se implementează, de fapt, această solicitare, cât este de eficientă în combaterea segregării și în ce măsură ajută sau bulversează elevii și cadrele didactice.

Cum e teoria

Segregarea școlară reprezintă o formă gravă de discriminare, având drept consecință accesul inegal al copiilor la o educație de calitate și încălcarea dreptului la educație în condiții de egalitate. Aceasta poate apărea pe diverse criterii, precum etnia, dizabilitățile, statutul socioeconomic al familiilor, performanțele școlare sau mediul de rezidență. Conform articolului 79 din Legea 198/2023 a învățământului preuniversitar, segregarea școlară este interzisă la toate nivelurile educaționale. Ea poate duce la performanțe academice scăzute ale celor discriminați și le poate afecta dezvoltarea socială și emoțională.

Iată o parte dintre măsurile introduse de Ministerul Educației pentru ca locurile din spate să nu fie ocupate exclusiv de elevii din grupurile vulnerabile, așa cum se ântâmplă în unele clase:

  • Rotirea elevilor în bănci: Unitățile de învățământ care păstrează aranjamentul tradițional al băncilor pe șiruri și au efective de elevi mai mari de 24 sunt încurajate să asigure rotirea elevilor în bănci cel puțin o dată pe modul educațional. Această practică are scopul de a preveni așezarea constantă a anumitor elevi în ultimele bănci, ceea ce poate duce la marginalizare.
  • Reamenajarea spațiului clasei: Se recomandă reorganizarea sălilor de clasă în moduri alternative, cum ar fi în cerc, semicerc, amfiteatru sau salon, pentru a încuraja interacțiunea și incluziunea între elevi.
  • Evitarea plasării elevilor vulnerabili în ultimele bănci: Este sugerat ca elevii din grupuri vulnerabile să nu fie plasați în ultimele două bănci, pentru a preveni sentimentul de excludere și a promova participarea activă la ore.

Documentul integral poate fi descărcat aici.

Sociologul Gelu Duminică este de acord cu măsura propusă de Ministerul Educației și consideră că poate fi de ajutor în combaterea fenomenului de segregare, pentru că va pune în prim plan un principiu esențial, și anume egalitatea între copii.

De multe ori segregarea se realizează și în funcție de locul pe care elevii îl ocupă în interiorul aceleași clase. Cu alte cuvinte, cei vulnerabili, de altă etnie, cu anumite dizabilități, persoanele mai sărace sunt puse în spatele clasei pentru „a nu face clasa de râs”. Ei bine, în momentul în care locurile astea se schimbă, de fapt, nu faci decât să asiguri un tratament egal, ținând cont de nevoile specifice ale copilului, pentru toți copiii și fiecare în parte. Bineînțeles, asta nu înseamnă că cei care au probleme vizuale, spre exemplu, nu trebuie să rămână în prima bancă, pentru simplul motiv că, dacă ei ar fi mutați în altă bancă, calitatea educației pentru ei ar fi serios viciată. Însă, ceea ce lumea trebuie să înțeleagă și ceea ce copilul trebuie să înțeleagă, este că egalitatea, echitatea, este foarte importantă.

Gelu Duminică, sociolog

Cum e practica. „E ca și cum cineva ar schimba zilnic ordinea butoanelor de pe tastatură”

Corina Zorilă este profesoară de română și dirigintă la Școala Gimnazială nr 2 din orașul Videle, Teleorman. Spune că și în lipsa acestei recomandări, de-a lungul timpului a schimbat locurile elevilor în bănci în funcție de situație și de nevoile elevilor, evitând să-i pună în față exclusiv pe cei silitori. Iar pentru a primi locul dorit, elevii ei trebuie să depună eforturi intelectuale și să obțină rezultate bune. Totuși, spune ea, rotirea elevilor în fiecare modul e derutantă pentru cadrele didactice. „Ca profesor, mă deranjează ca elevii să se mute des. În timpul lecțiilor, când numesc elevii să răspundă sau să iasă la tablă, mă aștept să-i reperez în anumite locuri din clasă, iar dacă nu-i găsesc acolo unde știu ca stau de obicei, apare o fisură în coerența discursului meu. Scurtă, e drept, dar apare. E ca și cum cineva ar schimba zilnic ordinea butoanelor de pe tastatură. Ar fi obositor, nu?”

„A și B, prietene de la grădiniță, sunt cam sensibile. Nu le așezați la fereastră!”

Jeni Marcu este profesor pentru învățământul primar la școala gimnazială din Giuvărăști, județul Olt, de peste două decenii. Realitatea din sala de clasă, spune ea, e una provocatoare și, de multe ori, greu de soluționat, echitabil, pentru toată lumea. Mai ales într-o clasă unde există elevi din categorii vulnerabile, elevi cu probleme de vedere, prieteni care vor să stea doar împreună, elevi scunzi și elevi înalți, elevi cu ADHD pronunțat, dar și părinți care au propriile pretenții legate de locul în care să le fie așezat copilul în bancă. Iată câteva dintre provăcările cu care s-a confruntat profesoara Jeni Marcu în ceea ce privește așezarea elevilor:

  • Telefon de la părinte: „A și B, prietene de la grădiniță, sunt cam sensibile. Vă rugăm să nu le așezați la fereastră. Mai bine în ultima bancă, știm că sunt cele mai înalte, dar să fie la perete.”
  • C este operat la ochi, are recomandare scrisă de la medic să stea în banca din față, poziție centrală.
  • E. este prea aproape de C., iar tatăl ei biologic este actualmente iubitul mamei lui C, așa că refuză să stea aproape.
  • F. are un ADHD pronunțat, nu scrie decât dacă învățătoarea stă aproape de el.
  • Telefon de la părinte: „De ce G. stă numai în ultima bancă?” (G. are 1,60 înălțime, e mai înalt decât toți colegii).
  • Telefon de la părinte: „M. nu poate sta prea aproape de N. pentru că N. miroase prea rău a transpirație și M vomită”.

„Mi-ar trebui pagini întregi să prezint toate problemele cu așezarea în bănci a unui colectiv de 19 elevi. Fiecare mutare strică un puzzle pe care și așa îl construiesc cu greu. E simplu să dăm indicații altora fără să cunoaștem problemele din interior. Și oricum, începând din clasa a V-a constatăm că toți vor să stea în ultimele bănci și le îndepărtează pe primele de catedră cât de mult pot”, conchide Jeni Marcu.

Se schimbă doar locul în bancă sau și relațiile între elevi?

Mircea Miclea, psiholog, profesor universitar și fost ministru al Educației e de părere că schimbarea constantă a colegului de bancă îi împiedică pe elevi să construiască prietenii autentice într-o perioadă în care, oricum, copiii comunică mai mult online. „Relațiile dintre copii sunt foarte fragile. Și cele dintre noi, ca adulți, sunt foarte fragile. Stăm mai mult pe lumile noastre digitale și nu comunicăm între noi. Singurătatea a crescut, sunt toate datele de cercetare care arată că, în ciuda faptului că comunicăm mult, mai frecvent, pe rețele de socializare, suntem tot mai singuri. Dacă tu îl pui pe copilul acela în fiecare zi să-și schimbe colegul, atunci subminezi ideea de a avea relații coezive, constante, în care-l cunoști pe celălalt, în care te înțelegi cu el. Trebuie susținută coeziunea relațiilor, nu trebuie subminate relațiile în numele unei ideologii”, a spus Miclea, citat de edupedu.ro.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa