O femeie din Iași a câștigat definitiv în instanță dreptul de a continua procedura de fertilizare in vitro începută împreună cu soțul ei, înainte ca acesta să moară într-un accident rutier. Clinica refuzase să transfere embrionul rămas crioconservat, invocând o clauză contractuală referitoare la decesul unuia dintre parteneri. Cazul, despre care Totul Despre Mame a scris în august 2025, a ajuns acum la final, după ce rudele bărbatului au atacat prima hotărâre favorabilă femeii.
Femeia poate cere acum clinicii să îi transfere embrionul conceput împreună cu soțul său. Hotărârea prin care clinica este obligată să continue procedura de fertilizare in vitro după moartea soțului a rămas definitivă, relatează Știrile Pro TV. „Ea a câștigat dreptul de a se continua această procedură și de a încerca să aibă o sarcină viabilă”, a explicat Oana Chirița, avocata femeii, pentru postul de televiziune.
Hotărârea nu garantează că transferul va duce la apariția și evoluția unei sarcini, ci îi recunoaște femeii dreptul de a continua procedura începută de ambii soți și de a încerca să devină mamă cu embrionul crioconservat.
Transferul trebuia făcut cu șase zile înainte ca soțul să moară
Totul Despre Mame a prezentat povestea femeii în august 2025, când hotărârea primei instanțe nu era definitivă.
Emilia C. – acum în vârstă de 40 de ani – și soțul ei fuseseră împreună timp de 20 de ani și încercaseră să devină părinți. În 2023, au apelat la o clinică de reproducere umană asistată. Femeii i-au fost recoltate 11 ovocite, fertilizate cu sperma soțului. Nouă dintre embrioni nu s-au dovedit viabili, iar dintre cei doi rămași, unul a fost transferat, în timp ce al doilea a fost congelat.
Prima sarcină nu a evoluat, astfel că soții au decis să folosească embrionul păstrat. Transferul a fost programat pentru luna mai 2023. Cu șase zile înainte de procedură, bărbatul a murit într-un accident rutier, la vârsta de 39 de ani.
După moartea soțului, femeia a cerut clinicii să continue procedura. Unitatea medicală a refuzat, invocând prevederile contractului potrivit cărora acesta putea înceta în cazul decesului unuia dintre beneficiari, iar embrionul putea fi distrus dacă nu exista un act notarial prin care cei doi să fi stabilit o altă destinație. Clinica nu s-a opus însă în mod direct dorinței femeii, ci a cerut ca situația să fie clarificată printr-o hotărâre judecătorească.
Familia soțului a contestat prima hotărâre
Femeia a cerut Judecătoriei Iași să oblige clinica să continue procedura de fertilizare in vitro. Părinții și fratele soțului decedat s-au opus, susținând că bărbatul nu își exprimase acordul pentru utilizarea embrionului după moartea sa. Rudele au invocat și posibilele consecințe asupra moștenirii.
Georgel Crăciun, fratele soțului decedat, a invocat contractul încheiat cu clinica: „În contract scrie negru pe alb: în caz de deces, contractul devine nul”. „Un copil are nevoie, pentru o bună dezvoltare, și de prezența tatălui, și a mamei. Noi apreciem a fi un act egoist, atât în ceea ce privește viitorul copilului, cât și dorința reclamantei de a obține beneficii de pe urma defunctului”, a declarat avocata familiei bărbatului, pentru Știrile Pro TV.
Judecătoria Iași i-a dat dreptate femeii și a obligat clinica să efectueze embriotransferul. Magistrații au considerat că fertilizarea ovocitelor și transferul embrionului sunt etape ale aceleiași proceduri, pentru care bărbatul își exprimase deja consimțământul.
Rudele acestuia au atacat sentința, însă Tribunalul Iași a respins argumentele lor și a menținut soluția primei instanțe, potrivit Ziarului de Iași. Hotărârea este definitivă.
- CITEȘTE ȘI: Programul FIV 2026 începe pe 17 august. Ediția din acest an vine cu două modificări importante
De ce au decis judecătorii în favoarea femeii
Instanța a reținut că soțul își exprimase în repetate rânduri acordul pentru procedura de fertilizare in vitro și că nimic nu indica faptul că și l-ar fi retras înainte de moarte. Judecătorii au apreciat și că prevederile contractului încheiat cu clinica erau vagi și nu reglementau clar situația în care unul dintre parteneri moare după obținerea embrionului, dar înainte de transfer. Magistrații au arătat că rudele bărbatului se pot pronunța asupra drepturilor patrimoniale rezultate în urma decesului, dar nu pot prelua dreptul personal al acestuia de a decide în privința embrionului. În acest caz, instanța a stabilit că decizia privind continuarea procedurii îi aparține femeii care a început-o împreună cu soțul său.
Instanța a invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protejarea vieții private. Potrivit motivării citate de publicația ieșeană, această protecție include dreptul femeii de a decide dacă dorește să aibă un copil și dacă folosește embrionul existent pentru continuarea procedurii.
Cazul este considerat unul fără precedent în justiția din România, în condițiile în care reproducerea umană asistată după moartea unuia dintre parteneri nu este reglementată în mod clar. Pentru femeia din Iași, încheierea procesului înseamnă că poate cere transferul embrionului și poate încerca, după mai bine de trei ani de la moartea soțului, să obțină sarcina pentru care cei doi începuseră tratamentul.
Cum sunt tratate asemenea cazuri în alte țări europene
Situațiile diferă de la o țară la alta, iar consimțământul exprimat de persoana decedată este elementul central al celor mai multe hotărâri.
În Italia, normele privind reproducerea asistată au fost actualizate în 2024, astfel încât o femeie poate continua transferul unui embrion obținut împreună cu partenerul său chiar dacă acesta a murit între timp, cu condiția să-și fi dat anterior acordul pentru procedură. Modificarea a venit după mai multe hotărâri ale instanțelor italiene, scrie Reuters.
În Marea Britanie au existat cel puțin două hotărâri recente prin care unor bărbați li s-a permis să folosească, prin intermediul unei mame-surogat, embrionii concepuți împreună cu soțiile lor decedate. În cauza Jennings din 2022 și în cauza EF din 2024, instanțele au analizat dovezile privind voința femeilor, chiar dacă formularele completate de acestea nu consemnau explicit toate condițiile utilizării embrionilor după moarte.
În schimb, CEDO a decis în cazul unei femei din Cehia că interdicția folosirii spermei soțului decedat, în lipsa unui consimțământ valabil potrivit legislației naționale, nu încalcă dreptul la viață privată.
Prin urmare, nu există o regulă europeană unică prin care clinicile să fie obligate să continue orice procedură începută înaintea decesului unuia dintre parteneri.
