Măsura a fost luată după ce familia nu a respectat obligațiile stabilite de Comisia pentru Protecția Copilului, potrivit declarațiilor transmise de DGASPC. Obligațiile vizau participarea minorului la cursurile online, așa cum fusese stabilit, și continuarea evaluării medicale și psihologice, ca parte din planul stabilit de Comisia pentru Protecția Copilului. Suspendarea drepturilor părintești este valabilă până la pronunțarea plasamentului.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș a anunțat că a solicitat și a obținut în instanță o ordonanță președințială pentru preluarea, în regim de urgență, a minorului de 13 ani implicat în crima de la Cenei (ordonanța președințială nu este emisă de Președinte, ci este o procedură rapidă prin care instanța poate lua măsuri provizorii – n.r.). Măsura a fost pusă în aplicare în după-amiaza zilei de 29 ianuarie 2026, iar copilul se află în prezent în grija statului, urmând să fie supus unor evaluări de specialitate. Potrivit DGASPC, suspendarea drepturilor părintești este temporară și va fi menținută până la pronunțarea unei decizii privind plasamentul.
Ce înseamnă, în fapt, măsura dispusă
Ordonanța președințială este un instrument pe care DGASPC sau alte părți interesate îl pot solicita instanței civile atunci când este necesară o intervenție urgentă în interesul superior al copilului. În practică, aceasta permite instanței să dispună, pe termen scurt, măsuri provizorii de protecție până la soluționarea unui dosar mai amplu în fond (de exemplu, stabilirea plasamentului sau a altor măsuri de protecție) – ordonanța nu are, în general, putere definitivă, dar poate să acopere un gol imediat de protecție sau un risc constatat de autorități.
În cazul minorului din Timiș, DGASPC a cerut instanței această ordonanță pentru ca statul să poată prelua copilul imediat, pentru a asigura evaluări și protecție specializată, după ce Comisia pentru Protecția Copilului a considerat că sunt întrunite condițiile legale pentru a interveni.
Cadrul legal de protecție a copilului
În România, protecția copilului se bazează pe două seturi principale de norme:
1. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului – este legea de bază care definește drepturile copilului (dreptul la educație, sănătate, protecție împotriva abuzului și neglijării etc.) și responsabilitățile autorităților de protecție socială și familie. Această lege stă la baza intervențiilor DGASPC și a deciziilor de protecție specială, inclusiv supravegherea, plasamentul sau alte măsuri.
2. Ordonanța de Urgență nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate – un act normativ care detaliază măsurile specifice de protecție atunci când copilul se află într-o situație de risc. Printre acestea se numără și posibilitatea plasamentului în regim de urgență, atunci când mediul familial pune în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală a copilului.
Suspendarea drepturilor părintești: ce înseamnă și cât durează
Legea prevede ca, pe durata aplicării unor măsuri de protecție specială – cum este plasamentul sau încredințarea copilului unei instituții – exercițiul drepturilor părintești să poată fi suspendat temporar. În cazul plasamentului în regim de urgență dispus de autorități sau de instanță, aceasta se produce automat pe perioada în care copilul nu se află în custodia părinților.
Acest lucru înseamnă că, pe durata procedurii prin care se decide plasamentul sau stabilirea unei măsuri pe termen lung, deciziile privind îngrijirea copilului sunt luate de autoritățile abilitate (DGASPC/instanță), în baza interesului superior al copilului, și nu de părinți. Decizia instanței privind exercitarea drepturilor părintești va fi momentul în care se decide dacă părinții își vor recăpăta aceste drepturi sau dacă se menține restricția.
Reacții locale și dezbateri publice după crima de la Cenei
După tragedia din Cenei, reacțiile în comunitate și în mediul online au fost puternice, reflectând frustrarea și șocul public față de faptul că un copil de 13 ani nu poate răspunde penal, conform legislației actuale. În unele localități din Timiș s-au strâns oameni în semn de protest, exprimând nemulțumiri față de cadrul legal care îl face pe minor inaccesibil justiției penale pentru infracțiuni grave.
Un element central al discuțiilor online este inițiativa numită în presă „Legea Mario”, o petiție care propune modificarea Codului penal pentru a permite răspunderea penală a copiilor de la 10 ani în cazul infracțiunilor grave, precum omorul, atunci când acestea sunt comise cu discernământ și premeditare. Această petiție a strâns semnături numeroase în mediul online și este intens promovată în postări și comentarii ale românilor pe rețelele sociale.
Totodată, decizia legislației actuale de a nu atrage răspunderea penală pentru un copil de 13 ani a generat critici din partea unor figuri din sistemul juridic și din partea unor avocați ai părții vătămate. Potrivit avocatului familiei lui Mario, minorul de 13 ani, nefiind urmărit penal, poate părăsi țara fără restricții, ceea ce a alimentat, în spațiul public, percepția că nu există consecințe proporționale.
La nivel instituțional, Ministerul Justiției a recunoscut public că se discută despre posibilitatea modificării condițiilor de răspundere penală a minorilor în contextul acestui caz, printr-un grup de lucru constituit la nivelul ministerului. Reprezentanții instituției au subliniat că o eventuală schimbare legislativă trebuie abordată atent și cu argumente solide, pentru a nu produce efecte juridice neprevăzute.
