Cel mai așteptat concert al anului a iscat valuri de huiduieli în tribunele Arenelor Naționale și comentarii acide pe rețelele sociale. „Ce căuta un manelist acolo?” este întrebarea care circulă de aseară pe buzele tuturor. S-a vorbit cu patimă despre rasism, despre scindare, despre promovarea subculturii, despre o gafă de organizare, despre inadecvare, despre manelizarea țării, despre incapacitatea unora de a accepta diversitatea. Despre cât de inacceptabil e să plătești între 200 și 5.000 de lei (cât au costat biletele) pentru Coldplay și să primești… o manea. S-a vorbit cu patimă despre toate. Copiii au fost martori ai discuțiilor aprinse din casă, de la TV, de la radio, iar unii chiar martori direcți ai huiduielilor. Cum ar trebui să le vorbim despre asta, în contextul în care, mai devreme sau mai târziu, și ei vor da de muzica lui Babasha (dacă nu au descoperit-o deja), și nu în spatele blocului, ci chiar la balul de absolvire a clasei a VIII-a și la marile festivaluri pentru tineri?
Aseară, pe Arena Națională, la primul concert Coldplay în România, un tânăr de 20 de ani a cântat o manea, primită de public cu huiduieli. Turneul Coldplay, intitulat Music of the Spheres World Tour, care a început în martie 2022 și se va încheia în noiembrie 2024, este dedicat sprijinirii cauzelor minoritare și vocilor care nu se aud. Chris Martin, solistul trupei, a povestit că l-a ales pe Babasha după ce a auzit o piesă a lui în timp ce se plimba prin Centrul vechi al Capitalei. I-a plăcut și l-a chemat să cânte împreună.
„Nu știu câți dintre voi ați fi refuzat o astfel de oportunitate, pentru că vorbim despre un alt nivel și, indiferent de toate huiduielile din lume, tot aș fi acceptat. Așa ceva este o dată în viață. Am avut și o probă de sunet înainte, pentru că așa este normal, cu Chris Martin personal. Lui i-a plăcut foarte tare de mine”, a spus Babasha, manelistul ales de solistul Coldplay, într-o postare pe pagina sa de Instagram.
O lecție de relaționare umană
Însă doar lui i-a plăcut. Publicul n-a gustat întâlnirea dintre genurile muzicale. Cu toate că piesa interpretată pe scenă – Păi Naa – a fost ascultată de peste 7 milioane de ori pe YouTube. Dar, probabil, nu de publicul Coldplay.
Profesoara de limba română Maria Manea, fost secretar de stat în Ministerul Educației, spune că ceea ce s-a întâmplat aseară este o lecție de relaționare umană și de acceptare a diferențelor. „Și mai este una: a învățării a ceea ce se face și nu se poate face public, în orice circumstanță. Nu te identifici într-un anume gen muzical? Este alegerea ta! Dar aici nu era doar o chestiune de alegere, ci de respect la adresa artiștilor care l-au invitat alături pe cel român.
Românii și-au huiduit românul, așa traducem, laolaltă cu o componentă a culturii muzicale, parte din eterogena cultură muzicală românească. Poate nu ar strica să privim mai în profunzime astfel de situații de viață, înainte de a compromite iremediabil momente. Și, să nu uităm: arta merge, adesea, mână în mână cu îndrăzneala de a ieși din conformism, cu tentația de a șoca, de a surprinde. Aici nu funcționa: eu ți-am dat 300 de euro, tu cântă-mi ce vreau eu. Niște artiști de asemenea talie mondială nu pot fi prestatori de servicii fixe și nici măcar previzibile. Asta e marea lor plăcere și provocare. Să frământe publicul, să îl compună și să îl descompună, să atragă reflecții, plăcere sau disconfort, dar în orice caz să nu te lase indiferent…”
Unii participanți au văzut în Babasha exponentul subculturii, al manelizării țării, al promovării unui stil de viață contrar valorilor proprii și a celor promovate, în general, de artiștii Coldplay. De aici și reacția virulentă. Alții, însă, au perceput lucrurile diferit și, la rândul lor, i-au sancționat pe cei care au huiduit.
Din punctul de vedere al Mariei Manea, Babasha nu este un exponent al subculturii, ci al artei lăutărești, „o muzică cu o istorie îndelungată printre preferințele acestui popor, situat geografic la congruența culturală, încă, a Orientului și a Occidentului”.
În ceea ce-i privește copii și adolescenți, ea atrage atenția asupra faptului că generațiile de pe stadion au reacționat potrivit valorilor personale, însă generațiile mai tinere ascultă la festivaluri mari aceste genuri muzicale, „uneori cu discutabile conținuturi ideologice și frecvente greșeli de limbă română.”
- CITEȘTE ȘI: „După tot ce am pătimit în tinerețe, o învăț pe fiică-mea să-l lovească pe Mirel unde e durerea mai mare”
„Așa suntem noi. Fiecare are doza lui de kitsch!”
Profesorul Mihai Maci, lector la Universitatea din Oradea, spune că reactivitatea pe care o vedem acum este efectul unei crispări. Al unui refuz de a accepta că așa suntem noi. Că vom putea accepta lucrurile acestea abia atunci când vom fi capabili să acceptăm că genul acesta de muzică, serialele sud-americane, un anumit tip de mâncare, de opulență, că vilele de o ciudățenie rară care au răsărit peste tot – toate lucrurile astea fac parte din identitatea noastră, a fiecăruia dintre noi. Dar că, până una alta, tot ca trăsătură care ne definește, trecem lucrurile care nu ne plac pe seama altuia. „Iar «altul» poate fi marginalul social, etnic, tânărul acuzat de teribilism, politicianul”.
„Maneaua e ceva pe care, dacă te pretinzi un om cu o anumită suprafață, nu o exalți niciodată în public. E o chestie privată. Face parte din acea categorie a viciului care îi ispitește și pe oamenii serioși. Fiecare dintre noi își are doza lui de kitsch, nu situată în același loc. Poate să nu-ți placă maneaua, dar să-ți placă muzica ușoară. Poate să nu-ți placă nici muzica ușoară, nici maneaua, dar să-ți placă filmele sentimentale. Totuși, despre lucrurile astea nu se vorbește în public. Astea sunt așa, mici, secrete personale, care, în cel mai bun caz se împărtășesc între amici”, spune profesorul Mihai Maci.
- CITEȘTE ȘI: Cum ne educăm băieții să nu ajungă ca Buhnici?
Ce lecție ar putea învăța copiii noștri din ceea ce s-a întâmplat
Lecția diversității este cea mai importantă, spune profesorul Mihai Maci. „Ceea ce putem face este să le explicăm copiilor, cât mai devreme, că există mai multe feluri de muzică, mai multe feluri de artă, mai multe feluri de literatură, mai multe feluri de credință. Că nu trebuie neapărat să urmezi turma și să fii într-un anumit fel pentru că așa-i la tine acasă sau pentru că așa-i în cercul tău de prieteni. Că te poți deschide către diverse modalități de a înțelege și de a numi realitatea și că, într-un fel, ceea ce e cu adevărat important, este să găsești acea modalitate care este cea mai adecvată naturii tale.
Copiii știu că lumea e diversă, dar ei percep diversitatea așa cum se reflectă în ciobul de oglindă al grupului căruia îi aparțin. Noi ar trebui să le deschidem în un cadru mai mare decât ăsta. Să le arătăm cerul înstelat și să le spunem că diversitatea are o cu totul altă proiecție decât cea pe care el o poate percepe accesând telefonul mobil din cercul lui de prieteni.”
În acest context, profesorul Maci amintește de istoria jazzului. „Jazzul autentic a fost o muzică a marginalilor. La un moment dat, s-a integrat și a devenit muzică cultă. La ora actuală, toți ne raportăm la marile nume ale jazzului la fel cum ne raportăm la muzicieni de factură clasică. Trebuie doar să intervină acel moment în care acceptăm că acest gen de spectacol, de manifestare publică face parte din identitatea noastră și, la fel ca lucrurile în care ne recunoaștem fără a le frecventa – atenție, am zis fără a le frecventa! – să le acceptăm ca făcând parte din cultura mare a României”, spune profesorul.
Taci sau huidui? E și asta o alegere
Referindu-se la reacția agresivă a publicului, care a taxat prin huiduieli opțiunea trupei Coldplay de a invita un interpret de manele pe scenă, profesoara Maria Manea spune că și acest comportament poate fi o lecție pentru copii. „Este un prilej să ne învățăm copiii să fie atenți de două ori înainte de a spune spune ceva sau de a face ceva atunci când se află în situații de viață neconforme cu principiile și valorile personale, dar conforme cu ale altora. Vor trăi n experiențe ale dezacordului și vor putea ieși din ele civilizat, uman. În acest caz, măcar prin tăcere”.
Păstrând principiile diversității, trebuie menționat faptul că în spațiul public au apărut și multe voci care au validat reacția de indignare a publicului și care susțin că e cât se poate de natural ca, atunci când ești revoltat, să ripostezi. Fără ca asta să te facă rasist. Editorul HotNews Gabriel Bejan scrie că, în astfel de situații, reacția vine spontan. „Ce ar fi putut să facă publicul să-și exprime punctul de vedere? Să-i trimită un e-mail lui Chris Martin de la Coldplay? Sau să comenteze pe YouTube la melodiile artistului? Poate ar fi fost mai de bun-simț ca oamenii să tacă la concert, pentru că și tăcerea este un mesaj, unul mai subtil. Și să se exprime apoi pe Facebook. Dar, hei, cine suntem noi, să le spunem oamenilor cum să se comporte când nu le place ceva?”
