România riscă să își transforme tinerii consumatori de droguri în infractori irecuperabili. Concluzia vine după o întâlnire a avocaților și profesorilor de drept penal, care a avut loc weekendul trecut. Aceștia avertizează că sistemul juridic actual nu face diferența între un adolescent cu un gram de cannabis și un traficant periculos. În cadrul conferinței „Perspective legale și socio-psihologice privind infracționalitatea asociată circulației și consumului de substanțe psihoactive”, desfășurată la București, concluzia a fost una clară: legislația antidrog are nevoie urgentă de reformă. Nu pentru a deveni mai blândă, ci pentru a fi mai dreaptă.
„În România, traficul de droguri este sancționat mai dur decât violul sau crima”. Este declarația șocantă a avocatului și profesorului universitar Norel Neagu, care a subliniat în cadrul conferinței disproporția majoră din Codul Penal românesc. „Nu trebuie să mărim pedepsele, trebuie să aplicăm legea. În acest moment, pescuim la pești mici în loc să căutăm marii traficanți”. Potrivit acestuia, sistemul penal tratează consumatorii ocazionali la fel ca rețelele organizate, într-o lipsă totală de ierarhizare a faptelor.
Justiția restaurativă: tratament, nu condamnare
Avocatul Alexandru Sitaru a vorbit despre o alternativă care prinde teren în tot mai multe țări: justiția restaurativă. Aceasta presupune reabilitarea reală a consumatorilor non-violenți, prin tratament și sprijin psihologic, nu prin pedepse penale absurde. „Adesea, un consumator de droguri primește o pedeapsă penală mai severă decât o persoană care săvârșește o faptă cu violență. Justiția nu ar trebui doar să sancționeze, ci să și vindece. Asta nu înseamnă o slăbire a legii, ci o împlinire a ei.”
Consumatorii, și nu traficanții – pe locul întâi în topul arestărilor!
Tot în cadrul conferinței, profesorul și avocatul Mihai Adrian Hotca a atras atenția asupra unei alte probleme majore: lipsa unei ierarhii reale în sancționarea infracțiunilor. „Legiuitorul ar trebui să fie mai preocupat de o ierarhizare. Cei mai periculoși sunt finanțatorii și traficanții, și abia apoi consumatorii”. În plus, el a criticat tendința de a sancționa simpla prezență a unei substanțe în sânge, chiar dacă aceasta nu afectează capacitatea de a conduce, ceea ce duce la „bagatelizarea pedepsei penale”.
Cine pierde în această ecuație? Tinerii, părinții, justiția însăși
Specialiștii prezenți la conferință au subliniat că reformarea legislației nu înseamnă permisivitate, ci o formă de protejare a celor care pot fi salvați. Reorientarea resurselor judiciare către marile rețele de trafic ar permite nu doar eficientizarea luptei antidrog, ci și crearea de alternative reale pentru tineri: prevenție, tratament, reintegrare. România are nevoie de o legislație antidrog care să fie în același timp fermă și echitabilă. În joc nu e doar corectitudinea juridică, ci chiar viitorul unei întregi generații de adolescenți.
Cătălin Țone: „România are doar 24 de paturi pentru adolescenții dependenți. Restul – la privat sau… deloc”
Cătălin Țone, expert antidrog și autor al mai multor lucrări de specialitate, confirmă realitatea dură semnalată de avocați: părinții sunt singuri în fața unui sistem care pedepsește, dar nu tratează. „România nu are clinici post-cură la stat, cu excepția unei secții mici, cu 24 de paturi pentru minori, la Spitalul Voila din Câmpina. Singurele opțiuni reale sunt la privat – în câteva clinici mici, cu dotări precare – sau în străinătate, la costuri imposibile pentru familiile cu venituri medii”, a declarat acesta pentru Totul Despre Mame.
Țone atrage atenția și asupra vârstei din ce în ce mai fragede la care începe consumul: „Sunt tot mai multe cazuri de supradoze la 15-16 ani, dar am documentat inclusiv consum la copii de 9-10 ani. Cristalele se vând cu 10 lei doza – bani de un sandwich”.
Întrebat care ar fi semnele la care părinții trebuie să fie atenți, Țone spune că lipsa de comunicare, emoțiile negestionate, anturajele periculoase și, mai ales, lipsa unor modele pozitive în viața tinerilor pot constitui un teren fertil pentru consumul de droguri. „Nu există un portret robot al consumatorului, dar sunt câteva semnale comune: se izolează, minte des, devine agresiv sau apatic, își schimbă brusc cercul de prieteni sau apare un dezinteres total față de școală. Dar, mai mult decât atât, părintele trebuie să fie atent la ce NU mai comunică adolescentul, nu doar la ce spune”, subliniază Cătălin Țone.
El recomandă părinților să fie prezenți emoțional, nu doar fizic: „Adolescenții nu consumă droguri pentru că sunt răi sau rebeli. De cele mai multe ori, consumul vine pe fondul unor suferințe nespuse, al unei nevoi de apartenență sau validare. Dacă părintele nu oferă spațiu de ascultare și încredere, acel copil va căuta în altă parte – și, uneori, acel altceva vine sub formă de prafuri și pastile.”
