Ceremonia de deschidere a anului școlar în România este un eveniment plin de emoție, dar adesea marcat de aglomerație și discursuri prețioase, în limbaj de lemn. În fiecare toamnă, curțile școlilor se umplu de elevi, părinți și profesori, toți așteptând cu nerăbdare sau, în unele cazuri, cu resemnare, începutul unui nou an școlar. Tradiția, ca tradiția, dar, pe bună dreptate, care e de fapt scopul unui astfel de eveniment? Psihologul Mihai Copăceanu trage un semnal de alarmă pentru schimbare, iar câțiva părinți din străinătate ne-au povestit cât de natural și de simplu decurge totul în alte colțuri ale lumii.
Ceremonia începe de obicei cu un discurs din partea directorului școlii. Acesta le vorbește elevilor despre importanța educației, le urează succes în noul an și adresează câteva cuvinte de încurajare, care par de fiecare dată sacleași de anul trecut. După el, urmează alți invitați – reprezentanți ai administrației locale sau chiar preoți – care, la rândul lor, își exprimă gândurile despre viitorul copiilor. Deși mesajele sunt bine intenționate, ele devin adesea repetitive, iar elevii încep să își piardă răbdarea. În unele școli, vorbește și un reprezentant al poliției sau politicieni.
Scopul NU scuză mijloacele
Cel puțin nu când e vorba de deschiderea noului an școlar! Pe măsură ce discursurile continuă, aglomerația din curtea școlii devine tot mai mare. Părinții stau înghesuiți, încercând să găsească un loc cât mai bun pentru a-și urmări copiii, în timp ce aceștia se foiesc nerăbdători, încercând să își găsească prietenii în mulțime. Unii copii, mai mici, stau lipiți de părinții lor, ținând strâns de mână buchetele de flori pentru învățătoare, pe care le vor oferi la sfârșitul ceremoniei. Alții, mai mari, stau deoparte, discutând între ei și ignorând în mare parte ceea ce se întâmplă pe scenă.
Cu fiecare discurs care trece, murmurele din mulțime devin tot mai evidente. Elevii privesc din când în când la ceas, sperând ca ceremonia să se încheie cât mai repede. Învățătorii și profesorii, deși încearcă să își păstreze entuziasmul, nu reușesc să mascheze complet faptul că și ei sunt afectați de lungimea evenimentului.
Ceremonia de deschidere a anului școlar- „superficială și inutilă” afirmă psihologului Mihai Copăceanu
Psihologul Mihai Copăceanu a atras atenția, printr-o postare pe Facebook, asupra faptului că un astfel de eveniment, cu discursuri nesfârșite, nu face decât să-i îndepărteze emoțional pe cei prezenți. „Psihologic vorbind, modalitatea de a sărbători începutul anului școlar adunând toți elevii laolaltă cu părinții și profesorii (și ceva bunici) în curtea școlii, să asiste la câteva discursuri oficiale, superficiale și simple nu are niciun impact. Avem în fiecare an imagini cu 800, 1000, 1800 de persoane într-o curtea (sau și mai mulți) care nu fac decât să fie neliniștiți. Din punct de vedere al discursului în public, impactul este zero. Niciun specialist în public speaking nu-ți va recomanda așa ceva.
În primul rând, nu există nicio conexiune între vorbitori și public, dimpotrivă există o distanță fizică și socială între cele două tabere și nu ai cum să ai un discurs cu rezonanță și impact, dacă cei din fața ta nu sunt atenți și concentrați la ceea ce spui și nici nu-i interesează. În al doilea rând, nu ai cum să captezi atenția și concentrarea audienței nici pentru un minut. Cu alte cuvinte, este o activitate fără eficiență și inutilă…Și atunci mă întreb? De ce insistăm să avem o astfel de ceremonie de tip comunism dacă ea în realitate este complet ineficientă și nu își atinge scopul, ba mai mult aduce plictiseală și respingere?”
- CITEȘTE ȘI: Calendarul pentru anul școlar 2024-2025. Când încep cursurile și când au elevii vacanțe și zile libere
Ceremonia de deschidere a noului an școlar– o privire prin ochii părinților din diferite colțuri ale lumii
Am stat de vorbă cu părinți români care trăiesc în alte țări, pentru a vedea în ce măsură diferă festivitatea de început de an școlar. Majoritatea ne-au spus că nu diferă, ci, mai degrabă, lipsește cu desăvârșire: Redăm răaspunsurle părinților:
- Natalia Florea, româncă stabilită în Belgia, mama a trei fete:
„În Belgia, școala începe în ultima săptămână din august, deci, aici, elevii au deja două săptămâni de cursuri. Prima zi e undeva între o zi normală și una mai specială. Părinții însoțesc copiii în curtea școlii dimineața, unde descoperă noii profesori din anul în curs sau îi revăd pe cei de anul trecut. Este un moment mai important pentru cei ce intră în clasa 1 primară, căci sunt mai timizi și au nevoie ca părinții să le fie alături. Totul durează cam o oră, apoi copiii urcă în clase cu profesorii și începe o zi de școală normală. Unii copii aduc și câte un buchet de flori, dar este rar, nu este un obicei. În școlile din Bruxelles sunt foarte mulți copii străini, poate jumătate/jumătate, deci, fiecare cu obiceiurile lui. De regulă se vine fără, ca într-o zi normală. Totul se întâmplă în curtea școlii, fără vreo festivitate”.
- Grecia are câteva puncte comune cu România, ne-a povestit Gianina Carp, în grupul nostru de discuții „Părinte cu mine”:
„În Grecia, e o ceremonie scurtă în care preotul ține o slujbă și vorbește directorul. Totul durează maximum o oră. Cursurile încep pe 11 septembrie, a doua zi vor sta doar 2 ore, în care vor primi cărțile, iar noi, părinții, participăm la o scurtă sesiune de informare cu directorul în aula școlii.”
- Mihaela este mama unui băiețel de 8 ani, care frecventează școala în Barcelona, Spania.
„Școala începe normal, fără ținute pompoase, fără flori, fără discursuri. Părinții fac poze cu copiii în poarta școlii și atât. Pentru că învățătoarea li se schimbă în fiecare an, în prima zi de școală fac cunoștință, se joacă mai mult, se acomodează unii cu alții.”
- Ana Maria Burada, mama unei fetițe care învață în Anglia, povestește:
„Este o zi normală de școală, nu se duc tone de flori sau alte cadouri. Copiii se întâlnesc, se revăd după vacanță, povestesc, fac cunoștință cu profesorii. Nu se face balamuc.”
- În contrast, în Japonia, începutul anului școlar este un eveniment de mare importanță. Mariana, o mamă româncă din Tokyo, povestește:
„Copiii se îmbracă în uniforme impecabile și merg la școală într-o procesiune ordonată, iar părinții sunt foarte implicați în organizarea ceremoniei. Este un moment solemn și plin de respect pentru educație și tradiție.”
- Elisabeta, mama unui băiat și a unei fetițe care învață în Bruxelles, Belgia, vorbește despre ce se întâmplă în școala copilului ei în prima zi de școală:
„Noi am început în 2 septembrie. Nu este niciun fel de ceremonie de deschidere, dar a fost o masă cu mini croissante, cafea și suc la intrarea în școală pentru copii și părinți. Și până la clopoțel, toți profesorii, inclusiv directoarea, povestesc cu copiii și părinții. Clopoțelul sună la ora obișnuită, copiii se așază în rând (au vopsite pe jos buline pentru fiecare clasă) și intră în școală. La băiatul mai mare, care e în primul an de liceu, părinții nici nu au voie în curte. Se ocupă de ei exclusiv dirigintele.”
- Andreea Evenson, mama unei fetițe care trăiește în SUA (Dickinson ND) și învață la o școală privată Montessori povestește:
„La școala fiicei mele nu există niciun fel de festivitate, dar se organizează un picnic cu toate familiile. Fiecare aduce mâncare, iar școala aduce brioșe și baloane cu heliu pentru copii. Există și o altă întâlnire înainte de începerea școlii, în care copiii și părinții vizitează sălile de clasă, află ce se va studia și care sunt regulile care trebuie respectate. Copiii primesc înghețată din partea școlii la această întâlnire. În prima zi nu se duc flori, dar la final de an se dă un mic cadou profesorilor, un gift card la care contribuim simbolic sau o cutie de bomboane”.
- Adriana Zeciu, mama a doi băieți de gimnaziu, respectiv liceu, care învață la Școala Europeană din Luxemburg, spune:
„Copiii de gimnaziu și liceu se duc singuri în curtea școlii, părinții nu au acces. Sunt întâmpinați de „consilier” (responsabilul de an) și de profesorii principali de clasă. Apoi merg cu diriginții în clasă, unde li se explică ce e nou, cum merg lucrurile, chestii practice (login, parolă, cantină etc.). A doua zi au o întâlnire cu tot anul, în care le sunt prezentați oficial consilierii, psihologii școlii, li se spune unde să meargă în caz de probleme, un pic despre programa școlară, activități. Se pune accent pe regulamentul școlii, măsuri anti-bullying, respectarea regulilor, respectul față de ceilalți. Câteodată trece și directorul pe acolo să le ureze bun-venit, succes etc., dar atât. Când erau în școala primară, intram cu ei în curtea școlii, făceam cunoștință cu învățătoarea (care era diferită în clasa I, a III-a, a IV-a și a V-a) și la revedere. Nicio ceremonie, nimic.”
