Doi parlamentari independenți, foști membri POT, au depus un proiect legislativ care ar putea restrânge dreptul la avort în România. Reacțiile societății civile nu au întârziat să apară. Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului avertizează că nu ne putem întoarce la logica Decretului 770 din perioada Ceaușescu.
Inițiativa celor doi – soții Radu Mihail Ionescu și Monica Ionescu, parlamentari neafiliați, intrați în Parlament pe listele POT – propune ca fătul să primească protecție juridică suplimentară încă de la 8 săptămâni, ceea ce ar reduce de facto perioada permisă pentru avort la jumătate. Juriștii avertizează că o asemenea schimbare ar crea o competiție directă între drepturile femeii și „drepturile” atribuite fătului, cu riscul incriminării inclusiv a avortului medical efectuat pentru protejarea sănătății mamei.
Ce prevede legea în prezent
În România, întreruperea cursului sarcinii este reglementată de Art. 201 din Codul Penal. Legea spune că „întreruperea cursului sarcinii (…) dacă vârsta sarcinii a depășit paisprezece săptămâni, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă” (Art. 201 alin. 1, lit. c). În plus, aceasta stipulează faptul că „nu constituie infracțiune întreruperea cursului sarcinii în scop terapeutic efectuată (…) până la vârsta sarcinii de douăzeci și patru de săptămâni” (Art. 201 alin. 6).
Prin urmare, astăzi, în România, avortul la cerere este permis până la 14 săptămâni, iar avortul terapeutic, până la 24 de săptămâni.
Reacții din media și societatea civilă
Presa, precum și societatea civilă nu au întârziat să semnaleze riscurile acestei propuneri. Fosta consilieră guvernamentală Oana Marinescu a detaliat într-o amplă postare pe Facebook, riscurile juridice pe care această inițiativă legislativă le presupune.
„Proiectul de lege pentru modificarea Codului Penal, cu privire la avort (…) ar avea consecințe dezastruoase asupra dreptului femeilor de a dispune de propriul corp. El poate duce de facto la reducerea perioadei până la care se poate face avortul la 8 săptămâni, raportat la 14 săptămâni cât este acum și la considerarea fătului, care nu poate supraviețui pe cont propriu, ca fiind o persoană. Deci ar apărea competiția între drepturile fătului și drepturile femeii însărcinate, pe care o promovează ultraconservatorii”, precizează aceasta.
„Am ajuns la această concluzie după discuții cu juriști specializați în drepturile omului. Nu este vorba doar de creșterea pedepselor (…) Diavolul este în detalii și în formulările contradictorii, față de prevederile legale existente”, precizează autoarea postării, care detaliază implicațiile acestui proiect.
Printre acestea se numără „interzicerea avortului la cerere între săptămânile 8 și 14 de sarcină și chiar a avortului medical după săptămâna 8 de sarcină”, precum și faptul că în cazul adoptării acestei propuneri, toți cei implicați într-un avort după 8 săptămâni de sarcină riscă închisoarea – „femeia însărcinată, cadrele medicale, orice complice sau instigator al infracțiunii (de exemplu cine a condus-o cu mașina până la spital să facă avort, soțul care știa despre faptul că face avort și nu a denunțat-o, chiar și o organizație care i-a dat informații despre avort”, precizează Oana Marinescu.
IICCMER: un ecou periculos al Decretului 770
Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a reacționat dur, comparând inițiativa cu Decretul 770 din 1966, prin care Nicolae Ceaușescu a interzis avortul.
„Această inițiativă inspirată din practici totalitare ne aduce aminte de perioada Decretului 770 (…) România a înregistrat atunci o creștere dramatică a mortalității materne, cu peste 10.000 de femei care și-au pierdut viața între 1966 și 1989, din cauza complicațiilor generate de avorturile ilegale”, avertizează Institutul.
„Este profund imoral și îngrijorător ca, într-o societate democratică, după 35 de ani de tranziție, să ne întoarcem la legi antidemocratice, care încalcă dreptul fundamental al femeilor la decizie asupra propriului corp și la acces la servicii medicale sigure. România trebuie să rămână fidelă valorilor sale democratice și să apere drepturile fundamentale ale fiecărei cetățene”, concluzionează comunicatul IICCMER.
Lecțiile trecutului: Decretul lui Ceaușescu
Adoptat în 1966, Decretul 770 a restricționat sever avortul și contracepția, prezentat atunci ca o politică pentru creșterea natalității. În realitate, a avut consecințe dramatice: avorturi clandestine, mortalitate maternă ridicată și zeci de mii de copii abandonați în orfelinate. Acea perioadă rămâne una dintre cele mai traumatice pagini din istoria recentă a României și este adesea invocată ca exemplu al efectelor dezastruoase ale politicilor pronataliste impuse prin lege.
- CITEȘTE ȘI: Ce înseamnă revenirea lui Trump la Casa Albă pentru drepturile femeilor? „My body, my choice?”
Drepturile femeilor în lume: între protecție și regres
Pe plan internațional, contrastul este puternic. Începând de anul trecut, Franța a devenit prima țară din lume care înscris dreptul la avort în Constituție, pentru ca acesta să fie protejat de orice schimbări de regim. În schimb, în SUA, după anularea precedentului Roe v. Wade, peste 20 de state au interzis aproape complet avortul, iar în Polonia, legislația extrem de restrictivă a dus la cazuri tragice în care femei și-au pierdut viața pentru că medicii au refuzat să intervină.
Sunt doar câteva exemple care ne arată că lupta pentru drepturile reproductive nu a fost câștigată definitiv. Curentul ultraconservator pare să câștige teren, iar femeile din numeroase țări se află mereu pe baricade, încercând să-și protejeze libertățile cu greu câștigate.
